duminică, 21 decembrie 2014

Vine Craciunul

... inca mai strang prin casa cate un lucru...mai pun in cutie cate un borcan gol... demult nu mai pun muraturi si nu mai fac zacusca...Cine sa manance in casa acesta ? In curand va mirosi doar a detergent si balsam de rufe, sau poate voi termina de spalat tot ce am in dulapuri si ma voi potoli, oricum cred ca am un consum de apa cat as umple un bazin olimpic.Dar am borcane goale pentru ca mama facea zacusca si punea muraturi  si cand mergeam la ea, imi impacheta in hartie alba borcanele si mi-le dadea, insistand sa le iau:
- Ia-le! Pentru cine crezi ca le-am facut?Sa nu-mi arunci borcanele! -imi zicea mama
Si eu le luam cu greu si apoi le strangeam sa i-le duc ca sa nu o supar.Si uite, am pe balcon intr-o cutie mare, borcanele  goale ale mamei, in care au fost candva salate, zacusca... diverse minuni cum numai mama stia sa faca...Pe balcon la mama, pe rafturile eu sunt zeci de borcane pline, dar nu mai e mana  generoasa a mamei pentru ca asta e realitatea, mama a murit si orice as primi de la altul, nu valoreaza cat un borcan cu zacusca de-al ei.
Cum sa traiesc Craciunul fara mama?Adun de cateva saptamani, ca in toti ani, cadouri pentru cei dragi, dar o fac sa ma mint, o fac ca sa fug de durere, numai ca ea ma urmareste parsiva in fiecare secunda... Cumpar ca sa numar pe cei pe care ii iubesc, dar oricat as iubi oamenii din viata mea, nu cumpar destul,si nici nu sunt destui, pentru ca mamei mele anul acesta nu-i iau cadou si nici sorei mele, pentru ca anul acesta, din alta randuiala,   pentru prima data poate in 25 de ani, nu o vizitam in a doua zi de Craciun.
Atatea lucruri care au fost bune, frumoase, care ne-au facut fericiti, atatea lucruri schimbate! Si nu pot sa nu ma intreb, daca Dumnezeu vrea acestea!
Craciun fara mama !
Mi-e greu  sa vad un  alt mormant inghetat, mormantul mamei.Si desi mi-e greu, mi-e dor de mormantul ei!Si am sentimentul parasirii! Ma simt orfan. Ma simt inghetata.Ma simt cumplit fara mama mea! Pe balcon florile ei infloresc nebune... dar  florile lor nu ma bucura, ele nu sunt mama...
Nu mai e mama... a alt  Craciun, mai trist, mai sarac.
Stiu ce e Craciunul, desigur stiu semnificatia lui, dar Craciunul e si prilejul reunirii nostre si anul acesta  e primul an in care nu stiu incotro sa o iau si sa fie mai putin rau!
Sper ca Dumnezeu sa aseze lucrurile si ceasurile mai bine decat pot eu sa o fac! Sper ca Dumnezeu sa aduca in viata noastra pacea si impacarea cu lipsa ei, a lui Grig, a fetitei...Sper ca Dumnezeu sa-mi ajute si "nimeni"  sa nu-mi fure Craciunul! Pentru ca am parcurs drum lung de anul trecut la acest moment si prea multa truda a fost  si mult urcus si  mult coboras ... Dar am in insasi inima mea steaua mare pusa acolo la Betheem pe locul nasterii Sale si mai am ceva: convingerea ca Dumnezeu nu ma va lasa , El insusi ma va ridica din acesta durere!
Si am s-o caut pe mama undeva unde stiu ca o pot gasi...intr-un om... poate intr-o femeie asemenea celei careia astazi i-am dat haina mea...Stiu sigur ca o voi gasi undeva,pentru ca ea, chiar a fost o mama adevarata si mamele nu-si lasa niciodata copiii,ea, mama va veni in intampinarea mea, doar ca exact ca si  Gretel trebuie sa insemnez drumul  spre ea... poate acolo unde mama stia ca e saracie si foame... Ce ar fi Craciunul fara ei, fara cei care chiar il asteapta pe Mos Craciun?
Este Craciunul! Se naste Iisus!

E vremea iertarii si pacii
Se naste un prunc neînfrânt,
Si-o scara de lacrimi se-ntinde
Acum între cer si pamânt.
..............................................................................................................................................
Si-mi suna iarasi in minte versurile atat de frumoase pe care le-am mai transcris acum cateva zile...
Cata saracie , dar si cata speranta in Nasterea Mantuitorului!

Saraca si trista mi-i viata
Si viscolul plânge pe dig,
Nu-i nici o speranta în lume
Si-n case e foame si frig.

Si totusi vom tine Craciunul
De-ar fi sa-l platim cu dobânzi,
Si tot o sa-ntindem o masa
Copiilor nostrii flamânzi.

Fie timpul rau sau bun,
Va veni si la noi Mos Craciun
Fie timpul rau sau bun,
Va veni si la noi Mos Craciun

Macar sa lasam o nadejde
Sarmanilor nostrii copii,
Când Mântuitorul se naste
Ne nastem noi orice-ar fi.

De-ar fi sa platim si în rate
Venirea Lui printre noi,
De-am vinde si ultima pâine
Si tot nu l-am da înapoi.

Salbatici si fara iubire
Ne-am stinge în timpul nebun,
Asa ca în vremuri pagâne
Ramâne cu noi Mos Craciun.

E vremea iertarii si pacii
Se naste un prunc neînfrânt,
Si-o scara de lacrimi se-ntinde
Acum între cer si pamânt.

In intampinarea Craciunului .
Adrian Paunescu

joi, 18 decembrie 2014

Ce-a mai facut masina mea de spalat

Va amintiti noaptea in care eu ii spuneam"Taci! Taci!" si ea canta de mama focului?
In curand se implineste o luna!
Deci ne-au parasit: numarandu-si banii, baieti de la firma de la care am cumparat-o,femeia care face curatenie, nenea instalatorul priceput atat de mult incat i-au trebuit doua zile sa o instaleze si am ramas singure!Usa de la baie a ramas scoasa si rezemata de perete( o scosesera mesterii sa nu-i deranjeze si acolo ramasese).
Dar eram doua:eu si masina mea de spalat instalata in baia de serviciu! Noapte, mai degraba dimineata, mi-a cantat si mie si vecinilor un cantec de bucurie precum cantecul lui Mos Craciun si ... desi i-am pastrat un pic de ranchiuna,am citit cartea de functionare, am invatat sa o programez si am continuat sa convietuim!
Ea spala aproape zilnic diverse lucruri din dulap pe care nu le imbraca nimeni, dar, deh , daca am masina cantatoare, chiar nu rezist sa nu o provoc la dialog!Eu ma mai vantur prin casa... mai deranjez un dulap...Din cand in cand merg si o privesc! Frumoasa! Alba! Vesela! Vrednica!Rufele ei sunt cele mai curate si perfect stoarse...Si dupa fiecare ciclu intreg de spalare, in functie de programul selectat, alta cantare!
Numai ca  de catva timp am remarcat un pic de apa pe jos!
-Mai, ce faci?
Stergeam apa si dupa catva timp, cand priveam iarasi in baie, vedeam iar apa!
Nu, chiar nu ma descurc! Sunt o catastrofa ca "gospodar"!Adica imi fac bine treburile mele de femeie, dar pe ale lui Grig(desi, cand el era cu mine, le faceam) acum, nu mai pot, nu-mi ies!Precum maioneza pe vremuri, se taie, se branzesc...
Asa ca... au venit copiii acasa, Andrei si Lucian au pus usa la loc, au privit masina... Andrei a rasturnat-o sa o vada pe dedesupt, a tras-o in mijlocul baii sa vada si in spatele ei si nedumeriti, negasind  nimic suspect,  au plecat la Bucurestiul lor!Si eu am ramas iar cu masina mea de spalat!Si inca in mijlocul baii!
Sunt de atunci doua saptamani! Desi imi este frica sa nu se strice mai tare, am continuat sa pun rufe in ea si ea sa spele si sa cante!Apa apare cand imi era lumea mai draga, uneori chiar si dupa 12 ore... Stergeam pe jos, ma uitam cu repros la masina si o luam de la capat: eu cu rufele, ea cu cantatul!
Acum o saptamana aceiasi baieti de la aceiasi firma urcau o alta masina de spalat la un vecin
-Sarut mana, doamna! -ei, amintindu-si generozitatea mea.
-Ati cumparat de la acesta firma?-l-am intrebat pe vecin
-Da -mi-a raspuns
-Masinile lor de spalat sunt stricate!-am glumit eu riscand infarctul vecinului si al baietilor!
Au fost draguti si au venit sa vada ce se intampla!
Masina mea, alba, frumoasa, vrednica si timida trona in jumatate de baie, unde o lasase Andrei!
-Ce are, doamna!
-Pai... da apa , dupa ce termina de spalat , nu stiu pe unde, pe undeva pe jos!
Au luat-o ...au rasturnat-o, au cautat-o ... ea...nimic! Tacuta si blanda!Au asezat-o la loc si au zis:
-Am  strans mai bine un buton si ar trebui sa nu mai dea apa afara!
Au plecat tinerii si noi am ramas iar amandoua: eu rascolind casa, ea spaland si cantand!
Cat pe ce sa termin de spalat toate lucrurile din casa, numai ca parca apa era tot mai multa...Asa ca omul prudent din mine s-a trezit si si-a zis ca trebuie sa rezolve problema!Am cautat doua zile certificatul de garantie! Cineva l-a furat! Nu stiu cine, ca nu a venit nimeni la noi, cred ca ea, masina l-a spalat sa ma sature de atat cantare! Am ravasit iar toata casa , dar a fost un lucru bun ca tot vine Craciunul si trebuia umblat peste tot! Certificatul insa ...nicaieri! Astazi am fost si am reclamat-o la magazin! Am mascarit-o cum merita! Ca da apa afara , ca daca o sa ajunga apa la vecini, ea e de vina... ma rog, tot tacamul de mahala:
-Doamna!-mi-au zis tinerii smecheri. Asta e masina buna, noi am vandut doar cateva, ca e tare scumpa, dar nu am avut nicio reclamatie!
-Inseamna ca defectul acela 1 la o mie e la mine in baie!-am tinut-o eu pe a mea
Ce bine ar fi daca mi-ar lua-o de pe cap , ma gandeam!
Mi-au dat un telefon si am sunat la , nu stiu unde, la niste tipi destepti care au incercat sa o repare ei , la telefon,cu ajutorul meu. Adica sa ma uit la presiunea apei, la filtru, la cutia de detergent!Eu...ma faceam ca ma uit si ziceam sigura pe mine:
-Am verificat,nu are nimic!
-Doamna, mi-a zis tanarul, trebuie sa aduceti pe cineva sa vada presiunea apei!
-Pe cine sa aduc? am intrebat nedumerita
-Un specialist in presiunea apei!
Nu, nu, serios, asta a fost deja prea mult! Imi venea sa ma duc acasa si eu cu mana mea sa o scot pe scari! Din pricina ei! Un specialist in presiunea apei! Unde sa gasesc eu, asa specialist?
-Doamna, m-au intrebat. Sigur gasiti apa mai tarziu jos?
-Domnule-i-am zis sigura pe mine si intuind ce vrea sa spuna!Locuiesc singura si nu are cine sa faca glume proaste !Sigur gasesc apa langa masina, sub ea!
Cu chiu cu vai mi-au deschis  o fisa de client si a ramas sa astept un specialist sa vina sa vada masina!In cateva ore m-a sunat un alt tanar si... ce mai tura-vura-a venit acasa sa vada masina!
Jos in baia in care nu era decat ea, parata, era apa, deja apa .
-Uitati!Uitati, apa! -am zis  bucurandu-ma ca am prins-o.
Tanarul si-a deschis trusa... s-a lungit pe jos in baia mea  de doi metrii, a ridicat masina... s-a crucit!I-a dat jos capacul! A pus lanterna in ea!S-a aruncat iar pe jos... Nimic nu arata cauza!Abila masina... smechera... "nevinovata"...Lasa, lasa ca te prinde acum nenea acesta, pare tare destept(desi nu-i specialist in presiune)sigur o sa vada ce ai!
Si privind in jur... tanarul a zis:
-Doamna, folositi baia?
-Nu, niciodata! E doar a masinii de spalat, desi vedeti e si chiuveta si vas de toaleta, dar nu le folosim, pentru ca eu locuiesc singura si am cealalta baie!
-Doamna, eu cred ca apa vine de la vasul de toaleta!Are o fisura! Dar, haideti sa bag apa in masina si sa o verific.
A verificat-o, mititica! I-a pus apa ... chiar cu bidonul pentru ca ... nu aveam presiune pe coloana... a rasucit apa... a dat-o afara, perfect! Si a cantat vesela! 
Si a apasat si pe clapa de la rezervor si... am vazut impreuna cum pe langa vas ...usor, parsiv, apa mergea exact spre ...cumintica si vrednica mea, masina de spalat!
Deci ea nu are nimic, vinovat e vasul care din senin e fisurat(sau poate de cand nenea acela priceput a instalat-o in doua zile ).Si ca sa aflu asta, a trebuit sa dau bacsis ! Ca doar nu degeaba azi am a avut in casa doi intr-unul : un reparator de masini de spalat si un specialist in presiunea apei!Numai ca mie imi trebuia un instalator sanitar. Parca asa se numea pe vremuri meseria asta! O mai exista vreunul? Sau trebuie sa-mi petrec restul de zile stergand apa pe jos, intr-o baie, in care nu intra nimeni?
Bine macar ca ea , saracuta nu are nimic si nici macar nu s-a suparat pe mine ca am vorbit-o de rau! Acum cand scriu in sfarsit tace odihnindu-se dupa o alta repriza de spalat!Si desi nu  merit... mi-a cantat!


miercuri, 17 decembrie 2014

Daniil

La multi ani, tuturor celor care poarta acest nume atat de frumos, numele a doi sfinti praznuiti si azi si maine! 
Era un timp, in care nu stiam sfintii! Eram o fetita slabanoaga , cu rochie rosie si ma jucam in tot timpul cu multimi de copii. De mana mea, lipit de mine ca o umbra, era un baietel cu ochi negri si gene lungi si intoarse. El era Danut!Am fost pentru Danut cel mai bun profesor, cel mai bun educator, cel mai bun prieten. Se ruga ca "fetita cu rochie rosie" sa vorbeasca cu el. Si eu vorbeam mandra de postura mea de fetita atat de adorata! L-am iubit ca o sora pe baietelul acela si acum imi este atat de drag, incat mi-se incalzeste inima gandindu-ma la el.
Peste ani am cunoscut un baiat care in urma unui accident auto , era imobilizat intr-un carucior cu rotile. Il chema tot Dan... Am impartit cu el adolescenta noastra de tineri niciun pic rebeli, doar un pic pletosi si inebuniti dupa blugi si muzica...Cand eram studenta in anul doi , am aflat ca a murit ...poate tot accident...poate sinucidere...inegrind inima mea pentru restul de timp...
Si au mai trecut cativa ani si intr-o zi am aflat ca voi fi mamica si , desi nu erau posibilitati sa afli sexul copilului inainte de nastere, am stiut din prima clipa ca va fi baiat si ca se va numi Dan...Grig i-a ales celalalt nume ... si el , baiatul meu se numeste Dan-Andrei.
Am de 29 de ani un alt Danut, langa inima mea ! Si il iubesc de mi-se rupe inima si devine caleidoscop cand ma gandesc la el.
Si stiu acum , ca el, desi repeta numele atat de frumos al unor baietei care au crescut langa inima mea, el, baiatul meu, poarta numele a doi mari sfinti ai bisericii noastre: Sfantul prooroc Daniil si sfantul Daniil Sihastru! Si-i rog pe sfinti sa-l intampine ei pe fiul meu, pentru ca inca nu-i stie si este doar vina mea!Si-i rog sa ma ierte ! Si ii mai rog sa mijloceasca la Dumnezeu pentru mantuirea tututor celor care poarta acest nume atat de frumos, vii sau adormiti!
La multi ani, dragilor!

vineri, 12 decembrie 2014

Pelerin in Tara Sfanta- Ziua a patra -dupa amiaza



Si am plecat spre Biserica Nasterea Domnului...Ani de zile m-am gandit oare cum este locul in care s-a nascut  Iisus?


Biserica Nasterea Domnului din Betleem este unul dintre cele mai importante locuri crestine de inchinare. Aceasta biserica a fost ridicata pe locul pesterii in care S-a nascut Mantuitorul Hristos. De asemenea, Biserica Nasterea Domnului este si una dintre cele mai vechi biserici crestine din lume pastrate pana astazi.
Biserica Nasterea Domnului din Tara Sfanta se afla in partea de rasarit a orasului Betleem, la opt kilometri de orasul Ierusalim. Complexul ce o inconjoara, acoperind aproximativ 12.000 metri patrati, include in afara de basilica propriu-zisa, o manastire ortodoxa, una catolica si una armeana.


Capitolul 2
1. În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
2. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.
3. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
4. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.
5. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
7. Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
8. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.
10. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
11. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
12. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.
13. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
14. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
15. Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
16. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.
17. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.
18. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.
19. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.
20. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.(Evanghelia dupa Luca)

Evanghelia dupa Matei
Capitolul 2
1. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând:
2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.
3. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.
4. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos?
5. Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul:
6. "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel".
7. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.
8. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.
9. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.
10. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
11. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.

Este povestea cu care am crescut. Povestea nasterii lui Iisus. Toti am aflat-o din familie. Chiar daca am fi fost necredinciosi, macar vazand filmele difuzate de Craciun, tot am fi stiut despre Iisus, Pruncul Sfant nascut in iesle.




Evangheliile spun ca Fecioara Maria L-a nascut pe Hristos intr-o "iesle". Nu se afirma clar daca locul acesteia era intr-o "pestera" sau intr-un "staul". Insa, la mai putin de un secol distanta, Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, cat si Protoevanghelia lui Iacov mentioneaza cuvantul "pestera". Aceasta nu este nici o contrazicere, caci, dupa cum era obiceiul in acea vreme, casele sa ridicau in fata pesterilor care se gaseau in zona, astfel incat pestera sa poata fi folosita drept staul pentru animale.

Prima mentionare a pesterii din Betleemn, cinstita drept loc al Nasterii Domnului Hristos, apare in scrierile Sfantului Iustin Martirul si Filosoful, datand din jurul anului 160. El a identificat intaia oara grota ce se afla sub biserica drept pestera sfanta, locul Nasterii lui Hristos. Spre intarirea acestuia vine si traditia, cu mentionarile gasite in scrierile lui Origen si ale lui Eusebiu, acestea datand din secolul al III-lea.
In anul 326, Sfantul Imparat Constantin si maica sa, Sfanta Elena, au hotarat ridicarea unei biserici deasupra pesterii. Aceasta prima biserica a Nasterii Domnului, inchinata la data de 31 mai 339, avea un plan octogonal si era pozitionata chiar deasupra pesterii. In centrul acesteia, o gaura larga de 4 metri, inconjurata cu o balustrada, oferea o privire de ansamblu a pesterii.
Din aceasta perioada se pastreaza inca bucati impresionante si insemnate din mozaicul ce acoperea in intregime podeaua bisericii. Fericitul Ieronim a trait si lucrat in Betleem din anul 384, iar mai apoi a fost inmormantat intr-o pestera de dedesubtul bisericii.
Biserica ridicata in perioada Sfantului Constantin cel Mare a fost distrusa de catre imparatul Justinian in anul 530, pentru a putea ridica, in locul ei, o biserica mult mai incapatoare. Biserica ridicata de imparatul Justinian este cea care se vede si astazi.
Persii au crutat Biserica Nasterii in timpul invaziilor din anii 614 deoarece, conform legendelor, acestia au ramas profund impresionati de o reprezentare a Magilor care s-au inchinat Pruncului, aducand daruri. Reprezentati in scena Nasterii Domnului, magii de la rasarit erau imbracati in haine persane - magii erau calatori tot de origine persana.

 Biserica Nasterea Domnului din Betleem


Acest lucru a fost mentionat si in cadrul unui Sinod tinut la Ierusalim in secolul al IX-lea. Mentionarea a fost folosita de catre participanti in demonstrarea utilitatii si folosului reprezentarilor religioase.
Musulmanii nu au indeplinit decretul lui Hakim, dat in anul 1009 privind daramarea tuturor monumentelor crestine, deoarece, din vremea lui Omar (639), acestora li s-a oferit si permis, spre slujire, folosirea unuia dintre transeptele Bisericii.

 Biserica Nasterea Domnului din Betleem


Cruciatii au cucerit Ierusalimul la data de 6 iunie 1009. Imparatii Baldwin I si Baldwin II au fost incoronati in acest loc. Intr-o atmosfera de totala intelegere, francii si bizantinii au contribuit impreuna la redecorarea in intregime a interiorului Biserica Nasterii. Aceasta actiune s-a intins intre anii 1165-1169. Evenimentul este mentionat intr-o inscriptie de limba greaca, pastrata in transeptul de nord.
Biserica Nasterea Domnului a fost neglijata uneori, pe perioade mari de timp. Aceste perioade de neingrijire au fost cele in care au domnit otomanii Mamluk si Ottoman, dar, din fericire, Biserica Nasterii nu a fost afectata prea mult, si nici daramata.

Biserica Nasterea Domnului din Betleem 



Cea mai mare parte din marmura existenta in acea vreme in Biserica Nasterea Domnului a fost scoasa de turci si folosita la zidirea si impodobirea Templului de pe Munte, aflat in Ierusalim.
Alte incercari prin care a trecut Biserica Nasterea Domnului sunt cutremurul din 1834 si incendiul din 1869, care au distrus mobilierul de lemn al pesterii. Cu toate acestea, biserica a supravietuit tuturor incercarilor naturale sau umane la care a fost supusa.
In anul 1847, furtul stelei de argint care marcheaza exact locul Nasterii Pruncului Hristos, a dus la o criza internationala ce a cuprins in intregime Locurile Sfinte. Aceasta criza a dus, in cele din urma, la Razboiul din Crimeea (1854-1856).
La fel ca si la Biserica Sfantului Mormant, si aici, parti din Biserica Nasterea Domnului se afla sub controlul diferitelor confesiuni crestine. In anul 1852, grija Biserica Nasterii s-a incredintat mai multor centre crestine. Astfel, biserica se afla in grija romano-catolicilor, a armenilor si a grecilor ortodocsi. Grecii se ingrijesc, cu precadere, de intretinerea in buna stare a Pesterii Nasterii.
Nava incapatoare se pastreaza intacta inca de pe vremea Iustinian, cu toate ca tavanul a fost supus unor restaurari de-alungul secolelor al XV-lea si al XIX-lea. Coloanele din piatra lustruita, majoritatea dintre ele fiind luate din biserica initiale a lui Constantin - secolul al XIV-lea.
Naosul basilicii este impartit in cinci nave longitudinale separate de patru randuri de coloane, in stil corintic, cate 11 in fiecare rand. Pe ele sunt pictati Apostolii Domnului, cu numele scrise in latina si greaca.
Dintre cele 44 de coloane ale navei, 13 pastreaza inca picturi de pe vremea cruciatilor, infatisand mai multi sfinti si pe Maica Domnului cu Prucul. Starea acestora nu este una foarte buna, datorita timpului si metodelor de iluminat ale bisericii, insa, cu atentie, se pot observa bine.

 Biserica Nasterea Domnului din Betleem



Fragmente foarte calitative de mozaic mural, datand din anii 1160, impodobesc ambele laterale ale navei. Fiecare laterale avea trei registre - lucru stiut dintr-o descriere a Biserica Nasterii datand din anul 1628.
Registrul de mozaic de jos ii infatisa pe inaintasii lui Iisus; registrul de la jumatate cuprindea informatii legate de sinoadele locale si ecumenice; registrul de sus infatisa o serie de ingeri intre ferestrele bisericii. Numele artistului care a lucrat la acest mozaic, Basilius Pictor, apare la picioarele celui de al treilea inger din dreapta, pe peretele nordic al navei.

 Biserica Nasterea Domnului din Betleem


Usile-trapa din podeaua actuala acopera sectiuni din mozaicul original al Bisericii Nasterii. Acest mozaic acoperea, la inceput, intreaga podea. Fragmentele care se pastreaza infatiseaza figuri geometrice, pasari, flori si alte motive geometrice.

Niste usi similare acestora din podea acopera un alt mozaic pastrat din vremea lui Constantin. Acestea se afla in transeptul de nord si acopera un alt mozaic din secolul al IV-lea, care demonstreaza faptul ca biserica lui Constantin avea o absida octogonala. Aceste usi se deschid, uneori, la cerere.
Lacasul are trei altare: unul central si doua mai mici aflate in absidele laterale. Din aceste abside se coboara in Pestera Nasterii Domnului, propriu-zis o mica grota naturala, situata chiar sub altarul central.

Marele altar din capatul estic, alaturi de cel din partea sudica, apartin grecilor. Altarul principal infatiseaza ochilor un frumos iconostas ortodox. Catapeteasma este impodobita cu ingeri, icoane si candele aurite.Catapeteasma cea mare a bisericii a fost lucrata in Tara Romaneasca, pe cheltuiala domnitorului Serban Cantacuzino.

In partea nordica a marelui altar se afla altarul armean al celor Trei Regi, inchinat celor trei Magi care si-au legat caii in apropiere. Armenii mai au un altar si absida nordica, inchinat de asta data Fecioarei Maria.
Pestera Nasterii Domnului - o grota rectangulara aflata dedesubtul bisericii - este punctul de maxim interes si cinste al intregii biserici. In acest loc se ajunge coborand treptele ce pornesc din absidele laterale. Aceasta grota a fost cinstita ca loc al Nasterii lui Hristos inca din secolul al II-lea.
 Biserica Nasterea Domnului din Betleem


Podeaua pesterii este pavata cu marmura. Tot mobilierul pesterii dateaza de dupa incendiul din anul 1869; exceptie fac doar portile de bronz ale intrarii de sud si ale celei de nord. Acestea dateaza din vremea lui Iustinian - secolul al VI-lea.
Din pestera pornesc alte trepte ce duc intr-o capela laterala - Capela Ieslei - detinuta de romano-catolici. Langa aceasta se pastreaza unele fragmente de mozaic datand din secolul al II-lea, asemenea si unele capiteluri de coloane.
Sursa http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-nasterea-domnului-betleem-67646.html

Am intrat prin usa pocaintei bucurosi dar si infricosati de ceea ce urma sa vedem.


Biserica e plina de schele, cu greu poti in multime de oameni si in multime de bari de metal sa vezi cu ochii reali, frumusetea unei bisericii construita de imparatul Iustinian si ocrotita de Maica Domnului.Dar simti frumusetea acestui loc pentru ca nicaieri in aceste locuri nu aveam sa traim privind atat de absorbiti de perfectiunea mozaicurilor, cat frumusetea a ceea ce ele zidesc in inima ta: iubirea, pocainta, iertarea, regretul pentru cum ti-ai risipit viata: pentru ca poti avea 10 ani, dar daca nu i-ai trait in Hristos pana si pe acestia 10 ani, i-ai pierdut!

Altar ortodox...cu contributie romaneasca! 


Coloana pe care este pictat Iisus Hristos si pe care fiecare dupa credinta, dupa curatenia inimii , dupa iubirea lui Iisus Hristos il vede cu ochii deschisi sau inchisi!
-L-am vazut clipind!Si uite-L iar! strigau doamnele din grupul nostru, Dana si Nuti, fiecare dorind sa-l faca pe celalalt partas bucuriei lui.


Icoana Facatoare de minuni a Maicii Domnului Betleemita. Singura icoana in care chipul maicii Domnului zambeste! Atata blandete, atat bucurie sfanta!Ne-am lipit, unul cate unul, capul de icoana si ne-am rugat. Si blandetea ei venea in insasi inimile noastre si parca mai curati ridicam capul, mai smeriti, mai buni...







Si am coborat treptele care ne duc spre cel mai curat loc de pe pamant! Locul in care Dumnezeu Fiul s-a nascut! Magii s-au inchinat lui aducandu-i daruri de pret...pastorii s-au adunat slavindu-L “Hristos se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă"asa cantam ...Catavasiile Nasterii Domnului!


Steaua de argint incrustata in piatra marcheaza chiar locul in care a fost asezat Hristos. Inscriptia in limba latina de pe marginea stelei de argint spune urmatoarele: "Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est." Traducerea: "Aici S-a nascut Iisus Hristos din Fecioara Maria - 1717."
Potrivit unor istorici, steaua de argint din Betleem ar fi fost donata de Sfantul Constantin Brancoveanu sau de Stefan Cantacuzino. Steaua de argint are patrusprezece colturi, fiecare reprezentand cele patrusprezece neamuri, cate au fost de la Avraam la David, apoi de la David la stramutarea in Babilon, si apoi de la stramutarea in Babilon pana la Hristos.

Steaua de argint este strajuita de cincisprezece candele care ard in permanenta. Dintre acestea, 6 apartin grecilor, 5 armenilor si 4 latinilor.


Este un loc trist pestera Nasterii Domnului

Intreaga iconografie ortodoxa prezinta Nasterea Domnului ca avand loc intr-o pestera. In icoana Nasterii Domnului, pestera din Betleem se arata drept chip al pesterii mormantului si al iadului celui intunecat, unde Mantuitorul va cobora cu trupul si cu duhul, dupa moartea Sa pe Cruce.Maica Domnului este trista amintindu-si prorocirile Vechiului Testament."Boul isi cunoaste Stapanul si asinul ieslea Domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste; poporul Meu nu ma pricepe" (Isaia 1, 3).
 Pruncul Iisus Hristos nu este infasat in scutece, cum ar fi firesc, ci este invelit in giulgiu si asezat intr-o racla din piatra, chip al mormantului celui rece.
Pestera din Betleem
Pestera din Betleem

M-am aplecat si am sarutat si inca de doua ori, cu toata graba la care eram supusi, acest loc marcat de steaua pe care am visat-o uneori cu ochii larg deschisi!Dar am simtit multa tristete, pentru ca locul acela intunecat si umed ne reprezinta pe noi si lumea noastra.Hristos "lumina lumii"s-a nascut in  pestera si a fost asezat in iesle, langa animale, pentru ca doar asa,   prin Lumina Lui ,intunericul lumii poate fi biruit.El era si este de mai bine de doua mii de ani, salvarea noastra.
Nu spun de la mine acestea: le spune 
Sfantul Teofilact al Bulgariei, talcuind Nasterea in pestera si asezarea lui Hristos in iesle, spune ca El a venit in lumea aceasta "pentru ca ieslea este lumea". Astfel, Intruparea lui Dumnezeu Cuvantul reprezinta intrarea Lui in lumea noastra, care este o lume cazuta in adancul rautatii si in intunecimea pacatului, salasluind ca intr-o pestera.
Dumnezeu, lumina fiind, nu s-a temut de cele mai intunecoase locuri ale pamantului si ale pacatului: "Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El" (I Ioan 1, 5). "Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o" (Ioan 1, 5). "Intunericul se duce si lumina cea adevarata incepe sa rasara" (I Ioan 2, 8).


locul ieslei in care a fost pus








  Am iesit asa cum trebuia, aplecati, prin usa pocaintei - o usa de mici dimensiuni incrustata in zidul gros de piatra al Bisericii Nasterii .
Usa  a fost facuta si amplasata in zid in perioada otomana, cu scopul de a impiedica pe necredinciosi sa intre inauntru calare. De asemenea, aceasta usa, pe langa faptul ca obliga pe oricine sa descalece de pe cal, obliga pe vizitator si la o plecare a capului in semn de cinstire a locului.
Aceasta usa a fost plasata in locul unei alte usi mai vechi, din perioada cruciadelor, care era mult mai mare. Marginile usii celei mari se pot observa inca deasupra celei mici. Tot aici se mai pot observa si marginile usii patrate pe care o detinea Biserica Nasterii in momentul zidirii ei de catre imparatul Iustinian.
Si am iesit afara in plin soare!Am facut poze de grup, ne-am bucurat impreuna de amintiri si am plecat mai departe.


La o distanta de numai 300 de metri inspre sud-est de Biserica Nasterii Domnului se afla  biserica "Grota Laptelui"

Biserica Nasterii Domnului se afla in grija ortodocsilor, in vreme ce Grota Laptelui se afla in purtarea de grija a calugarilor franciscani.
In aceasta pestera (grota) s-a oprit Maica Domnului cu Pruncul, in noaptea in care Dreptul Iosif a primit porunca de la inger sa paraseasca Betleemul si sa fuga in Egipt, spre a scapa de mania lui Irod. In aceasta grota ar fi stat ei in rastimpul dintre Nasterea Pruncului si Fuga in Egipt.






in Sfanta Scriptura, gasim scris: "Dupa plecarea magilor, iata ingerul Domnului se arata in vis lui Iosif, zicand: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida. Si sculandu-se, a luat, noaptea, Pruncul si pe mama Lui si a plecat in Egipt. Si au stat acolo pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca cuvantul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".


Iar cand Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a maniat foarte si, trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul pe care il aflase de la magi. Atunci s-a implinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: "Glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa; Rahela isi plange copiii si nu voieste sa fie mangaiata pentru ca nu sunt". (Matei 2, 13-18)

 Grota Laptelui din Betleem


Se spune ca in graba de a parasi Betleemul, cand Iosif a luat pe Fecioara Maria si pe Pruncul Iisus, care era alaptat in acel moment, cateva picaturi de lapte au picat pe stanca pesterii in care acestia se aflau adapostiti. Din culoarea rosie, pe care o avea mai inainte piatra, aceasta a capatat culoarea alba.




Am iesit aproape noaptea din biserica si am plecat grabiti spre locul care ne atragea cel mai mult...


spre...Sfantul Mormant!











Ne-am asezat la rand...fiecare cu rugaciunea lui...singuri... tristi si totusi crezand in iubirea Lui.

si abia cum dupa ce am intrat iarasi din Sfantul Mormant,am intrat si am vazut cu adevarat Biserica Invierii. Aceasta biserica se afla in centrul intregului complex bisericesc si apartine in exclusivitate ortodocsilor. Aceasta este catedrala propriu-zisa a Sfantului Mormant. Aici se savarsesc slujbele zilnice ale ortodocsilor, la care de obicei participa un mare sobor de preoti si arhierei. In mijlocul bisericii sta asezat un sfesnic special, care marcheaza dupa Sfintele Scripturi centrul geografic si spiritual al pamantului. Biserica este foarte mare si impresioneaza prin stilul arhitectonic de tip romanic si prin atmosfera interioara tipic ortodoxa.
Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii, privita dinspre Sfantul Mormant Biserica Sfantului Mormant - Biserica Invierii, privita din naos, spre Altar



















Si am iesit iar la sfantul Mormant si... iar am cazut in genuchi"Mantuieste-i Doamne, pe toti pe care i-am cunoscut in acesta viata cu toti ai lor!"Si iar am plans si am strigat si am sperat...



si m-am prabusit pe piatra ungerii mustind de mir...



"Odată intraţi în biserică, credincioşii observă Piatra Ungerii, locul unde, conform relatării biblice, Iosif şi Nicodim au coborât de pe Cruce trupul Domnului şi l-au uns cu mir. Forma ei actuală datează din 1810. Acest obiectiv reprezintă o piatră naturală acoperită de o marmură de culoare alb-roşie. Marmura nu reprezintă atât un element decorativ, cât mai ales un mijloc de protecţie a acestui loc sfânt pe care credincioşii îl ating în mod frec­vent cu diferite obiecte şi suveniruri.
Conform tradiţiei, un fragment din piatra originală a fost trimis la Efes şi apoi la Constantinopol unde împăratul Manuil I Comne­nul l-a aşezat alături de monumentul său fu­nerar de la Mănăstirea Pantocrator. Drepturile asupra Pietrei Ungerii aparţin tuturor celor trei confesiuni, ortodocşilor, catolicilor şi ar­menilor. Acest lucru este confirmat şi de pre­zenţa celor şase sfeşnice aflate de fiecare parte a ei, dar şi a celor şase candele care aparţin, câte două, comunităţilor respective. Pe peretele din spatele Pietrei Ungerii, în anul 1993, prin purtarea de grijă a Patriarhiei Grec-Orto­doxe a fost realizat un mozaic cu scenele Coborârii de pe Cruce, Ungerii cu mirodenii şi Punerii în mormânt."

(Locurile Sfinte, traducere pr. Petru Sidoreac, Tudor Eduard Florin, Fundaţia Centrul Cultural Elen, p. 42)

Sursa: doxologia.ro


V-am pomenit pe toti in rugaciunile mele. Acesta a fost unul din scopurile acestui pelerinaj. El nu ar fi avut sens fara rugaciunea pentru voi: cei care ma iubiti, cei care ma urati, desi...ura e prea mult spus! Cred ca niciunul dintre voi, indiferent ce alte interese aveti si oricat va considerati ca sunteti prejudiciati , nici unul nu ma uraste!Si stiti sigur ca stiu la cine ma refer.
Eu oricum , mi-am curatat inima de astfel de sentimente. Pot sa va uit, este normal, uneori si pe mine ma uit, dar, nu pot sa va urasc. Nu pot! Chiar nu pot!  Si spun :Slava lui Dumnezeu pentru asta!
Asa ca v-am luat cu mine, in rugaciunea mea, in lacrima mea , in aplecarea mea pe astfel de locuri...
si v-am dus aici!


dar si aici la Sfanta Treime! Si mi-am amintit ca ani de zile am pacatuit crezand ca cea mai frumoasa reprezentare a Sfintei Treimi e cea pictata de Sfantul Andrei Rubliov, si uite ca frumosul nu se termina acolo si sfintenia vine unde vrea Dumnezeu  
si am revenit iar la locul ungerii...


Cu greu ne-am amestecat iar intre pelerini si am plecat spre casa noastra din Betleem, de data acesta cu mai multa bucurie...parca repetind plecarea femeilor minorosite..."Si plecand ele in graba de la mormant, cu frica si bucurie mare au alergat sa vesteasca ucenicilor Lui Invierea. Dar cand mergeau ele iata Iisus le-a intampinat, zicand: Bucurati-va! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat." (Matei 29)