-Nu ai nimic in cap!
Asa imi striga Parintele oridecateori ma prinde cu capul descoperit chiar si in preajma bisericii.Si bine imi face!Zeci de ani am intrat cu capul descoperit, cu parul in ochi si pe sfintele icoane...ratacita, batuta de vant, batjocorita de diavoli.
Sigur ca acum nu mai intru in biserica cu capul descoperit.Nici macar la nunti sau botezuri.Nu-mi pasa ca stric pozele celor care sunt actorii evenimentelor respective.Asta e! Sa nu ma mai cheme altadata! Schimbarea s-a produs cand am citit eu singura in Epistolele Apostolului Pavel "Orice femeie care se roaga sau prooroceste, cu capul neacoperit, isi necinsteste capul; caci tot una este ca si cum ar fi rasa. Caci daca o femeie nu-si pune val pe cap, atunci sa se si tunda. Iar daca este lucru de rusine pentru femeie ca sa se tunda ori sa se rada, sa-si puna val"
Iar despre tinuta in biserica Sfantul loan Gura de Aur spune: "Hainele sa fie bine potrivite pe trup din toate partile, cu randuiala si nu cu mesterugiri spre a atrage curiozitatea. Aceea este podoaba adevarata, pe cand aceasta este o podoaba falsa. Ce spui? Te apropii sa te rogi lui Dumnezeu, si te infasori cu aurarii si cu impletituri si carlionti in par? Nu cumva ai venit poate sa joci? Nu cumva poate sa iei parte la vreo nunta? Nu cumva sa iei parte la vreo parada? Acolo-si au locul aurariile, impletiturile si carliontii, acolo luxul, iar aici nu este nevoie de nimic din acestea". Sfantul Ioan arata ca o femeie astfel imbracata si impodobita este ridicola, venind in biserica si rugandu-se pentru iertare de pacate. EI intreba: "Ai venit ca sa te rogi lui Dumnezeu pentru pacate, sa-L rogi pentru acelea cu care L-ai maniat, sa-I ceri iertare, sa-L faci cu indurare pentru tine. Si atunci de ce te impopotonezi? Momitariile acestea nu sunt ale unei femei ce se roaga. Cum vei putea ofta, cum vei putea plange, cum vei putea sa te rogi cu staruinta fiind impopotonata cu astfel de momitarii? De vei plange, lacrimile tale vor provoca rasul celor ce il vad, fiindca cea care lacrimeaza nu trebuie sa fie impopotonata in aurarii. Este o adevarata scena teatrala si ipocrizie, ca din acelasi cuget de unde ambitia ta a zamislit acel lux de pe tine, sa versi lacrimi. Arunca la o parte acea ipocrizie, fiindca Dumnezeu nu poate fi amagit! Asemenea papusarii sunt ale mimicilor, si ale celor din orchestra, ale celor de pe scena teatrului; unei femei cu randuiala insa, nu se potrivesc."
Ce mi-as putea dori mai mult decat atat?Pentru toti acei ani in care am fost in biserica neavand "nimic in cap", primesc ocara si sarut dreapta celui care imi sterge, nadajduiesc, din pacat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu