MAMA

Plec azi spre mama.Undeva, aici aproape de mine, la doar 60 de kilometri, traieste mama mea.E singura, pentru ca mama mea este o persoana  aproape solitara.Extrem de sociabila, comunicativa si  autoritara, mama mea,cea mai varsnica persoana din familia noastra, a implinit in luna mai a acestui an, 85 de ani.

Spuneam ca este aproape solitara, pentru ca desi locuieste singura prin propria ei vointa, este inconjurata de prieteni, stie povestile de viata ale tuturor, vecini, prieteni, rude. Nimic nu poti ascunde de mama, pentru ca mama are acel ochi in spate si acel al sapte-lea simt al minciunii chiar daca asta e prin omisiune.

Mi-e teama de mama mea.Si eu sunt aproape batrana(ma rog, ma alint un pic) dar mie mi-e teama de mama mea.Mi-e teama ca voi face ceva si voi pierde iubirea ei, respectul ei, ingaduinta ei.Mi-e teama ca o voi supara.Si fac asta mereu!

 Mama mea vrea ca eu sa fiu cea mai frumoasa si eu...desi nu am inca riduri, traiesc cu capul in jos, ascunzand ce mai e de vazut din chipul meu.Mama mea vrea ca eu sa fiu cea mai desteapta, dar eu nu ma mai laud decat in iubirea mea pentru Dumnezeu.Mama mea vrea ca eu sa fiu o femeie bogata, dar eu risipesc ceea ce mai am ...o, Doamne, trimite Tu, spre mine pe cei care au nevoie de paine astazi!

Mama mea vrea ca eu sa fiu eleganta si eu port haine negre pe care ea le detesta.

Sunt pentru mama mea, copilul ei care nu a reusit in viata ceea ce ea si-a propus sa fiu si ea, saraca inca incerca sa schimbe ceva in viata mea.Inca mai spera.

Zambesc.Poate fiecare din noi, ne dorim ca pruncii nostri sa fie cumva.O iubesc pe mama mea pentru ca ea vrea sa fiu asa cum ea isi imagineaza ca e cel mai bine si o rog sa ma ierte ca eu  ma straduiesc  sa fiu asa cum cred ca ar vrea Dumnezeu sa fiu.

Cand ma voi intoarec am sa va povestesc cum a fost!

Tineti-mi pumnii! Merg la mama!