Doi copii de nici o luna.Ioan si Maria.Gemeni.Va amintiti un cantecel pe care il canta o fetita la televizor acum multi ani?''Pe mine nimeni nu ma vrea!"Daca ei, copilasii acestia, ar putea sa cante, asta ar canta! Mama lor biologica nu-i vrea.Pentru motive stiute de ea, poate motive pornite din iubirea pentru altii copii mai mari pe care ii are, nu-i vrea.I-a lasat in spital si a plecat.
Ieri am aflat despre ei.Mi-a povestit un Parinte-calugar care...isi doreste cu disperare sa faca ceva pentru ei.S-a lepadat de lume.A intors spatele vietii cu tumultul ei, s-a retras intr-o manastire pe care nu o paraseste decat foarte rar, dar vrea ca sora sa sa creasca acesti copii.Astazi am urnit lucrurile in aceasta directie si...dupa cateva ore mi-a spus:
-S-a speriat, are 40 de ani si nu a tinut in viata ei un copil in brate.Oricat de mult isi doreste copii, s-a speriat si ea si sotul ei si au dat inapoi.Dar eu ii stiu si stiu ca ii vor iubi pe acesti copii.Vrea mama mea sa-i ia sa-i creasca, pana cand se va gasi ceva pentru ei!
Si mama Parintelui are 65 de ani! La 65 de ani , femeia aceasta, inginera pensionara, isi organizeaza viata ca sa creasca doi copii pe care nimeni nu-i vrea!
-S-ar putea sa fie tigani, dar nu ne pasa.S-ar putea sa nu fie foarte sanatosi, pentru ca mama biologica a avut probleme de sanatate, dar iar nu ne pasa.Nu vrem neaparata sa invete, nu vrem sa-i facem ingineri sau doctori.Ii iubim oricum.Vrem sa-i ajutam sa creasca ocrotiti , sa aibe o sansa la o viata normala.Nu-i cerem lui Dumnezeu, decat ce considera Dumnezeu ca le e de trebuinta ca sa se mantuiasca.
Il ascultam pe Parinte si ma priveam in oglinda amintirilor mele.Imi aminteam copilaria fetitei si cum la 6 ani statea deja cateva ore pe zi la pian cu profesoara alaturi.Ambitii.
-Sa fii primul!Nu are importanta ca ai 10, ca tine sunt in clasa inca 8 insi.Important e ca pe tine sa te strige primul!
Cat de gresit i-am crescut! Ce lucruri gresite am cerut lui Dumnezeu pentru ei!
Stiu...i-am iubit si cand au fost primii dar si la putinele lor esecuri scolare.I-am sprijinit sa mearga, sa stea drepti, sa reuseasca in viata, dar am pus poate prea multa patima, prea multa dorinta de a reusi, de a fi primul.Si...ei si-au construit viata pe caile pe care ei si le-au ales!Ei singuri si-au ales calea.Am inteles, dupa moartea lui Grig, ca trebuie sa-i las sa-si traiasca viata cum vor ei, bucurandu-ma ca la temelia vietii lor au pus acele lucruri pe care eu le iubeam: morala, dreptatea, adevarul.Si daca in ecuatia aceasta, inaintea tuturor sta Dumnezeu, chiar nu le mai trebuie nimic!
De aceea am fost fericita auzindu-l pe Parinte.Grija sfintie sale pentru copii acestia , pentru sora de sange pe care o are si pentru mama au fost lucruri care mi-au umplut ziua de azi de bucurie.
Monahii sunt luminile mirenilor.Ei, toti acesti monahi pe care Dumnezeu mi i-a adus in viata mea, imi lumineaza zile acestea cenusii in care si eu as canta"pe mine nimeni nu ma vrea!", daca nu as sti ca Cineva ma iubeste nespus.
Ieri am aflat despre ei.Mi-a povestit un Parinte-calugar care...isi doreste cu disperare sa faca ceva pentru ei.S-a lepadat de lume.A intors spatele vietii cu tumultul ei, s-a retras intr-o manastire pe care nu o paraseste decat foarte rar, dar vrea ca sora sa sa creasca acesti copii.Astazi am urnit lucrurile in aceasta directie si...dupa cateva ore mi-a spus:
-S-a speriat, are 40 de ani si nu a tinut in viata ei un copil in brate.Oricat de mult isi doreste copii, s-a speriat si ea si sotul ei si au dat inapoi.Dar eu ii stiu si stiu ca ii vor iubi pe acesti copii.Vrea mama mea sa-i ia sa-i creasca, pana cand se va gasi ceva pentru ei!
Si mama Parintelui are 65 de ani! La 65 de ani , femeia aceasta, inginera pensionara, isi organizeaza viata ca sa creasca doi copii pe care nimeni nu-i vrea!
-S-ar putea sa fie tigani, dar nu ne pasa.S-ar putea sa nu fie foarte sanatosi, pentru ca mama biologica a avut probleme de sanatate, dar iar nu ne pasa.Nu vrem neaparata sa invete, nu vrem sa-i facem ingineri sau doctori.Ii iubim oricum.Vrem sa-i ajutam sa creasca ocrotiti , sa aibe o sansa la o viata normala.Nu-i cerem lui Dumnezeu, decat ce considera Dumnezeu ca le e de trebuinta ca sa se mantuiasca.
Il ascultam pe Parinte si ma priveam in oglinda amintirilor mele.Imi aminteam copilaria fetitei si cum la 6 ani statea deja cateva ore pe zi la pian cu profesoara alaturi.Ambitii.
-Sa fii primul!Nu are importanta ca ai 10, ca tine sunt in clasa inca 8 insi.Important e ca pe tine sa te strige primul!
Cat de gresit i-am crescut! Ce lucruri gresite am cerut lui Dumnezeu pentru ei!
Stiu...i-am iubit si cand au fost primii dar si la putinele lor esecuri scolare.I-am sprijinit sa mearga, sa stea drepti, sa reuseasca in viata, dar am pus poate prea multa patima, prea multa dorinta de a reusi, de a fi primul.Si...ei si-au construit viata pe caile pe care ei si le-au ales!Ei singuri si-au ales calea.Am inteles, dupa moartea lui Grig, ca trebuie sa-i las sa-si traiasca viata cum vor ei, bucurandu-ma ca la temelia vietii lor au pus acele lucruri pe care eu le iubeam: morala, dreptatea, adevarul.Si daca in ecuatia aceasta, inaintea tuturor sta Dumnezeu, chiar nu le mai trebuie nimic!
De aceea am fost fericita auzindu-l pe Parinte.Grija sfintie sale pentru copii acestia , pentru sora de sange pe care o are si pentru mama au fost lucruri care mi-au umplut ziua de azi de bucurie.
Monahii sunt luminile mirenilor.Ei, toti acesti monahi pe care Dumnezeu mi i-a adus in viata mea, imi lumineaza zile acestea cenusii in care si eu as canta"pe mine nimeni nu ma vrea!", daca nu as sti ca Cineva ma iubeste nespus.
Voila! Iată că dumneavoastră v-a ajutat Domnul să înţelegeţi la timp că modelul matern adoptat nu era în regulă pentru copii. Să fii primul! Ca să ce? Niciodată nu vei reuşi să fii primul mereu sau la toate. Având un standard atât de ridicat, te aştepţi la eşec după eşec, la clacare în faţa vieţii. Să fii primul! Aud adeseori părinţi, din păcate şi profesori folosind această sintagmă greşiă. Dumnezeu să vă ocrotească copiii pe calea lor, şi pe dumneavoastră cât mai mult!
RăspundețiȘtergereSă NU fii primul! Să fii iubit! Şi, mai ales, să iubeşti!
Da, cat de adevarat! Dar am invatat cu mare suferinta lucrul acesta.A fost un pret pe care l-am platit.Dar faptul acesta, ca le-am cerut doar sa se raporteze in toate la Dumnezeu, a asezat la baza relatiei mele cu copii mei, acea bucurie pe care nimeni nu poate sa ne-o ia.Suntem bine impreuna.Dar recunosc ca mi-o amintesc mereu pe maica Varvara, care imi spunea dupa moartea lui Grig, ca Iisus Hristos in situatia copiilor orfani, ia locul tatalui.Si binele din viata noastra este doar de acolo.Eu nu fac nimic special.Nici ei.
RăspundețiȘtergere