Cineva, o persoana draga, mi-a daruit aseara muzica Tatianei Stepa. A fost un dar frumos. Nu stia ca eu fug de muzica de aproape 5 ani. De muzica si de alcool. Ele sunt marile mele spaime. Ca poate nu voi rezista ispitei si prin muzica am sa cad in durere, iar prin alcool in alta durere.S unt cinci ani de cand mi-am randuit o viata in care lipsa lui sa fie ca si cand e o lipsa doar de cativa ani, pana cand ne vom revedea.
-Imaginati-va ca e plecat undeva, intr-o tara straina la lucru, si va veni intr-o zi! -m-a sfatuit un preot atunci la inceput, dupa moartea lui.
Dar eu stiu ca nicio munca nu ar fi putut sa-l tina atat de departe de noi si niciun ban, niciun castig material. Era in el ceva care il tragea acasa, in casa lui, in confortul nostru de mici burghezi. Si atunci nu pot sa ma mint.
Mi-as dori sa pot privi despartirea acesta ca fiind pe sfarsite, dar deja sunt patru toamne si o traiesc pe a cincea, de cand pomii se ingalbenesc fara ca ochii lui sa vada, de cand altcineva culege via lui...Copiii lui au crescut, altcineva ii numara in familile lor, fata lui e deja fata altui barbat si baiatul lui e deja baiatul unui alt tata.
Sigur, ma bucur si-i multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Simt, vad ca intr-adevar nu ma lasa fara sprijin, dar e in mine durerea pentru tot ce ar fi putut sa fie viata noastra impreuna, pentru tot ceea ce el nu a trait si chiar daca am trait eu...oricat mi-am dorit sa o fac si pentru el, nu s-a putut.
Sigur, nu ma intreb de ce. Imediat dupa moartea lui PS Damaschin mi-a spus ca uneori nu putem intelege judecatile lui Dumnezeu, stiu ca orice explicatie as cauta, altceva decat pacatele mele nu pot sa vad si nu pot simti decat chemarea lui Dumnezeu. Pentru asta Il chem si eu spre mine si ii spun cu vorbele Tatianei Stepa :
Imparte, Doamne, cu mine durerea
Din lacrima care te striga,
Şi dă-mi alinarea şi dă-mi mângâierea
Imparte cu mine durerea.
Împarte, Doamne, cu mine tăcerea
Ce noaptea se lasă pe ploape
Când somnul sau moartea sunt tot mai aproape,
Împarte cu mine tăcerea.
Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă,
Să mă îngroape cu tot cu toamnă,
Să cadă albă peste destine.
Să nu mai ştie nimeni de mine.
Imparte, Doamne,cu mine trădarea
Cu care mă acoperiră,
Şterge-mi din lacrimă chinul şi sarea,
Împarte cu mine trădarea
Împarte, Doamne, cu mine minciuna
Zvârlită pe singurătate
Şi linişte pune acum peste toate,
Împarte cu mine minciuna.
Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă,
Să cadă albă peste destine,
Să nu mai ştie nimeni de mine.
Împarte, Doamne, cu mine iubirea
Risipa ursită risipei
Şi lasă uitarea la marginea clipei
Împarte cu mine iubirea.
Împarte, Doamne, cu mine tristeţea
De-aţi pune pe umeri povara
Durerii tăcere, minciunii trădării
Împarte cu mine tristeţea.
Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă,
Să mă îngroape cu tot cu toamnă,
Să cadă albă peste destine,
Să nu mai ştie nimeni de mine.
Ii multumesc prietenei care mi-a adus-o aseara pe Tatiana in inima si rugaciunea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu