marți, 31 mai 2016

Sa ma iertati

Dragii mei,
am lipsit catva timp si cumva inca lipsesc. Am calatorit la nord si la sud, am strabatut orase, campii , munti, am traversat mari spre insule si m-am intors.
Dar inca nu pot sa scriu.Stiu ca asteptati sa cititi si recunosc ca am inceput sa scriu, dar nu am putut sa finalizez nimic
 Este un prea plin al vietii mele in care ma simt ca  in fata unui pat plin cu lucruri aruncate. Nu am unde dormi si inca privesc ce anume sa  sa pun pe mine,ce sa impaturesc si sa pun in dulapuri, ce sa arunc...
 Mai asteptati putin... si asteptand, rugati-va pentru mine ! Nu stiu ce anume sa cereti, mai bine spuneti atat" Doamne, stro­pește inima ei cu roua ha­rului Tău"...
 Mi-e dor de Domnul! 




sâmbătă, 14 mai 2016

Invataturi de viata ale sfantului Serafim de Sarov



Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată.
Așterne-ți acolo unde iși face culcuș pisica.
Mănâncă fructul care a fost atins de un vierme.
Culege cu îndrăzneală ciuperca pe care stau gâzele.
Sădește pomul acolo unde sapă cârtița.
Casa clădește-o pe locul unde se încălzește șarpele.
Fântâna sap-o acolo unde se adăpostesc păsările pe arșiță.
Culcă-te și trezește-te odată cu păsările - vei culege toate grăunțele de aur ale zilei.
Mănâncă mult verde - vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, precum viețuitoarele codrului.
Înoată des - și te vei simți pe pământ, precum peștele în apă.
Privește cât mai des cerul - și vor deveni gândurile tale ușoare și limpezi.
Taci mult, vorbește puțin și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îți va fi liniștit și plin de pace.

Sfântul Serafim de Sarov

Multumesc, celui care ni le-a amintit!

miercuri, 11 mai 2016

A-L urma!

Astazi cineva din viata mea pleaca la manastire.
 Si eu zac gandindu-ma cat de diferita e viata mea.
 Am dat un comentariu la ultima postare. Vreau sa-l rescriu aici. Este acesta!



"Cred ca viata trebuie traita cu bucurie ca fiind un dar minunat primit de la Dumnezeu, dar cred ca trebuie sa ne mentinem pe Cale.

 Doar ca este greu. Tare greu!

 Lumea cu dulceata pacatului este langa noi , sau si mai grav, noi suntem in ea...
 Azi port pantofi noi si scumpi . Si sunt imbracata frumos! Primul lucru cand am venit la birou a fost sa strig spre celelalte birouri " Sa vedeti ce frumos sunt imbracata!" si am mers sa ma vada. Atata bucurie aveam pentru pantofii mei si pentru fusta mea negra, in cute, primita de la Ina si bluza din matase frantuzeasca, incat ma invarteam in biroul lor, uitand ca acum cateva zile, ziceam ca sunt groaznic de urata! Si acum cateva zile aveam dreptate! Dar am apucat sa spun gandul si lumea, ca sa ma incurajeze, m-a magulit si eu... am aruncat sifonierul pe mine si ma rotesc grotesc ...intr-o lume in care copiii saraci sunt desculti si fara caiete de scoala!
Sa-i urmam pe apostoli! Desigur! Dar ei erau saraci si incaltati in sandale...
Sa avem credinta si sa vorbim despre viata, dupa modelul lasat de Iisus! Dar cum? Cu pantofi noi si cu stomacul plin ?Putem? Suntem adevarati? Suntem in Adevar? Este suficienta credinta?
" Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură."Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov cap 2"

Sa-L urmam pe Iisus! Desigur acesta ne dorim  foarte multi dintre noi, si ma raportez la cei care citesc blogul meu, oameni care ca si mine au macar un sambure de credinta!
 Acesta este idealul. Scopul vietii crestine fiind dobandirea Duhului Sfant, cum spune sfantul Serafim de Sarov.

 Dar cat de greu va intra bogatul in Imparatia Cerurilor. Ma intreb desi nu sunt o femeie bogata, ci mai degraba o femeie nechibzuita la cheltuieli."Mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 19, 24).

In aramaica, limba in care a predicat Iisus, cuvantul „gamla”, folosit aici, înseamnă atât „cămilă”, cât și „funie groasă”, făcută din păr de cămilă, iar înțelesul ei era dat de context. In cazul acesta, când este vorba despre urechile unui ac, sensul corect pentru „gamla” este acela de funie groasă.

 Deci, poate o funie groasa , din par de camila sa intre prin urechile acului?

 Din cuprinsul evangheliilor , din ceea ce povestesc apostolii, Iisus nu a condamnat bogatia in sine, ci atasamentul bolnav fata de bogatie. Zaheu a fost bogat si s-a indreptat ''Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”... Iosif din Arimateea si Nicodim...sunt oameni care L-au iubit pe Iisus si care i-au fost ucenici  in taina. Ei  au "folosit" bogatia ca sa se mantuiasca...
 Si revin la cuvintele Mantuitorului...si ma intreb:poate o funie sa treaca prin urechile acului?
Da! Doar daca funia e desfacuta in suvite mici!
 Pot intra bogatii in Imparatia lui Dumnezeu?
Da, dar pentru asta trebuie sa invete mila...iubirea... milostenia... sa-l aseze pe altul inaintea lui...sa lepede patimile ...
Cred ca am sa daruiesc pantofii mei frumosi unei femei!Desigur pot face asta, mai ales ca ma si strang putin! Dar ce fac, ca deja am probat inca doua perechi?

luni, 9 mai 2016

Schitul Closca in ziua praznuirii Apostolului Iubirii

A fost o duminica linistita si foarte frumoasa. Lume mai putina ca deobicei si poate de aceia mai multa liniste si mai vizibila rugaciunea.Zi de duminica ,duminica pe care o stim din copilarie ca fiind Duminica Tomei, dar in acesta duminica ceva mai mult... duminica in care il praznuim pe apostolul si evanghelistul Ioan.
Cred ca cel mai minunat cuvant despre apostolul iubirii este acesta rostit de parintele Sofian Boghiul...


SFANTUL APOSTOL SI EVANGHELIST IOAN

Frati crestini, astazi am sarbatorit pe Sfantul Ioan Evanghelistul, apostolul dragostei crestine. O sa va spun ceva despre viata lui si despre Evanghelia a patra, scrisa de el.

[…] Sfantul Ioan, cum stiti, este apostolul iubit al Mantuitorului Hristos. Cel mai tanar dintre apostoli, cel mai curat, feciorelnicul Ioan, cel mai atasat de Mantuitorul Hristos de la inceput.Impreuna cu fratele sau Iacov, fiii lui Zebedeu, sunt printre primii patru apostoli: Simon-Petru si Andrei, Iacov si Ioan, sunt cei patru apostoli de la inceputul activitatii Mantuitorului Hristos. Mai erau si altii chemati mai tarziu. Sfantul Ioan Il urmeaza pe Iisus toata viata Lui evanghelica.

Este ales el si fratele sau Iacov si Petru — un grup de tainici ai Mantuitorului Hristos care Il urmeaza pe Iisus in momente foarte intime si inalte. Asa de pilda, pe Tabor, cand Iisus Se schimba la Fata, apostolii ceilalti raman la jumatatea muntelui Taborului, in vale, iar Petru, Iacov si Ioan sunt luati de Iisus sus pe munte. Iisus Se schimba la fata, hainele Lui devenind albe, mai albe decat lumina, fata Lui stralucea ca soarele si apostolii erau uimiti in preajma Lui, incat se simteau foarte bine. Şi Petru, in acest moment, a spus cuvintele pe care le stiti din Evanghelie: „Doamne, cat de bine ne este noua sa fim aici. Porunceste sa facem trei colibe, una Ţie, una lui Moise si Ilie” – care erau alaturi de Iisus, aparuti din locasurile ceresti. Nu se mai gandea la el. Deci in acest moment in care s-a deschis un fragment din Imparatia lui Dumnezeu, in acest moment prea sfant, cei trei apostoli, Ioan, Iacov, fratele sau si Petru erau in preajma lui Iisus.

Un moment greu pentru Iisus era Ghetsimani. La rugaciunea din Ghetsimani, apostolii au ramas la poarta gradinii Ghetsimani, iar acesti trei au fost aproape de Iisus, incat Il vedeau cum Se ruga, cum Ii curgeau picaturi de sange amestecate cu sudoare pe fata Lui, in chinurile cumplite pe care le vedea inaintea ochilor Sai si acel pahar al durerii. Ioan era printre cei trei apropiati ai lui Iisus.

Apoi, in momentul cel mai greu al lui Iisus, cand este arestat in fata gradinii din Ghetsimani, apostolii Il parasesc, s-au speriat si au plecat. Singur Ioan, apostolul Ioan urmeaza pe Iisus pana in sala procesului si este atent si ia parte la tot ce s-a intamplat acolo, unde Iisus a fost si palmuit si insultat si dupa aceea tarat legat de la o casa la alta, de la Ana la Caiafa, dupa aceea la Irod, la Pilat. Şi de acolo, vineri dimineata, in Vinerea Patimilor, sfantul Ioan urmeaza pe Iisus pana pe Golgota. Acolo furia groaznica a dusmanilor lui Iisus i-a ingrozit pe toti, insa Ioan statea tremurand si plangand la crucea lui Iisus impreuna cu Maica lui Iisus, sfanta Fecioara Maria. De pe cruce Iisus murind i-a spus ucenicului: „Iata mama ta”, pe Maica Domnului si ei: „Iata fiul tau”. Şi de atunci ucenicul a luat pe Maica Domnului intru ale sale, a avut grija de ea.

Dupa aceste momente dramatice din viata lui Iisus si a apostolilor, dupa Inviere, sfantul Ioan este cel dintai dintre barbati la mormantul lui Iisus, martor al invierii Sale. E martor cand Se arata Iisus undeva in Galileea, pe malul marii Ghenizaretului, intr-o dimineata. Şi apostolii nu-L cunosc, desi Iisus a aparut pe malul marii. Iisus dupa Inviere avea ceva schimbat in faptura Lui dumnezeiasca. Şi acest apostol, cu ochii lui curati, [prin] sfintenia vietii lui, Il vede pe Iisus ca era El si spune: „Domnul este!“. Deci ochii curati vad pe Iisus inviat. El era unul dintre acestia.

Dupa aceea, sfantul Ioan impreuna cu Petru si cu alti apostoli iau parte la tot ce s-a intamplat dupa pogorarea Duhului Sfant si dupa uciderea fratelui sau Iacov — a fost taiat din ordinul lui Irod in Ierusalim — dupa uciderea sfantului Ştefan, intaiul mucenic, sfantul Ioan si alti apostoli pleaca din Ţara Sfanta, pentru ca acolo era mare prigoana impotriva apostolilor. Şi impreuna cu Maica Domnului, pleaca in Efes, in Asia Mica, Turcia de astazi. Stau acolo in Efes vreo cincisprezece ani, apoi se intoarce la Ierusalim la adormirea Maicii Domnului, din nou se intoarce in Efes, devine condu­catorul Asiei Mici si este exilat in insula Patmos din Marea Egee. Acolo sta vreo sapte ani, acolo are vedenia in care scrie Apocalipsul, o pagina a sfarsitului lumii. Şi se intoarce inapoi in timpul lui Nerva, se intoarce inapoi in Asia Mica la Efes si acolo moare. A avut o activitate foarte rodnica in aceasta vreme in Asia Mica. Langa Efes, pe un deal stancos, este o casa numita si astazi Biserica Maicii Domnului. Acolo au stat ucenicul iubit si Maica Sfanta, cat au stat impreuna la Efes. Şi acum este biserica crestina, in cinstea Maicii Domnului; e stapanire turceasca, insa e vestit acest locas al sfintei Fecioare. In Efes e si azi mormantul sfantului Ioan Evanghelistul.

Evanghelia sfantului Ioan e scrisa in urma celorlalte trei Evanghelii. Primele trei Evanghelii se numesc Evanghelii sinoptice, adica asemanatoare, privite in graba par asemanatoare. Şi intr-adevar, celelalte trei Evanghelii privesc viata trupeasca a Mantuitorului mai mult, viata Lui omeneasca. Pe cand Evanghelia sfantului Ioan priveste mai mult dumnezeirea. Celelalte Evanghelii sunt scrise pana la anul 63, sfantul Matei scrie pe la 43, sfantul Marcu la 62 si Luca in anul 63 scrie Evanghelia sa. Iar sfantul Ioan o scrie catre sfarsitul veacului I, pe la anul 96, catre anul 100, in timpul lui Traian care a cucerit Dacia.

In aceasta vreme in Asia Mica si in cealalta parte a lumii crestine se intrebau foarte multi de Iisus Hristos. Cum a fost aceasta faptura, acest Dumnezeu intrupat care a atras asa de multa lume asupra Lui — vroiau sa stie cat mai mult despre El. Şi atunci, cei care il cunosteau pe sfantul Ioan din Asia Mica — si il cunostea toata Asia — l-au rugat sa scrie el un cuvant, ca ucenic iubit al Lui, care la Cina de Taina s-a rezemat pe pieptul lui Iisus Hristos si a intrebat cine e cel care Il va vinde pe Iisus. Şi l-au rugat foarte multi pe sfantul Ioan, batranul Ioan care avea aproape 100 de ani, sa scrie Evanghelia aceasta, ultima Evanghelie. Şi sfantul Ioan cu greu, insa a primit sa scrie si a poruncit post in toata biserica Asiei Mici; posteau si ierarhii, pana la ultimul copil, un post aspru si o rugaciune. Şi sfantul Ioan care avea mintea limpede, din tineretea lui isi imprimase in mintea lui si in inima lui tot ce-a invatat Iisus, tot ce-a facut Iisus, a inceput sa scrie si a scris Evanghelia aceasta, numita Evanghelia a patra, in ordinea in care sunt in Sfanta Scriptura: Matei, Marcu, Luca si Ioan.

Matei incepe Evanghelia cu spita neamului lui Iisus Hristos, neamul Sau incepand de la Avraam. Marcu intra direct in subiect (…) cu Inaintemergatorul. Iar sfantul Luca priveste ca un personaj de istorie, lisus e incadrat isi istoria lumii de atunci. Cine era la Roma (era Augustus), cine era in Siria (Quirinius), cine era in Palestina la nasterea Lui si la moartea Sa in timpul lui Tiberiu. Incadrat in istoria timpului. Apoi sfantul Luca urmeaza cronologic viata lui Iisus. Şi sfantul Luca mai are o caracteristica, fiind un om studios si cerand amanunte in legatura cu viata lui Iisus: are multe detalii din viata Maicii Domnului, numai acolo e Buna Vestire, la sfantul Luca, numai acolo este venirea lui Iisus, copilul de doisprezece ani, cum invatase in Templul din Ierusalim. Şi alte amanunte la sfantul Luca, insa privit totul omeneste si istoric.

Sfantul Ioan Evanghelistul incepe Evanghelia, cum stiti, altfel. O incepe de la inceputurile existentei, adica din vesnicie, de atunci incepe viata lui Iisus.Pentru ca Iisus era om, cu trup omenesc din sfanta Fecioara Maria, inainte de aceasta insa El era Fiul lui Dumnezeu, nascut din veci din Tatal. De aceea in ziua de Pasti auziti citindu-se aceste cuvinte din prologul sfantului Ioan: „La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul (…), prin El toate s-au facut si nimic din ce s-a facut, fara de El nu s-a facut”. Şi celelalte cuvinte. Deci incepand istoria vietii lui Iisus din vesnicie. Şi dupa aceea, de-a lungul sfintei Evanghelii, sfantul Ioan urmareste sa arate dumnezeirea Mantuitorului Hristos. La nimeni din ceilalti trei evanghelisti nu-i asa de mult accentuat acest gand, aceasta intentie a sfantului Ioan. Numai aici gasim aceste cuvinte: „Eu si Tatal una suntem“; „Cine M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal Meu“; „Eu sunt inainte de a fi lumea“, spune Iisus, „inainte de a fi Avraam“; „Eu nu sunt din lumea aceasta“. Ceea ce nu spun ceilalti evanghelisti despre Iisus. Şi asa continua toata Evanghelia sa.

Isi aduce aminte si remarca in Evanghelia sa cateva fapte foarte importante care au scapat celorlalti trei evanghelisti. Anume, minunea de la Cana Galileei, prima minune, spune sfantul Ioan (…). Apoi, in Ţara Sfanta, in jurul Ierusalimului si in Ierusalim si in Betania face Iisus Hristos trei minuni mari. Vindeca un slabanog de 38 de ani de la Betesda si, scandal mare, toti se tulbura si vor sa-L ucida pe Iisus. Vindeca un orb din nastere, langa Ierusalim, si inviaza pe Lazar, mort de patru zile, intrat in putrefactie. Trei minuni pe care le descrie sfantul Ioan cu foarte multe amanunte — aceste minuni care au scapat celor trei evanghelisti, nu le amintesc deloc.

Apoi (…) sunt cateva cuvantari mari, de pilda in capitolul VI de la Ioan, este vorba despre sfanta Impartasanie. Dupa ce Iisus inmulteste painile undeva aproape de Capernaum, cand il cauta poporul sa-L mai asculte: „Unde ai fost, Doamne?” Şi Iisus le spune: „Nu Ma cautati pentru ca vreti sa Ma ascultati pe Mine, ci pentru ca v-am saturat cu paine, mai vreti sa va mai fac niste daruri din acestea“. Şi atunci Iisus le vorbeste despre painea cea vesnica. Tot capitolul VI din sfantul Ioan de-l veti citi, veti vedea ca e vorba de sfanta Impartasanie, in comparatie cu mana din pustie care era o prevestire, un anunt al sfintei Impartasanii. Dar spune Iisus: „Parintii vostri au mancat mana si au murit, insa cine mananca aceasta paine pe care o dau Eu, si Eu sunt aceasta paine a vietii, nu va muri niciodata, va fi viu in veac.” Deci la inceputul Evangheliei sale pune accent pe sfanta Impartasanie. Şi numai la sfantul Ioan sunt cele mai multe [pericope] in care se vorbeste despre Inviere. Invierea, nu a Lui, ci invierea sufleteasca a oamenilor si invierea mortilor. Şi, in sfarsit, amanunte in legatura cu aratarile de dupa Inviere, cele mal puternice sunt la sfantul Ioan Evanghelistul.

Frati crestini, se poate spune foarte mult despre sfantul Ioan, de Evanghelia sa, insa v-as ruga si v-as recomanda cu toata inima sa puneti mana pe Evanghelia aceasta a lui si incet-incet…, cu ragaz…, sa o cititi. Ce v-am spus eu nu e aproape nimic; citind-o insa, veti ramane fixati pe textul lui, pentru ca scrie de la el niste lucruri, a fost martor la lucrarea lui Iisus Hristos si ce-i pornit de la inima, la inima merge.

Veti vedea, de pilda, la descrierea vindecarii orbului din nastere, cata incapatanare, cata rea vointa era la dusmanii lui Iisus. Pe bietul orb, care a fost orb si acum vedea, de doua-trei ori il cheama si-l intreaba: „ Nu cumva tu ai vazut dinainte?” Şi orbul le spune: „V-am spus cum m-a vindecat. A luat tina, a pus pe ochii mei, m-am dus, m-am spalat si acum vad. Vreti si voi sa deveniti ucenicii Lui?” Ii ia bietul orb asa, in batjocura. Insa cheama pe parintii orbului: „E fiul vostru? A fost orb? Cum vede acum?” – „intrebati-l pe el!” Asa incat [sunt] niste amanunte din acestea, in care se vede toata ura dusmanilor lui Iisus impotriva Sa.

Pe de alta parte, in aceasta Evanghelie sunt foarte multi prieteni ai lui Iisus Hristos si foarte apropiati de El, cum e Lazar din Betania pe care-l inviaza, cele doua surori, Marta si Maria, cum sunt Nicodim si Iosif din Arimateea si alti prieteni care se apropie de Iisus cu foarte multa dragoste. Nu-L uita nici dupa moartea Lui trupeasca. Dar aceste lucruri, inca o data, le veti citi si va veti hrani cu ele, daca veti pleca inima si privirea catre aceste pagini din sfanta Evanghelie de la sfantul Ioan.

Vreau sa va [mai] spun ca sfantul Ioan, pe langa aceasta Evanghelie care are 21 de capitole, are Apocalipsul care e ultima carte din Noul Testament. Este singura carte profetica, prin care sfantul Ioan deschide o usa larga Cerului, in care se vede ce va fi la sfarsitul istoriei, la sfarsitul lumii. Şi are inca trei epistole, prima e mai lunga, celelalte doua sunt foarte scurte. Şi ca incheiere o sa va citesc din Epistola intai a sfantului Ioan doua-trei versete:


„Dumnezeu este iubire, cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el.”

„Fiii mei, sa nu ne iubim numai cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul, in aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihna inimilor noastre…“

 Am petrecut ziua acesta a iubirii la Schitul Closca.
O zi pe care eu personal o sa o scriu in calendarul inimii mele, ca incercare a unei schimbari . Si am sa va rog sa ma pomeniti ca acesta sa fie posibila ! Spre indreptarea si luminarea mea!















 In biserica desi era lumina, totul parea trist, posomorat. Dar totul era reflectare a inimii mele Si am iesit afara si am mers pana la gardutul pe care scrie cu litere mari" Acces permis doar monahilor!"
Totul arata minunat, minunat!



 Pe iarba deasa sclipeau picaturile de ploaie
 si-n merii, ieri infloriti, deja au aparut mere mici, cat ciresele!



 Inca flori pe unele ramuri si fructe deja pe aceiasi ramura... totul ca-n viata :unii deja pe cale , deja gasindu-si rostul, altii ca mine ofiliti, trecuti, inainte sa rodeasca... 

 si-am imbratisat-o pe Daniela pe treptele bisericii si cand am intrat in biserica deja era mai multa lumina...
 si parintele Nectarie batea toaca anuntand sfanta liturghie
























În zilele acelea, prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor; şi erau toţi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon. Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda. Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei, încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau. Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el - cei din neamul saducheilor - s-au umplut de pizmă. Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa obştească. Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile temniţei şi, scoţându-i, le-a zis: Mergeţi şi staţi drept şi, grăiţi poporului în templu toate cuvintele Vieţii acesteia.Ap Fapte 5, 12-20






În ziua cea dintâi a săptămânii, când s-a înserat şi uşile fiind încuiate, acolo unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă! Şi, după acest cuvânt, le-a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând că este Domnul. Atunci le-a zis Iisus iarăşi: pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi grăind acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Însă Toma, unul din cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici: am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede! După opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, în casă, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă! Apoi a zis lui Toma: adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. Şi a răspuns Toma, şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iar Iisus I-a zis: pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut; fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte minuni multe, care nu s-au scris în cartea aceasta; iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă să aveţi în numele Lui.Ev Ioan 20, 19-31




 Si a urmat o predica frumoasa in care parintele ne-a vorbit atat despre Apostolul Ioan dar si despre apostolul Toma













































 dupa slujba a sfintit o cadelnita si un triploc
 am cantat paraclisul sfantului Efrem cel Nou






























 a cantat sarbatoritilor









 ne-am inchinat sfintelor moaste















 ne-a stropit cu aghiasma







 Am ciocnit oua rosii cu parintele ...





 
  si ne-a batut pe toti, spre usurarea noastra!Pentru ca asa era firesc!
Si am plecat spre casele noastre, lasandu-l in biserica frumoasa si luminoasa a Schitului Closca!