Abia m-am intors.Da, am fost la mama.Am gasit-o in casa ei frumoasa, plina de flori,mama iubeste florile mai mult decat pe oameni,pentru ca ele sunt perfecte, oamenii insa,nu.Am gasit-o, spuneam, facand salata de vinete.Imi venea sa rad, gandindu-ma ca eu o vara intreaga, nu am facut nici macar odata salata de vinete, desi imi plac vinetele.Am considerat ca e prea cald si vara a trecut demult.
Era coafata proaspat, parul alb in bucle mici, egale, pieptanate frumos ii incadra chipul sobru, preocupat tot timpul de ceva.
S-a bucurat! Care mama nu se bucura cand isi vede copilul?S-a bucurat, dar privirea ei a trecut repede peste mine, verificandu-ma:sunt coafata(nu sunt!), cum sunt imbracata, ce pantofi am in picioare...
Seara cand m-am pregatit de somn, mi-a pipait pijamaua:
-E din bumbac?
Ma gandeam daca ma crede fara sa-i arat eticheta.M-a crezut!
Marea problema a fost dimineata de sambata, cand o anuntasem ca merg la biserica:
-Cum sa te duci, sambata la biserica?Sambata sunt parastase.Nu merg decat cei care au parastase si cei saraci ca sa primeasca pachete!
Era total nedumerita si jignita! Cum pot sa-i fac asa ceva? Ce o sa creada lumea despre ea? Cum o s-o judece pe ea pentru fapta mea?
-Mama, si sambata ca si duminica, la biserica este utrenia si apoi sfanta liturghie.Cum sa nu merg?Iar la pomenirea mortilor e foarte bine sa stai si sa te rogi pentru ei!
-Nu stiu, aici la noi, sambata nu se merge la biserica!
Punct!
Dar eu sunt deja incapatanata si hotarata!
Dimineata m-am pregatit sa merg la biserica.Mama?Cu ochii pe mine!
-Te-ai spalat?Nu te-am vazut!
````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````
-Nu te-ai pieptanat bine in spate!
`````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````
-Ia deschide gura! Sa-ti vad dintii!
`````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````
Am plecat mai repede, altfel mama cred ca ma controla si la poseta!
Iar cand m-am intors...am stat la usa 45 de minute, mama preocupata de ciorba pe care o facea, a inchis toate usile care o desparteau de usa de la intrare in apartament si m-a lasat sa sun , sa bat in usa, sa merg la vecini dupa ajutoare!Mama.Avem cu totii marea banuiala, ca defapt m-a pedepsit pentru ca nu am ascultat si am fost la biserica!
Doamne, ma gandeam, daca imi dadeau cumva vreun pachet la biserica cu clasicul mar si o eugenie, ce ma faceam? Pe unde scoateam camasa?
Am dormit cu mama mea.Am bucatarit cu mama mea.Ea este o mare gurmanda,dar o excelenta bucatareasa, o gospodina desavarsita.Mama mea coase cel mai frumos, brodeaza si impleteste minunat.Mainile ei nu prea stau, totdeauna are in ele ceva si totdeauna din ele ies minuni.
Azi am fost impreuna la biserica.Defapt a venit dupa mine, eu eram deja tinandu-i un scaun, undeva mai in fata.Am asezat-o pe scaun fericita ca stam impreuna,una din putinele dati in viata noastra cand stam impreuna la sfanta liturghie.Extraordinar este momentul acesta.In finalul slujbei doua babe mi-au dat niste pungute sa le pun anafura, iar mama atenta pe mine mi-a zis mai apoi:
-Toata lumea s-a uitat ca ai pus prea mult in pungi.Si raman altii fara anafura!
E greu sa fii pe gustul mamei.Am privit-o cu drag.Era cea mai frumoasa si eleganta babuta din biserica.Isi pusese un costum frantuzesc bleumarin, cu fusta dreapta si nu prea lunga, iar jacheta un pic mai lunga, iar pe cap purta o esarfa din matase roz-violet sidefata.Frumoasa.Eleganta.Distanta.Tipul de doamna la care te pleci totdeauna bucuros ca te lasa sa-i saruti mana si iti vorbeste! Iar mama vorbeste cu toata lumea.Si lumea toata o place pe mama.
Mama insa nu place pe toata lumea.Fereasca Dumnezeu sa gresesti cu ceva.Orice greseala a mea mama o stie si mi-o reaminteste.Toate notele care nu au fost de 10,toti baietii care m-au parasit,mama isi aminteste tot,pana si momentul cand mi-a cazut o picatura din furculita, pe fata ei de masa alba, brodata, impregnandu-se pentru vesnicie,toate bubele fiului meu, toate nazdravaniile noastre si toate floricele de pe rochitele de cand eram mici.Tot.
Regret nespus ca nu am avut evolutia pe care ea si-a dorit-o pentru mine.Mai ales dupa moartea lui Grig.Regret ca nu a inteles schimbarea mea si nu m-a sprijinit, ceva mai mult a fost unul din marii mei adversari.Astazi zice:
-Sunt copii mei si asa cum sunt, destepti sau prosti, eu tin la ei!
Si-n vorbele mamei, mai degraba eram...Dar ea, asa cum eram, ma iubea! Sau mai degraba se straduia sa ma iubeasca.Inainte sa plec, am apasat pe clanta si...catastrofa, clanta, s-a sfaramat in mana mea!
-Ce ai facut?-a sunat ca un bici glasul mamei.
Imi venea sa ma fac nevazuta, mi-l-am amintit pe Hagi Tudose cu celebra replica''Daca stiam ca-mi sparg ochelarii ii luam pe ai dumitale"Daca stiam te lasam sa-mi deschizi usa!
Si exact cum ma temeam, am facut ceva care a spulberat sentimentele mamei!Va fi greu sa ma ierte, iar de uitat niciodata!A ramas cu usa blocata pe dinauntru, doar cu un patent poate desface usa si poate iesi.Dar pana maine seara nu e nicio alta solutie.Nu pot sa rad si poate e de ras!Simtul umorului meu nu functioneaza daca e vorba de problemele mamei.O iubesc atat de mult incat inima mea sufera ca am dezamagit-o iar, ca i-am creat un disconfort, o problema pe care ea la 85 de ani trebuie s-o rezolve.Dar mama e un general de armata redutabil care maine...sigur va avea o armata de mesteri sa-i repare usa.
Daca nu, ma voi intoarce la ea.Ma gandesc cum doarme acum, in patul ei de babuta, inconjurata de reviste si medicamente, alte tablete care urmeaza sa se adaugea "de maine" celor deja 14 tablete zilnice.Si ma rog, pentru ea, viata sa-i fie cat mai lunga si Dumnezeu s-o ocroteasca!
Stimată doamnă Doina Dumitru, mă bucur că am descoperit blogul dumneavoastră. Am citit câteva texte, acesta însă mi-a atras atenţia în mod deosebit. Aţi scris frumos, cu sensibilitate, cu duioşie, cu dragoste faţă de mama. Chiar şi cu umor. Mi-o imaginam elegantă, distinsă, cu grijă la detalii. Dar... eu nu sunt de acord cu mamele-general. Am văzut atâtea suflete schilodite, oameni în vârstă care încă n-au reuşit să se desprindă de cordonul ombilical pentru că... nu li s-a dat voie. Chiar şi din textul dumneavoastră reiese un sentiment de culpabilitate, o vină pe care nu o aveţi. "Regret nespus ca nu am avut evolutia pe care ea si-a dorit-o pentru mine". Orice evoluţie aţi fi avut, n-ar fi fost suficient. Dumnezeu, care ne iubeşte mai mult decât oricine, ne-a lăsat liberul arbitru. Noi, oamenii, de ce n-am fi de acord că fiecare trebuie să-şi urmeze drumul său? Iertaţi-mi sinceritatea! Dumnezeu s-o ţină sănătoasă pe mama dumneavoastră încă mulţi ani! Dar eu tot nu sunt de acord cu mamele-general. Nu că ar interesa pe cineva ce cred eu...
RăspundețiȘtergereBa da, pe mine ma intereseaza! Abia acum am vazut comentariu pentru ca nu prea sunt obisnuita sa am comentarii(desi le astept si ma bucura nespus)Da, regret ca nu am avut evolutia pe care mama a asteptat-o de la mine, nu atat ca implinire a mea, cat ca recunostiinta pentru truda ei.As fi vrut sa ma iubeasca asa cum sunt, dar mama m-a iubit dorindu-si sa fiu altfel.De aici regretul ca nu si-a dorit sa fiu exact cum sunt.Da,e complicat ca fii un copil pe placul parintilor.Ma bucur ca eu ii iubesc pe copii mei asa cum sunt, dar ei sunt minunati, recunosc ca nu fac niciun efort sa spun asta!Ei au marele merit, eu sunt doar parintele lor unic pentru care, asa cum spuneam intr-o postare, infloresc caisii cand vin acasa.Eu cand merg la mama...e tornada! Dar o iubesc atat de mult! Multumesc ca mi-ati scris si va imbratisez.
Ștergere