sâmbătă, 30 august 2014

Sfantul Alexandru

Aseara am iesit la plimbare cu prietena mea, Sultana.
 Intentionam sa mergem la vecernie, dar pe drum Sultana a primit un telefon de la o prietena care vroia sa mearga la maslu, la manastirea Radu Negru si astfel ne-am trezit,impreuna cu  Sultana si doamna Ecaterina, la slujba de maslu...
In drum spre Manastire am mers la un magazin Bricostore si am ...investit pentru viata viitoare! Adica am facut cumparaturi pentru alte persoane... ne-am bucurat cumparand, asa cum fac toate doamnele, eu am primit in cap un colt din usa de la portbagaj(asa e mereu cand vrei sa faci bine, fie ca sa nu te mandresti, fie pentru ca e furios uratul, ceva , ceva trebuie sa patesti)si apoi am intrat in linistita manastire din pustia Baraganului.
Usile erau larg deschise, ca si inimile parintilor care slujesc acolo. Eu nu am mai fost acolo, dinainte de plecarea parintelui Leontie. Asa a fost sa fie!Timpul nu a permis si drumurile mele au fost risipite prin lume si atunci, cand?
Am simtit frumusetea serii de august cu racoarea ei dulce  si mirosul pamantului ...
Mi-am incalzit inima la cantarile stranii si la citirea sfintelor fragmente din Evanghelie. Am privit cum la rugaciuni parintii mergeau la fiilor lor duhovnicesti, stiindu-le problemele si desi eram straina acelui loc,nici pe mine nu m-au ocolit, ceva mai mult, parca stiind , parintii m-au uns cu untdelemn sfiintit exact pe locul pe care cazuse usa de la portbagaj si am plecat de acolo, tamaduita.
Ne-am intors in orasul nostru, strabatand campia,privind semiluna rosie, aplecata parca peste pamant.
-Priviti luna! a zis Sultana. Cat de aproape e de pamant!
-Poate o sa cada! am zis 
-Aici, aici la noi! a zis doamna Ecaterina , intinzand mana spre luna...
Si iubirea acestei femei pentru luna, a incalzit si mai mult inimile noastre.
Ce buni si iubitori sunt unii oameni si cat de frumoasa e viata in jurul lor! Si doamna si Sultana s-au intrecut in vorbe frumoase. Ascultam, parca sorbind fiecare silaba...
-Pamant sunt, nicio roada nu fac, spunea, doamna. Dumnezeu  nu ma tine decat pentru fiica mea, sa aibe copilul acesta un pic de sprijin!
Aceasta era concluzia doamnei, care altfel nu-si vedea puzderia de fapte bune...
Am povestit tot timpul despre sfinti! Doamna Ecaterina a gasit sprijin in sfantul Efrem cel Nou.Stiam ca il iubeste! Dimineata tocmai ii daruisem prin mama sa, la biserica,  o iconita si ulei sfintit de la candela Sfantului Erfem de la Nea Macri...  tot drumul doamna ne-a povestit despre ajutorul primit de la sfant...lucruri consemnate intr-o carte care va aparea in curand...
Ascultam uluita si bucuroasa ca doamna, o persoana  foarte discreta, simtea nevoia sa marturiseasca lucruri pe care poate multi le traim , dar nu suntem capabili sa le intelegem.
-La cine va rugati , in primul moment de incercare?-am intrebat-o pe doamna
-La Maica Domnului si la sfinti! Nu am atata indrazeala sa ma rog direct la Dumnezeu. La Maica Domnului  la care fiecare rugaciune  nu ramane fara raspuns si la sfinti...
A fost o seara minunata!
Cand ne-am despartit, ne-am imbratisat si am facut planuri pentru alte drumuri, alte privegheri in cinstea sfintilor...
Cand am venit acasa, desi nu era prea tarziu , am avut un moment in care am crezut ca ma prabusesc!M-am intins in pat tinand in mana metania care a fost atinsa de raclele cu sfinti in ultimul pelerinaj si poate cumva i-am chemat...nu stiu... prea tulbure era noaptea mea!
Am dormit in mai multe etape, dar ori de cate ori ma trezeam, imi spuneam:
-Ce bine e cand Dumnezeu rupe moartea ta, ca sa poti sa te gandesti la El si la sfinti, si parca sfantul Efrem si sfantul Spiridon si sfantul Nectarie... erau aproape, foarte aproape ... si iar adormeam si iar ma trezeam si gandul ajungea in Grecia de care nu ma despart decat cateva zile...
La ziua am plecat la biserica si pe drum am primit un mesaj:"AJUTOR!Va rog sa mijlociti la sf Alexandru si pentru copilul Alex cu toti fratiorii lui,Maria, Georgiana, Andrei, Florentina, Cristina, iar mama Petra poarta in pantece cel de-al 7 lea prunc. De doua nopti sunt alungati, batuti de tatal alcoolic si deznadajduit...infometati si infrigurati..."
Am raspuns fara sa ma gandesc prea mult"Daca pe langa rugaciune , pot fi de folos, sunt aici!" Si am primit inapoi "Am nevoie de Dragostea care se straduieste sa inteleaga(ce i-ar putea ajuta cu adevarat? Cum am putea noi -atat de slabi si neputinciosi s-o facem etc)"
Am fost la sfanta liturghie ! Cu inima zdrobita incercand sa ma inteleg pe mine. Oare am gresit? Oare mandria ma face sa gandesc intai la buzunarul meu si la ajutorul cel mai simplu pe care il pot da?
Dar oare e mai simplu sa dai financiar decat doar sa te rogi?
Oare este cel mai bine, in astfel de situatii sa te asezi la rugaciune, sa-i incredintezi lui Dumnezeu si Maicii Domnului, sa-i strigi pe sfinti si ...gata! Asta e tot?
Cum ar trebui oare?
Mai traim oare noi, poporul lui Iisus Hristos, acel timp in care Dumnezeu hranea poporul lui Israel cu mana?
Ar veni oare mana daca eu as zice" Hraneste-i Tu, Doamne si imbraca-i pe acestia?" sau trebuie sa nu astept, daca degetul e atintit spre mine, trebuie eu insami sa fiu cel care sa implinesc evanghelia acesta ...Copiii acestia au nevoie de hrana toata ziua si un loc in care sa doarma, sa creasca...Si desi, Dumnezeu ii hraneste, Dumnezeu e cel care se ascunde in trupurile lor goale si flamande...

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32.Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33.Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.


34.Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.(Evanghelia dupa Matei cap 25)
Inca nu stiu cum trebuie sa procedez, inca nu pot in astfel de cazuri sa nu ma gandesc la fetita pe care noi o asteptam si Domnul a schimbat locul vietuirii ei,si inca nu pot sa ma ingrozesc de abisul din inimile unor parinti. Si ma rog, desigur, ma rog pentru copiii acestia, dar si mai mult ma rog pentru tatal lor, ca Dumnezeu sa puna in inima lui iubirea, sa-l izbaveasca de patimi, sa-l faca responsabil de vietile lor, pentru ca lui, o, da, lui, Dumnezeu i-a daruit acesti prunci, binecuvantat este!
Am petrecut dimineata pregatind casa si bucataria pentru venirea Ruxandrei intr-o scurta vizita!
 Si m-am gandit mereu la acesti prunci si leg povestea lor de amintirea  sfintilor si ceea ce spunea aseara doamna Ecaterina ...l-am rugat pe sfantul Alexandru, care a  avut o origine modesta, ca si a lor, sa-i ajute astfel incat vietile lor sa fie ca ale tuturor copiilor care cresc in familii iubitoare de prunci, sa fie traite in pace, in bucurie si sprijin, dar mai ales, o rog pe  Maica Domnului sa-i ocrotesca, sa-i hranesca, sa-i imbrace, sa-i legene si sa-i aline cand altii nu o fac,sa caute la inimile lor, sa fie mereu veseli, increzatori in bine, bunatate, iubire...acea iubire, care asa cum zicea prietena mea,in mesajul de  dimineata, ne arata incotro s-o luam!
Maica Domnului sa ne ajute sa chibzuim bine inceputul de drum la care ne aflam...
Voi reveni cu vesti despre acest caz!


Sfântul Alexandru, arhiepiscopul Constantinopolului

De origine modesta si lipsit de stiinta cartilor, dar prin virtutile si harismele sale apostolice, sfântul Alexandru s-a aflat demn sa-l slujeasca pe sfântul Mitrofan , Arhispiscop al Bizantului, in calitate de preot al episcopului, iar mai târziu (314) ca episcop ajutator. Dupa victoria sfântului Constantin asupra lui Licinius, împaratul a organizat o intalnire oratorica intre Alexandru si ritorii pagâni din Bizant, care s-au vazut infrânti nu de discursul sfântului, ci de o minune ce a savârsit-o. Cum sfântul arhiepiscop Mitrofan era prea bolnav si prea batrân ca sa mai poata participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (anul 325), l-a trimis pe Alexandru sa prezideze in locul lui. Dupa inchiderea lucrarilor Sinodului, împaratul Constantin a cerut la toti Purtatorii-de-Dumnezeu Parinti ce au stralucit in timpul lucrarilor sa vina la Constantinopol (oras pe care tocmai si l-a ales drept cetate imperiala) ca sa-l binecuvinteze. Un inger al Domnului i-a aparut in acele zile Sfântului Mitrofan, descoperindu-i ca avea sa-si incredintele Domnului sufletul sau in zece zile, si ca sa-l lase pe fericitul Alexandru arhiepiscop in locul lui. Parintii episcopi care se aflau la Constantinopol in acele zile s-au bucurat de aceasta veste si, dupa ce au slujit slujba de inmormântare a Sfântului Mitrofan l-au inscaunat in mod solemn pe sfântul Alexandru ca prim Episcop al noii capitale a Imperiului. In urma Sinodului de la Nicea, Sfantul Alexandru, care avea deja aproape 70 de ani, a continuat sa apare Credinta Ortodoxa in fata intrigilor lui Arie si a acolitilor sai. Unii au spus chiar ca sfântul Alexandru ar fi facut mai multe calatorii apostolice în Tracia, Macedonia, Tesalia si in insulele grecesti pentru a predica credinta Sinodului ortodox de la Niceea.

Convocat la Nicomidia pentru ca sa-si explice credinta, Arie (Arius) a reusit sa-l însele pe împarat semnând o marturisire de credinta în care se multumea sa spuna ca Fiul lui Dumnezeu este nascut înainte de toti vecii. Profitând deci de aceasta marturisire de credita, Arie a cerut atunci reintegrarea sa in Biserica. Sub presiunea lui Eusebiu de Nicomidia, împaratul a primit favorabil cererea sa si a cerut Episcopilor reuniti la sinodul din Tir sa o examineze (335). Acest sinod, compus in principal din partizani de-ai lui Arie, s-a intors cu rautate împotriva Sfântului Atanasie cel Mare , pe care l-au tratat de vrajitor, de bruta si de semanator de discordie. Luând cunostiinta de toate acestea, sfântul Atanasie s-a îmbarcat în secret pe o corabie cu destinatia Constantinopol, unde a încercat in zadar sa vorbeasca cu împaratul, în timp ce sinodul de la Tir îl condamna la exil în Treves (orasul german Trier de azi). Arius a incercat sa revina la Alexandria, insa la aceasta veste o razmerita a izbucnit în oras contra lui, astfel încat împaratul l-a chemat la Constantinopol ca sa se împartaseasca cu sfântul Alexandru. Eusebiu de Nicomidia si ai sai au facut tot felul de presiuni asupra sfântului arhiepiscop ca sa slujeasca o Sfânta Liturghie in care sa se împartaseasca cu Arie ereticul. Atunci sfântul Alexandru s-a retras in biserica Sfânta-Irina si, îngenunchiind în fata sfântului jertfelnic, s-a rugat zi si noapte cu aceste cuvinte: "Doamne, daca Arie trebuie sa fie împacat cu Biserica, atunci slobozeste pe robul tau cu pace. Dar daca ai mila de Biserica Ta si nu vrei ca mostenirea Ta sa se faca de rusine, atunci ia-l pe Arie, pentru ca oamenii sa nu ia erezia drept Adevarata Credinta". Sâmbata, cu o zi inainte de duminica in care ar fi trebuie sa se petreaca aceasta slujba, pe când se gasea în piata lânga coloana de porfira ridicata de Constantin, Arie a fost brusc chemat de nevoile firesti, si pe când era la closet, matele au crapat în el, si acolo a si murit, în locul în care-si fac oamenii nevoile firii, lipsindu-se astfel si de împartasanie si de viata. Când a aflat aceasta veste, Sfântul Alexandru a dat slava lui Dumnezeu, nu pentru moartea aceluia, ci pentru ca Domnul si-a arata înca o data puterea Sa peste dorinta mai-marilor lumii acesteia. Totusi, cu aceasta tulburari nu au luat sfârsit, si sfântul Alexandru a trebuit sa continue sa lupte pentru Ortodoxie. A adormit în pace câteva luni dupa moartea Sfântului Constantin (337), la vârsta de 98 de ani, lasând în scaunul de la Constantinopol pe Sfântul Pavel (praznuit la 6 noiembrie).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu