marți, 30 iunie 2015

Cuvinte

Am scris doua postari intitulate Taceri si Taceri, dureroase taceri.
Blogul era aproape de moarte. Cateva sute  de oameni cautau zilnic sa vada daca nu apare ceva, din ce in ce mai putini, multi poate ar fi uitat toate amintirile mele si poate nu era un lucru rau. Dar am scris,  un fluviu de cuvinte am revarsat pe paginile albe . Nu vedeam ce scriam , doar simteam fiecare cuvant adanc, dureros ... "Cuvintele bine gandite au radacini in tacere adanca" spunea Richard Wurmbrand.Brusc blogul a renascut, sute de oameni citeau, multi bucurandu-se, multi lacrimand... 
Cred ca asa a fost pentru ca au inceput sa vina cuvintele celor dragi...Nu am cerut ingaduinta sa postez aici, dar o voi face fara sa dau nume , mesajul unor dintre cei dragi de departe. Sau... de ce sa nu spun? Ea e Marinela si de undeva de foarte departe imi scrie:
"Ah, cu ce sete si dor am citit postarea de pe blogul dumneavoastră dar m- am întristat tare mult de oamenii suferinzi ( sunt atât de mulți ...)de dumneavoastră ca va simtiti dezamagita si neiubita - da-ți mi voie sa va contrazic - sa știți ca noua ne sunteți atât de draga ca ați rămas in inimile noastre si sa știți ca am"zavorat"bine ușa inimii , ne bucurăm cu dumneavoastră si plângem cu dumneavoastră .... Si va mai zic ceva .... Spuneați ca nu va iubește lumea - dar pe Mântuitorul l- au iubit ?? Si cât bine a făcut, cât a vindecat, câti a înviat, ....poate ca va deschideți prea mult viața, sentimentele, trăirile in fata unor oameni cărora nu ar merita, sau poate ca e doar o părere gresita a dumneavoastră ca nu va Iubește X sau Y. Când cineva nu răspunde la "dragoste" cu aceeași dragoste înseamnă ca acel cineva are probleme personale fie cu propriul suflet încărcat cu ceva păcate nespovedite fie probleme cu cei de lângă ei si ...... la urma urmei ce nevoie aveți sa va iubească lumea? Ce va da lumea? Ispite, neliniste, .......ați citit de multe in cărțile de rugăciune "ispitele de la trup, de la LUME si de la diavol , ..... Sa va doriți sa va iubească Copiii și Dumnezeu care sunt convinsă ca va iubesc enorm! Si știți f bine ca Dumnezeu va Iubește mai mult decât noi ceilalți la un loc si pe mine ( de ex) mai mult decât toți ceilalți la un loc ( așa a spus la predica de azi de la Putna ) . Așa ca orice ați face lumii niciodată nu o veți mulțumi! Va sfătuiesc sa vorbiti mai mult cu Dumnezeu si cu Sfinții si cât mai puțin posibil cu "lumea". Va deschid bratele larg pt o îmbrățișare calda si sincera! Va pupam !"
Nu e singurul mesaj primit!Am simtit lumea mea  strangandu-se in jurul meu si acel reflux despre care vorbeam ieri, parca se duce undeva la alte oceane...



Dar imi doresc el sa dispara de tot, nimeni sa nu treca prin suferinta pe care eu am trait-o  si imi doresc pentru voi toti sa simtiti doar iubire si pace si impacare cu lumea.
 Of, dragilor, atat de scurta este viata, asa de repede trece si in atat de multa suferinta uneori, incat ce sa avem de impartit? Lumea e mare! Avem loc toti. Cred asta si mai cred ca Ella are dreptate,nimeni nu ne poate lua locul in inima altuia, daca avem un loc.Si daca nu avem, nu-i nimic ! Inseamna ca altceva trebuie sa cautam, alta e voia lui Dumnezeu cu noi...
Totusi cred ca indiferent cum ne este viata,avem mai multe motive sa ne bucuram decat sa ne intristam, avem mai multe lucruri pentru care sa multumin decat cele pentru care sa fim nemultumiti, mai multa lumina primim decat intuneric...mai repede putem ajunge la pace si mai usor decat sa ducem permanente razboaie...

"Nimeni nu te învinuieşte de nimic, doar tu însăţi încetează să-i învinuieşti pe alţii şi linişteşte-te. Nu are nici un rost să-i învinuieşti pe alţii; dacă ai dreptate desăvârşită, atunci fii liniştit/ă.
Conştiinţa curată îşi este ei însăşi liniştire; de ce să căutăm la alţii dreptate sau vină? Fiecare din faptele personale fie se va proslăvi, fie se va ruşina." spune
Sf. Ambrozie de la Optina.
Iubesc cuvintele, pentru ca ele daca sunt cuvinte frumoase, te fac fericit...dar in aceste zile, poate cel mai mult in o suta de ani cat am, iubesc mai mult tacerea in care merg pe malul acestei vietii,singura, culegand scoici si ascultand soapta apelor adunate in acest ocean care este inima mea...

luni, 29 iunie 2015

Taceri, dureroase taceri



Sunt cativa ani in care nu am mai citit decat Sfanta Scriptura si ea a umplut minunat viata mea. Am gasit acolo tot ce mi-a trebuit! Sfanta Scriptura si scrierile sfintilor parinti..."Alege-ti tacerea, pentru ca ea te infraneaza de la multe rele "(Sf. Isaac Sirul).
Am tacut catva timp. Nu am mai scris pe blog. Chiar am avut gandul sa-l inchid. Zile intregi nici macar nu am deschis sa vad daca este vreun comentariu sau daca mai sunt multimea de postari. Acum cateva zile, Sultana m-a sunat "suparata"
-De ce nu scrii? Ce se intampla cu tine?
Acum cateva zile altcineva imi punea:
-Ce daca nu ma suni sau nu-mi raspunzi la telefon! Eu deschid blogul si citesc si esti aproape de mine!
Si acest lucru m-a facut sa-mi doresc  nu numai sa-l inchid, adica nu numai sa nu mai scriu, dar sa-l si adorm si nimeni sa nu se mai poata uita in arhiva. 
Insa este un blog in care scriu cu binecuvantarea duhovnicului meau si a unui episcop si fara binecuvantarea sfintiilor lor, nu pot sa-l inchid.
Am ales sa tac!A fost o tacere din care am vrut sa se  inteleaga supararea mea . Desigur, nu ma supar pe cei care risipiti in lume cautati pe aceste pagini ceva care sa va ajute in orice mod posibil, sau poate cunoscandu-ma deja, din dor ma cautati.Sau poate  vreti un gand sincer, sau un cavant al altui om napadit de ganduri, de trairi, de bucurii sau tristete.Nu. Supararea mea a fost pe cei de langa mine. Pe cei care ma cunosc si stiu blogul ca fiind al meu. Pe cei care cauta in el cu invidie, cu ura , cu viclesug doar sa fie informati unde sunt, ce fac, cine e langa mine,sau langa cine sunt, ca ma doare si ce bine ca ma doare:''prieteni", membrii ai familiei, da, exista si asta!
Tacerea , exact asa cum spune Sfantul Isaac Sirul m-a infranat de la vorbe .
Tacerea m-a ajutat sa ies la o raza de lumina, doar o raza...
Mi-era dor de oamenii buni din viata mea, oameni rispiti in lume... Aurelia si Daniela... Nuta si Anamaria... Marinela si Gicu,Aurora si Cristina, Marcela, Sultana,Camelia, Corina care ma suna din cand in cand...oameni pe care i-am cunoscut , langa care am stat 7-8 -20 de zile , dar care au ramas sufleteste lafel...Dar ei sunt departe.
Si in zilele in care credeam ca nu mai pot,a venit in calea mea parintele Alexie, bland, linistit, zambitor si cunoscand toate cele ce le gandeam.Scriam candva ca poate sa nu ma iubeasca nimeni in acesta viata, pe mine ma iubeste Parintele Alexie si e destul!Pentru ca e atat ingaduinta si intelegere in sfintia sa, incat oblojeste tot.Parintele Alexie e singurul om care ma intelege.Nu l-as minti nici macar prin omisiune!Si asta pentru ca stiu ca parintele niciodata nu ma priveste nici cu suparare, nici cu dispret si  niciodata pentru rezolvarea unei probleme nu-mi spune ca vina e a mea si totdeauna fara cearta,fara repros ca nu am stiut asta, imi da "solutia" problemelor , exact ca la matematica! Formula!Doar s-o aplic!
"Iubeste-i pe oamenii acestia ca o mama si in loc sa-i judeci , roaga-te, retrage-te in rugaciune si rugaciunea va pune liniste in inima ta!" -asa mi-a zis Parintele Alexie
Dar e greu sa te rogi!Foarte greu!
In jurul meu s-a asternut multe zile tacerea.Eu taceam.Lumea tacea.Am plecat... pe ici pe colo...Bucuresti...Slobozia... Sfintii voievozi zi de zi, sfanta liturghie de sfanta liturghie... serviciu...lumea parca se retragea precum oceanul la reflux, castelul meu ramanea parca in noroi si    

asta ma nemultumea si mai mult.Nu se poate ca oamenii sa te foloseasca doar si sa nu te iubeasca! Nu poate sa fie doar interes intr-o relatie. E normal interesul, acesta ne si apropie, dar nu se poate doar el sa fie, in rest unui om cu care ai trait alaturi sa nu-i pese nici de bucuria , nici de durerea ta, nici ca nu te mai vede. Sa fie fericit ca el singur e pe acele carari pe care inainte ai umblat impreuna.Sa fie fericit ca asemenea unui cuc a reusit sa te arunce din cuib.
 Unde a fost prietenia? A existat?Unde e iubirea de care vorbeste Mantuitorul?
"Iubeste-i pe oamenii acestia ca o mama si in loc sa-i judeci , roaga-te, retrage-te in rugaciune si rugaciunea va pune liniste in inima ta!" 
Si ma straduiam cu durere sa respect"canonul" de iubire al Parintelui Alexie
Dar Dumnezeu avea sa-mi arate cat de mici sunt toate aceste probleme comparativ cu problemele lumii.
O prietena foarte draga, fosta colega de facultate a avut o problema de sanatate. Si mi-am luat geanta cu cateva lucruri . Am pus peste ele multime de carti de rugaciuni , ceaslov, psaltire, Biblie si am plecat! Am stat cateva zile si mai ales nopti, in spitalul Fundeni!
Aici in mjlocul suferintei fizice si sufletesti avea sa mi-se  arata cat de fara importanta era blogul meu, tulburarea din jurul meu, invidia sau nepasarea unor oameni pe care pana la urma, de ce as vrea sa fie altfel?
Am dat acelasi mesaj celor cinci calugari, ieromonahi pe care ma sprijin de foarte multi ani, sa se roage pentru omul meu drag...spunandu-le unde plec. Am ridicat crucea si am pus-o pe umar! Aceasta e voia lui Dumnezeu? Sa fie voia Lui! Si am realizat iar ca un fulger traznind mintea mea , ca Dumnezeu ma lasa singura pentru ca eu niciodata nu L-am gasit decat in singuratate si suferinta ! Si daca la capatul drumului de suferinta este El, ce mai conteaza traseul?De ce sa ma iubeasca oamenii? Ei, ca si mine, sunt limitati si ca si mine nu stiu decat sa puna pe altul mai sus de propriu trup, propriul interes.
M-am trezit intr-un salon cu sase paturi, cate trei pe o parte, cinci erau ocupate si exact langa patul  prietenei mele,Liliana, pe care o urmam era un pat liber! Al meu. Purtarea de grija a lui Dumnezeu pe care o simt de sapte ani si sapte luni.. in salon oameni foare bolnavi, operati sau asteptand sa fie operati. Tristi, speriati, singuri, cel mai adesea singuri.Persoane mature dar si foarte tineri.Si i-am vazut ca pe dansatori la circ, mergand pe sarma                                


 Tin in mainile ciuruite de perfuzii  griji si spaime: viata abia inceputa a pruncilor, adolescenta lor netraita, scolile abia incepute, povestile de iubire inca netraite, nepotii abia invatati sa mearga, soti in prag de batranete, nestiind sa se descurce fara ei...

Cum sa renunti sa traiesti viata pe care atat ai iubit-o?Cum sa spui ca nu-ti pasa daca mori?Cum sa spui ca nu te sperie suferinta? Vezi cat de greu e sa stai cu bratul intins si ace de seringa sa-ti intepe pielea si sa rascoleasca in carnea ta dupa vene! Vezi cum e sa stai intins numai pe o parte ore intregi si din trupul tau sa atarne furtune, tuburi transparente de dren...
E foarte greu!E greu sa traiesti durerea ta unica intr-un mod in care unici suntem. Dar si mai greu este , ca in patul de langa tine sa mai vina inca o persoana tanara...
-Esti speriata?Ti-e frica?
-Da! -si ochii s-au umplut de lacrimi...
-Dar ce s-a intamplat?
-Nu stiu! Mi-a aparut  ceva aici, sub piele, uitati se si vede cu ochiul liber!
Si imbracamintea se ridica sau se lasa in jos si in fata  nostra  apar sarcoame ...
-Am o fetita de 2 ani , blonda cu ochi albastri. Asa m-am rugat sa fie!
Nu are nimic altceva mai de pret , in clipa incercarii ei cu moartea si cu durerea. Doar ingerul acela de fetita de doar doi ani!
In rezerva de alaturi o tanara frumoasa, inalta , bruneta sta pravalita pe o parte.O cheama Adriana. Sotul care a stat alaturi toate noptile, pe un fotoliu ,a plecat...
-A plecat la noi acasa, la F... e preot si  trebuie sa mearga sa  faca sfanta liturghie! Si nu se intoarce pentru ca urmeaza Sfintii Apostoli Petru si Pavel!
Aveti copii?
-Da, o fetita Andreea-Maria si un baiat Ioan-Arsenie!Mi-au murit trei copii!
Si nu intelegi cum de duce atat durere. Nu intelegi din prima, pentru ca apoi intelegi...
-Parintele va tine cu rugaciunea sfintie sale!
Si doamna deapana povestea...
-Am zidit o biserica din temelii!Si nu avea parohie ca cineva anume sa-l ajute! Si am vazut atunci cum Dumnezeu aduce tot ce iti trebuie!
Si capul ei frumos de femei tanara si inima ei buna se pleaca in fata iubirii lui Dumnezeu!
-Ce faceti? Cum va mai simtiti?
Femeia de alaturi, Doina e atat de frumoasa ca ai privi-o mereu. Are o finete de portelan rosenthal. E singura in spital, nici nu are cine sa fie cu ea! Sotul e dependent de insulina, merge la tratament de patru ori pe saptamana,in Braila orasul lor,  iar singurul fiu a ramas cu tatal. Ea este singura!
-Nu vreti sa-mi dati lucrurile sa vi-le spal la Ruxandra si sa vi le aduc diseara?
-Nu, multumesc mult, poate vine o verisoara sa ma vada si i le dau ei.
-Sigur nu vreti? Nu ne este deloc greu!
-Nu... sunteti foarte draguta!
Si ochii ei se umplu de lacrimi! Nu este obisnuita sa fie rasfatata!
Alaturi o doamna in varsta, frumoasa ca bunica din povesti!
Cu părul nins, cu ochii mici 
Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici 
Din frageda-mi pruncie.     
-Dar dumneavoastra ce aveti?
-Imi face histerectomie totala! Si am ceva la colon...
In noaptea in care nu am mai avut unde sa dorm, m-a chemat in pat cu ea, s-a asezat pe margine intr-o singura pozitie o noapte intreaga, ca eu sa am loc!Si am dormit bucuroasa sa o simt alaturi mirosind a frumos ca si inima ei.
Ochii ei albastrii nu se inoreaza niciun moment! Stanca a trecut prin atatea, incat ce mai conteaza propriu cancer? Fiica i-a murit la doar 40 de ani de cancer. Mariana. Ea, Mariana e deja pe pomelnicul meu alaturi de dragii mei adormiti!
Iubeste sfintii toti dar cel mai mult pe Sfantul Dimitrie izvoratorul de mir si are mare bucurie cand se gandeste ca o sa fie operata exact de ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel...
-Dumneavoastra ce sfant iubiti mai mult-am intrebat-o pe pacienta din patul urmator
-Eu? Pe ...pe...pe asta...cum ii zice? Pe...Iisus!
Cred ca atat stie! Dar pe acesta Il iubeste."Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Carele am binevoit, pe Acesta sa-L ascultati (Mt.3,17; 17,5)...
Am intrebat-o cum o cheama si mi-a spus Leila! Nu prea intelegeam  numele pentru ca il pronunta ciudat, si dupa doua zile, am luat fisa medicala si am citit-o
-Ia sa vedem cum se scrie numele!
De fapt se scria ... Leila Maria! Leila era numele de familie , numele ei de botez fiind Maria!
-O stie Dumnezeu! mi-a raspuns incercand sa ma linisteasca , doamna Marcela!
Pe ea am lasat-o ultima pentru ca ...imi e greu sa scriu despre ea.
O doamna distinsa,frumoasa, puternica, desteapta, femei obisnuita sa conduca, sa ajute,sa munceasca. Acum un an si patru luni i -s-a nascut prima nepoata. O fetita ca un ingeras, Ema- Maria!A crescut-o de la nastere, impartindu-se intre spitalul in care lucreaza si casa fetei ei din Corbeanca! 
-Am zis ca o voi creste pana...
si fraza se frange. Pana cand?Impreuna cu ea e sora,cat am stat in spital si ea a fost alaturi "dormind "fie in pat cu mine , fie pe scaune...
-As da orice ca ea sa fie bine! As da un rinichi, sau o bucata de ficat... sau ce o trebui , ca ei sa-i fie bine!
Asta simti acolo, ca vrei sa multumesti lui Dumnezeu pentru sanatatea ta si ca vrei sa o dai celor care nu o au!
Ieri am fost la biserica din curte de la Fundeni. Le-am lasat in grija Maicii Domnului si am plecat la biserica. Totdeauna imi este greu cand nu sunt la Closca. Uneori imi e dor de Bujoreni si locul meu in ultima strana de acolo. Sau as vrea sa fiu la Banceni in strana de langa Maica Domnului, sau la usa bisericii de la Manastirea Sfintii Voievozi din Slobozia. Ieri nu mi-a parut rau de nimic. Ieri am fost exact in biserica in care trebuia sa fiu,biserica din curtea spitalului Fundeni. Am dus la altar  pomelnicul meu numai cu bolnavi,numai bolnavi, spre bucuria preotului. Ieri nu am scris pentru sfanta liturghie decat bolnavi si pe Andreea, nora mea, aflata aproape de nasterea bebelusului. Nici macar pe Andrei  sau pe Ruxandra nu i-am trecut si nici un fin...si nici un preot, nici macar duhovnicul...Biserica era plina de enoriasi din zona , dar si de foarte multi  bolnavi internati in spital, unii erau in halatele din spital si in carucioare pentru cei cu handicap.Acesta a fost lumea in care ne-am rugat ieri. O lume plina de suferinta.Parintele s-a rugat special pentru ei ...



Evanghelia de ieri a fost evanghelia lor!
Asemenea sutasului am stat la usa altarului si apoi in rugaciune, spunand: "Doamne, ... zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca..."(Evanghelia dupa Matei cap 8)
Cred si le-am spus mai apoi, ca daca ai acesta credinta in puterea Lui, Iisus poate vindeca orice boala.Credinta vindeca. Iisus pentru iubirea celui care se roaga cu credinta. Iubirea pentru fiecare dintre cei aflati in suferinta, ca sunt ai nostrii, fratii nostrii, copii nostrii sau doar  suflete cu care te intalnesti intr-o viata. Sa nu-ti fie indiferent cel de langa tine, cel cazut in boala, sa nu treci precum israeliteanul, precum levitul pe alaturi, grabit...sa te apleci asupra celor aflati in suferinta si sa ai credinta ca totul, si suferinta dar si bucuria sunt in mana lui Dumnezeu si ca daca iti sunt de folos, Dumnezeu asta iti va da.Sa ai iubire! Si sa daruiesti iubire!
E singurul lucru care mi-a lipsit in acesta viata! Mi-e dor de iubirea lui Grig. Mi-e dor de iubirea mamei mele. Mi-e dor de iubirea prietenului meu, Tudor. Le-am avut si nu le mai am, pentru ca ei nu mai sunt aici. Probabil le am Dincolo, dar nu le mai simt! Nimeni nu bea cu mine cafeaua cum o bea Grig, pentru ca a bea cafeaua e un act de iubire, inseamna a povesti, a imparti trairi , intamplari unele cotidiene, dar cotidianul e cel care ne sfarteca viata. Nimeni nu ma mai suna ca mama sa ma intrebe ce fac si daca ma doare in gat. Nimeni nu imi mai aduce flori cum o facea Tudor si niciun om nu mai e partizanul meu fara sovaiala cum era el.
Da, exista Parintele Alexie, da, slava lui Dumnezeu existaParintele Alexie, dar e departe, la 265 de kilometri de casa mea si suntem sute de insi langa sfintia sa si...inca semnez mesajele pe care le dau, nu am garantia ca ma stie dupa "verbul" pe care il folosesc. Da, este Parintele Leontie si multumesc lui Dumnezeu pentru asta, dar suntem si mai multi alaturi de sfintia sa si fiecare caz e mai grav decat al meu ...In cate sa se imparta un om, un duhovnic?La capul cui sa fie mai intai?
Stiu insa un Pastor si pe El L-am cunoscut inaintea tuturor preotilor,este Cel care spune
"Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.15.Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi."(Evanghelia dupa Ioan cap 10)
 El cunoaste glasul oilor Sale. El, spre deosebire de cei care m-au lasat in greutati si au plecat dupa 99 de oi, El, Pastorul cel bun a plecat in cautarea mea de mii de ori si pana nu m-a adus la scaunul de spovedanie si la lacrimi nu m-a lasat. El,cred ca s-a odihnit, doar cand eu ridicandu-mi capul spre sfantul potir, L-am primit cu cutremur... spre tamaduirea sufletului si trupului, doar in secundele acelea... De aici vine sanatatea mea, desi sunt un om care nu ma ingrijesc. Nu ma hranesc bine. Nu dorm bine. Nu merg la doctor cand ma doare ceva.
Si le spuneam acestea inainte sa plec din spital, ieri, abia iesita din biserica, dupa Sfanta Liturghie! Ca singurul care le poate ajuta este Dumnezeu si El este singurul care le poate tamadui in acesta viata... Si le-am spus sa-L lase sa ajunga la ele ! Le-am sarutat una cate una si le-am daruit uleiuri de la Sfantul Nectarie si sfantul Efrem , semne de carte cu care am atins Sfantul Mormant si ce alte sfintenii am avut la mine... Ochii lor erau umezi si-mi multumeau ...
-  Si  daca nu ne vom mai vedea in acesta viata, sa ne vedem Dincolo si sa-mi amintiti, daca voi uita, ca ne-am cunoscut!
Si am plecat intrand intr-o alta tacere. Am strabatut drumul spre casa pe langa campuri unele deja secerate


 si este totusi atat verde in lume, atat curatenie, atata speranta...


Nu ascult decat bataile singure ale inimii mele si incerc nepriceputa sa le potrivesc cu letania  in care desi par singura sunt si cu ele toate" Doamne , Iisuse Hristoase, miluieste-ma". Se pare ca am inteles ca desi e important sa te iubesc cineva, mai important e ca tu sa iubesti!


marți, 16 iunie 2015

Taceri

Am vazut-o o singura data, dar stiam una despre alta mai multe lucruri decat stiu oameni aparent mai apropiati. Lupta de opt ani cu o forma de cancer de piele. Era o femeie frumoasa, desteapta si isi construise impreuna cu sotul ei o afacere foarte frumoasa. Aveau doi copii deja mari,un pic trecuti de 25 de ani:o fata si un baiat!Copiii isi terminasera scolile, se casatorisera si se reintorsesera acasa unde fiecare avea propria lui afacere  Nu le lipsea nimic. Se intelegeau foarte bine, se iubeau, traiau linistiti si impliniti...tineri, frumosi, bogati!
Cunoasteti acestea? Eu, da!
 A iubit viata si s-a bucurat cu decenta de ceea ce avea!Lupta ei cu cancerul a fost lupta lor.Romania, Austria, Turcia...oriunde se arata o speranta de sanatate sau de mai bine.
Acum trei saptamani a murit acasa, cu ei toti alaturi,a intors capul, a respirat inca putin si gata, a plecat!
Nu am fost nici la priveghi si nici la inmormantare, mi s-a parut ca participand ar fi fost ca si cand imi impun prezenta undeva unde aproape nimeni nu ma cunostea direct.M-am rugat insa pentru ca sufletul ei sa fie calauzit de ingeri spre tronul lui Dumnezeu si cand am crezut ca lucrurile stau un pic mai ordonate in viata familiei, i-am dat baiatului, un mesaj in care le spuneam ca port in inima mea, inima copiilor mei care si-au vazut tatal mort  si stiu cata durere e sa-ti pierzi parintii tineri, atat de tineri...dar ca le doresc ca ei sa creada ca acesti ani nu sunt totul , ca vor fi impreuna in lumina in care deja ea este, Lumina lui Dumnezeu...
Mesajul meu a ramas necitit pentru ca ... cine citeste mesaje dupa astfel de intamplari?
Si vineri discutand cu un membru al familiei, am promis ca voi merge la cimitir...Dumnezeu mi-a ajutat iarasi atat de mult incat am fost chiar in acea zi.
Era spre seara dar soarele ardea nemilos. Cimitirul era aproape gol, pana si baietii care practic traiesc in cimitir erau  ascunzi la umbra crucilor...Doar noi, cativa nebuni, cu brate pline de flori si candele, cu tamaie si carbuni...hotarati sa sarutam crucile dragilor nostrii...Si atunci, i-am vazut: un barbat  slab, purtand ochelari si un tanar frumos ... tatal si fiul...langa mormanul de coroane cu flori uscate ...pe crucea de lemn fotografia ei ... frumoasa, zambind fara griji...Sufletul tot mi s-a desfacut in fasii cu sange...Nu puteam sa nu ma apropii! Am simtit ca nu pot sa  nu ma apropii! Mi-am amintit exact perioada de dupa moartea lui Grig cand eu si Ruxandra traiam mai mult in cimitir langa mormantul lui inghetat...
Nu stiu ce le-am spus.. m-am asezat cu fundul, ca si tatal baiatului, pe capacul unui mormant de alaturi, mormant gol...baiatul pendula intre noi stergandu-si fruntea umeda...
Atatea prostii am auzit dupa moartea lui Grig si la celelalte despartiri incat mi-am dorit ca lumea mai bine sa fi tacut...
Nici eu nu am vorbit mult! I-am mangaiat cum am putut si... le-am spus acele lucruri pe care inca nu le stiu , raspunsul la acele intrebari care si pe mine m-au framantat mult timp, la inceputurile despartirii noastre...
-Stiu ca va intrebati asa cum o faceam si eu : cum de pot fi ei fericiti fara noi , ei care ne-au iubit atat de mult ....
-Exact! Ma gandesc ca sigur ar fi vrut sa mai fi fost cu noi si ca nu poate sa-i fie bine fara noi...
-Nuuu!Cat au trait da, dar odata ce au vazut Imparatia lui Dumnezeu e tot ce isi doresc... iar timpul acesta pamantesc e atat de scurt incat ei stiu ca in curand vom fi iar impreuna ..."o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii ", spune David in psalmi...Macar sa ne mantuim si noi ca ei!
Am tacut mult...Era atat durere in ei incat nu incapeau nici macar lacrimile... Isi stergeau fetele arse de soare  si transpirate si in zece secunde erau iarasi ude. Si era o epuizare si o durere atat de mare incat m-au ingrozit... De pe alee a aparut o fata frumoasa, inalta, imbracat impecabil intr-o rochie neagra , purtand ochelari de soare  ... s-a dus langa cruce si fara o vorba s-a asezat pe trei caramizi asezate una peste alta ca un scaunel. Alaturi mormanul de coroane cu flori vestede acopereau trupul firav al mamei ei... Era fiica...
Si i-am vazut dureros reuniti acolo: mama sub mormanul de flori vestede, fata frumoasa asezata pe caramizi , fiul in picioare langa mormantul gol pe care statea tatal lui...
-Nu stiu ce sa va spun ...doar atat, ca  eu am preluat-o pe mama voastra in rugaciunea mea catre Dumnezeu si de acum si pe voi toti si ca desi pare greu de inteles in aceste momente,Dumnezeu nu va va lasa niciodata si va fi un timp in care in viata voastra, chiar si fara ea, va fi bine...si asta nu pentru ca o veti iubi mai putin sau pentru  ca o veti uita, aceste lucruri sunt excluse... ci pentru  ca, ea, mama voastra vegheaza asupra voastra mereu... 
Si am plecat sarutandu-i cu ochii ... ei deja zambeau plini de speranta si mii de lumini aurii erau ochii lor ...albastri ai fiului ca si ochii ei, negri ai fetei ca ochii tatalui...
Si i-am lasat acolo in soarele inca torid, dar parca mangaiati de cuvinte , parca mai impacati cu durerea... durerea de a o sti exact acolo, la doi metri sub maldarul de flori vestede...Desi am simtit ca in gandul lor, ea, mama, ea, femeia iubita, deja incepe sa urce spre Domnul si lucrul acesta desi dureros, incepe sa fie un pic acceptabil, intelegand ca este posibil ca ei sa-i fie acolo mai bine decat oriunde...
Si am plecat printre cruci cu inima franta de durerea lor,spre Dani care avea abia 16 ani cand a plecat, spre Grig... gandind multimea de cuvinte pe care  nu le-am spus ...

joi, 11 iunie 2015

Vecernie mare cu litie in cinstea Sfantului Luca

Il iubesc pe sfantul Luca al Crimeei.Am cu sfantul o poveste speciala, asa cum foarte multi dintre cei care il cunosc, au! Nu se putea, atat timp cat sunt sanatoasa, cat nu am nicio activitate care sa ma solicite special in aceste zile, nu se putea sa nu fiu in biserica. Aseara impreuna cu prietenii mei am plecat la Closca.
Am fi putut crede ca parintele o sa fie singur in biserica, doar cu surorile care sunt la schit. Dar biserica mica a schitului a fost plina... Ca si noi si altii s-au adunat si au venit grupuri-grupuri, aducand flori in cinstea sfantului.
A fost vecernie mare cu litie! Parintele a scos spre inchinare icoana mare a sfantului Luca si a asezat-o pe analog , peste epitrahilele sfintiei sale!









Seara şi dimineaţa şi la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, Îţi mulţumim şi ne rugăm Ţie, Stăpâne al tuturor, Iubitorule de oameni, Doamne. Îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau cugete viclene, ci ne izbăveşte de toţi cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noştri, şi întru Tine am nădăjduit;să nu ne ruşinezi pe noi, Dumnezeul nostru;






...din Intelepciunea lui Solomon  citire...









"Mantuieste Doamne poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta..."




Am iesit din biserica cu crucea, cu sfesnicul, cu ripidele si icoana impodobita a sfantului Luca si am inconjurat biserica!




Parintele inchina cu icoana sfantului campul cosit, copacii cu fructe in parg  si satul aproape adormit in  seara acesta de vara...

Sora Maria ducea cu voinicie sfesnicul greu cu lumanarea aprinsa ...

 Parintele a inchinat si zidurile bisericii noastre dragi...
ripidele cu heruvimi se ridicau si ele ca si icoana si faceau crucea -arma asupra diavolului...




Daria a participat si ea cu mare bucurie


si am intrat in biserica , surorile  s-au asezat cu ripidele de paza langa icoana sfantului Luca...






Binecuvantarea painilor, graului, vinului si a uleiului...





1.In toata vremea Il voi binecuvanta pe Domnul,
lauda Lui pururea in gura mea.

2.Intru Domnul se va lauda sufletul meu:
auda cei blanzi si sa se veseleasca.

3.Mariti-L pe Domnul laolalta cu mine,
impreuna sa-I inaltam numele.

4.Pe Domnul L-am cautat si El m'a auzit
si din toate necazurile m'a izbavit.

5.Apropiati-va de El si luminati-va
si fetele voastre nu se vor rusina.

6.Sarmanul acesta a strigat, iar Domnul l-a auzit
si din toate necazurile lui l-a mantuit.

7.Ingerul Domnului isi va pune tabara imprejurul celor ce se tem de El,
si El ii va izbavi.
8.Gustati si vedeti ca bun este Domnul
fericit barbatul care nadajduieste intru El.

9.Temeti-va de Domnul, voi, toti sfintii Lui,
ca nimic nu le lipseste celor ce se tem de El

10.Bogatii au saracit si au flamanzit,
dar cei ce-L cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele.


Cuvinte de folos, totdeauna de mare folos...uneori mai multe cuvinte, alteori mai putine...aseara au fost mai putine , dar au fost suficiente...


Sfantul Luca -doctorul fara de arginti ne privea cu mare bucurie , desi nu am facut mare lucru... Dar nimic, absolut nimic nu ramane nerasplatit de sfinti, dupa modelul Dumnezeului Teimic.
Parintele ne-a stropit cu isop...
cu aghiasma

si ne-a trimis spre case spunandu-ne sa continuam rugaciunea...