Am sa plec spre Bucuresti.Sigur.E doar problema de timp, dar am sa plec spre Dealul Mitropoliei.Acolo, intr-un baldachin plin de crizanteme stau ei, cei doi sfinti atat de dragi mie.Sfantul Nectarie si Sfantul Dimitrie.Rauri de oameni trec prin fata lor, oamenii se apleaca cu lacrimi in ochi, saruta racla, trec grabiti lucrurile pe care le tin in maini pe geamul care ne desparte de ei si....stiu, sufletele se umplu de ceva, nu pot sa spun, sa definesc ce apare in sufletele celor care saruta moastele, dar e ceva care tine de sfintenie, e bucurie si tristete, e speranta ca sfantul te stie asa cum si tu il stii pe el, e fericirea ca inima ta a soptit ceva ce inima celuilalt, a sfantului, intelege. .Am fost si sunt pelerin.Atata timp cat picioarele ma vor mai tine, voi fi pelerin care sta ore intregi pe strazi, nopti, zile...cum randuiesc sfintii.Sunt una din acele femei imbracate in negru, cu fusta lunga si broboada pe cap care tine in mana carticica cu acatistul sfantului, metania, busuiocul, florile.Nu vorbesc cu oamenii decat daca trebuie, vorbesc cu ei,cu sfintii, vorbesc despre cei dragi mie impovarati de boli si necazuri, vorbesc despre copii mei, vorbesc despre mantuirea noastra, vorbesc despre cei dragi mie adormiti...Imi amintesc primul pelerinaj la sfanta Parascheva si dorinta mea de a-i vorbi despre Grig, cu convingerea ca Sfanta il stia, pentru ca el a studiat in Iasi si mergea uneori la catedrala la sfanta.Asta am si vorbit acolo si...am stiut ca Sfanta m-a auzit!
Nu merg sa le cer ceva, sfintii stiu probleme mele! Am sa par nebuna, stiu, dar vreau sa povestesc! In anul 2008, dupa moartea lui Grig, am primit cadou o icoana greaca, cu trei sfinti:Sfantul Rafail, sfantul Nicolae si sfanta Irina, si cartea despre viata si minunile sfintilor.Am citit-o, m-am infricosat...am pus icoana pe peretele de deasupra pianului si gata! In timp, am inceput sa asez acolo icoanele dragi si am transformat acel loc in locul meu de rugaciune.Numai ca nu eram deloc ordonata si nici nu mergeam zilnic sa ma rog!Dupa vreo trei seri fara rugaciune, intr-o noapte am visat ca imi suna telefonul si pe ecran a aparut scris Rafail si un chip sobru, cu barba lunga ...si cand am raspuns, cu vorba blanda a duhovnicului meu," cineva" m-a intrebat:
-Si tu ce ai degand cu sufletul tau?
Visul m-a obseda si am cautat pe internet scriind Rafail si...am descoperit din prima incercare ca era sfantul din icoana, sfantul Rafail! El, sfantul, a carui icoana e pe peretele meu, stia ca eu nu ma mai rog.In saptamana aceea era praznuit! L-am cinstit pe sfant, facandu-i coliva si ma gandesc la intrebarea lui oridecate ori mi-e greu sa fac rugaciunile de seara si...reusesc sa-mi fac pravila.Dar sfantul Rafail ma ajuta.Si sigur toti cei pe care eu ii cinstesc si poate nu numai ei, toti sfintii ne stiu.!
Am sa merg pentru ca...vreau sa-i cinstesc asa cum o pot face.Vreau sa ma inchin la raclele lor ca si cand merg la aniversarea sfintilor, cu bucurie ca ei au reusit, ca ei au trecut vamile, ei l-au vazut pe Dumnezeu si mijlocesc pentru noi sa ne ferim de pacate, sa fim sanatosi, sa ne implinim viata pamanteasca lucrand la dobandirea celei ceresti.
Doamne, ajuta-mi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu