Marian a fost un barbat singur pe lume.Sau poate nu a fost singur dintotdeauna, undeva in lumea acesta sunt niste copii care stiu ca au un tata, undeva in lume exista cel putin o persoana care se gandeste la el.Nu stiu exact. Vreau sa cred acest lucru.Pentru ca altfel ar fi prea trist, prea dureros...
L-am cunoscut in Centru celor fara adapost.Acolo, sunt adunati cei care chiar nu au unde sa mearga. Pe Marian l-au adus insa direct din spital.Fusese internat intr-un spital in Bucuresti,bolnav de cancer la esofag si de acolo cand au considerat cava muri, l-au trimis cu salvarea acasa.Dar Marian nu avea nicio casa.Pe buletinul lui de identitate figura o adresa la care nimeni nu l-a cunoscut.El era prea bolnav si deja nu mai putea sa vorbeasca decat foarte greu si atunci politia l-a adus la acest Centru.Acolo l-am cunoscut eu.In ziua in care am aflat de el, imediat am rugat un preot sa vina sa-l spovedeasca si preotul l-a spovedit si impartasit.
Era atat de slab si de neputincios! Am stat la capul lui si numarat ultimile palpairii ale unui suflet pe care nimeni nu l-a vrut.Cum o fi trait?Avea aproape varsta mea.Am trait poate aceleasi iubiri:Dan Spataru, tanar cantand"Drumurile noastre toate..."Ilie Nastase jucand si castigand la Roland Garros, JR facand planuri diaboloice la ferma din Dallas...Poate am fost colegi de scoala!Poate am dansat la aceleasi serate.Sau poate nu!Dar cat de rau sa fi fost, incat sa nu aibe pe nimeni langa el?
Am trait momente cand asistentele din Centru il hraneau cu un pic de suc de mandarine si el spunea soptind:
-Sarut mana!
Si isi plimba ochii sa ma vada, recunoscator ca sunt acolo...
Era un om civilizat si cu bunsimt!Dar nimeni nu l-a vrut!Nimeni nu l-a cautat.A murit si moartea lui a fost fara suferinta, Norine despre care am mai scris, a avut grija de el si intalnirea lui cu Dumnezeu, trebuie sa fi fost prilej de bucurie.Nu are nimic ca nu l-a vrut nimeni aici, sa-l vrea dincolo Domnul!Sa-l iubeasca dincolo inmiit decat a fost iubit aici, desi cred ca si el merita iubire.
L-am inmormantat pe Marian impreuna cu Primaria si prietenii mei.Dar eu mi-l-am asumat pe Marian.El este al meu!Credeam ca nu poate fi nimic mai trist decat asta.Dar nu a fost asa.Nicolae i-a facut cea mai frumoasa coliva.Slujba au oficiat-o doi preoti intr-o biserica deosebit de frumoasa.Am adunat acolo prietenele mele, femei credincioase si milostive.A participat si directoarea Centrului in care a murit si chiar si Norine, desi este catolica.I-am cumparat flori si lumanari, i-am scris crucea si am dat preotilor, prosoape albe, mari, legate cu funda de lumanari...ne-am rugat pentru el intr-o liniste si pace cum nu am mai trait la nicio inmormantare.Ne-am despartit pentru lumea acesta, dar cu nadejde intr-o intalnire vesnica.Am organizat parastasele toate dand masa pentru cei care sunt ca si el in Centru celor fara nimeni...L-am trecut pe Marian pe pomelnicul familiilor noastre.
Ce mai este de spus?Maine este parastasul pentru 9 luni.In acelasi loc si cu aceiasi oameni. Am sentimentul ca Maica Domnului il tine de mana, pe el cel singur, pe el cel pe care nu l-a vrut nimeni.Si cred ca aceasta cruce a singuratatii lui, purtata cu demnitate si cu atata suferinta i-a adus mana Maicii Domnului de care sa tine!
Lasati lacrima voastra sa cada si astazi pentru pacatele lui si zambiti gandindu-va ca el L-a vazut deja pe Iisus.Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu