miercuri, 27 mai 2015

Nunta Ruxandrei 17 mai 2015 sau cronica unei nunti vazuta prin ochii mamei miresei

Povesteam undeva, ca mi-am dorit copii dinainte sa ma joc cu papusile si cu toate acestea, lucrul care m-a speriat cel mai mult in intreaga mea viata, a fost conditia umana de mama. Mi-a fost teama ca vor vorbi o limba pe care nu o voi sti, ca poate nu-i voi iubi mai mult decat pe altii pe care ii iubeam mult, ca le voi atarna ca o piedica in drumul lor, ca o bariera despartitoare  de fericire...
Dar momentele in care i-am tinut in brate, pe fiecare dintre ei , m-au facut sclava lor de buna voie, robul lor...
I-am crescut impreuna cu Grig ... 22 de ani pe Andrei si 18 ani pe Ruxandra...
Nu stiu cand a fost mai greu: atunci cand erau mici sau dupa moartea lui Grig, cand ar fi trebuit sa-l suplinesc si pe el. Nu am reusit asta! Nu am reusit nici macar ca eu sa fiu mama pe care ei o stiau...copiii mei s-au trezit peste noapte cu o alta femeie, purtand un pic din chipul mamei pe care il stiau, cu alt miros...miros de mir si nu de parfum frantuzesc, cu amintirile pierdute in noaptea in care el a plecat ...o mama care nu refuza nimic, care vorbea mai putin, radea mai putin si care statea mai tot timpul in biserica... Nu le-a fost deloc usor!
Priveam in  casa Ruxandrei fotografiile pe care le au. Peste tot sunt ei si tatal lor...
Andrei si Grig la Notre Dames... Ruxandra si Grig in casa noastra ...
ei cu Grig langa prima noastra masina, Oltcit-ul nostru albastru care ne plimba peste tot...Eu nu sunt nicaieri!Doar undeva in dosul unei fotografii, pe un suport rotativ, eu insumi am pus o fotografie a mea cu Andrei , dar ei pozitioneaza fotografia in fata cu ... ei si Grig...
Par lucruri minore , dar ele spun enorm despre sentimentele nostre. Cu totii l-am iubit pe Grig! Si prietenii si familia si eu si copiii ...
Am ales sa traiesc dupa moartea lui pentru ca am ales sa lupt pentu mantuirea lui si pentru mantuirea copiilor nostrii, gandind ca daca ei se vor mantui, Dumnezeu ma va aduce si pe mine cu ei!
Acum patru ani s-a casatorit Andrei! Anul acesta ,Ruxandra mi-a anuntat ca se casatoreste civil si religios cu prietenul ei , Lucian, deja Lucian fiind membru al familiei nostre si noi fiind membrii ai familiei lui!
Pe 7 mai  a fost cununia civila .Iar pe 17 mai a fost casatoria religioasa!
Ei singuri si-au organizat evenimentele. Vineri,15 mai Ruxandra impreuna cu Andrei au venit acasa si am plecat impreuna cu ei la Bucuresti , sa fiu doar martor al pregatirilor pe care le mai aveau...Am gasit acolo, doi copiii pierduti intr-o multime de probleme...eu m-as fi speriat de cate mai erau de facut, ei insa obisnuiti sa nu doarma decat putin, erau senini si cred ca prea putin constienti de ceea ce urma!
Si-au dorit sa daruiasca ca marturii, carti si flori la nunta lor si eu le-am propus sa daruiasca ghivece cu panselute.Vineri am umplut casa cu ladite cu panselute 

si am stabilit cu Ruxandra cum sa le impachetam... hartie maro si pamblica cu un cartonas scris de mana pe care le scrise tuturor"multumim"...
Sambata dimineata(nunta urma sa fie duminica)Lucian impreuna cu fratele lui, Andrei, inca mai impachetau... eu cu Ruxandra facusem impreuna o ladita model!
Dar tare multe pareau a fi!
La pranz au plecat in oras sa se spovedeasca, apoi sa mai cumpere hartie de impachetat,pantofi de nunta pentru ca inca nu aveau, cos pentru paturi... sa duca la restaurant cate ceva... timpul trecea cu repeziciune, ei nici pomeneala sa se mai intoarca... eu eram singura in casa si tot mai trista...am facut iar curat, am sters praful, am privit pozele ... am mancat a zecea oara, l-am primit pe Andrei si Andreea si ei cam tristi, le-am pus sa manance , am mancat si eu iar si  gandindu-ma ca sigur nu voi mai intra in rochia de nunta, am plecat in oras sa-mi iau alta rochie! O asa zapaceala chiar nu credeam ca pot trai...sa-mi caut alta rochie cu cateva ore inainte de nunta! Lipsa lui Grig era atat de mare, el sigur ne-ar fi organizat cu calmul lui si ne-ar fi temperat...Nu mi-am mai cumparat nimic si am sunat-o pe Ruxandra fara sa-i spun pe unde umblu.
-Ce faci, iubito? -am intrebat-o pe Ruxandra la telefon
-Suntem in moll la Baneasa, mancam!
-V-ati luat pantofi?
-Da, ne-am luat!
Slava Tie, Doamne, slava Tie!
Au revenit pe la ora 16 acasa...
-Plec la manichiura si apoi la ora 19 trebuie sa fim la biserica sa ne spovedim!
Si iar au plecat!
Am ramas sa fac singura cateva ghivece...Timpul trecea repede-repede...Noaptea s-au intors spovediti si senini...
Au intins pe jos o multime de poze si au pierdut vreo ora alegand cele mai frumoase si mai reprezentative poze din vietile noastre...




Apoi s-au mutat in living , au deschis latopul si au inceput sa scrie cartile, alegandu-le insa una cate una pentru fiecare invitat, in functie de preocuparile fiecaruia , varsta , pasiuni stiute...




Erau atat de obositi!Dar hotarati sa le scrie personal pe toate...
-Nu mai pot!-a declarat pe la ora 12, intai Ruxandra
-Du-te sa faci un dus! -a incurajat-o Lucian si ea a disparut in baie... Dupa putin timp, in linistea casei s-a auzit muzica si ceva ca un televizor
-Doamne, nici vecinii nu dorm! -am gandit cu voce tare
-Nu, e Ruxandra se uita la un film!
Isi luase laptopul in baie si ... se relaxa!
Acelasi lucru l-a facut si el mai apoi...
Si iar au scris... plus cardurile pentru masa, le-am impachetat apoi cu Ruxandra pe pachete sigilate sa nu se incurce, pentru fiecare masa, pentru fiecare invitat...
Am mai dat cate un ocol prin casa, deja totul parea in regula, dar ei inca nu puteau sa doarma, parul Ruxandrei se usca liber ravasit pe spate,ochii ii erau rosii iar Lucian, in incercarea de a parea ca stapaneste totul, facea ochii tot mai mari...
Doamne, mai sunt doar cateva ore si trebuie sa plecam!Pune, Tu, Doamne pace in inimile lor si odihneste-i...sunt inca doi copiii...
Am mers sa-mi fac ce mai aveam din canon, doar nu era chiar atunci sa nu fac canonul si spre ziua am adormit...La ora 5 m-am trezit brusc, am iesit din camera si am vazut lumina aprinsa.Initial am crezut ca au uitat-o ei , dar apoi in bucatarie , am vazut-o pe Ruxandra cu laptopul deschis si scriind ceva pe o alta coala:
-Nu pot sa dorm, scriu cum sa-i aseze la mese, pe cine in fata cui!Si mi-am facut ceai de musetel si mi-am pus la ochi!
Asa de mila mi-a fost de ea ca as fi plans!
-Hai sa mai dormi, Ruxandra. Nu mai scrie nimic. Mai facem asta la Mogosoaia cat ne coafam. E timp!
Nu stiu cum de a acceptat si a plecat spre camera ei spunandu-mi:
-Mami, roaga-te tu sa ma linistesc!
In doua ore eram iarasi in hol, carand multimi de bagaje la masina,  ne-am mutat la Mogosoaia, la hotel.
Zile intregi am cautat s a vad prognoza  pentru ziua de 17 mai, sperand ca se va anunta altceva decat o faceau zilnic, pentru acea zi:ploaie, tunete, fulgere, ploaie si de la capat: tunete, descarcari electrice...Dar acesta arata !
Afara insa era senin... a venit si Ioana, prietena lor din liceu si am plecat spre Mogosoaia...pe drum a sunat-o coafeza ca deja a ajuns cu jumatate de ora mai devreme.
-Imediat sosesc si eu-i-a spus Ruxandra.Avem acolo doua apartamente rezervate.
Numai ca seria intamplarilor "altfel "incepuse!


Cheile de la apartamente nu erau nicaieri. Gardienii vorbeau prin statie:
-Cheile de la doua apartamente sunt la voi?
-Negativ!-a raspuns cel care era "sef"...
Am pierdut jumatate de ora asteptand sa apara cheile care sigur erau undeva, dar probabil in buzunarul unui paznic care dormea in patul lui dupa ce si-a terminat noaptea de munca, "negativ" era negativ...Seara , acolo,fusese o alta nunta...Rochia Ruxandrei era agatata de lustra, eu am privit holul ... am gasit o priza si impreuna cu coafeza am stabilit:

-O coafezi pe hol, pana  se gasesc cheile!
Si asa a fost!
Ruxandra nu a comentat absolut nimic, nici macar nu s-a suparat... s-a asezat pe scaun si s-a relaxat sub mainile indemanatice.
Apoi a aparut o cheie de la un apartament...nr 13... cheia nu se potrivea , dar ajutata putin , am intrat in camera, am dus lucrurile... si fericita le-am lasat acolo si am plecat la biserica...
Dar intai am dat ocol locului...Aici e cortul in care urma sa fie nunta...
sute de irisi...


irisi
si iar irisi... Din miliarde de flori pe care le ador, de la albastrele salbatice si maci pana la orhidee sofisticate si trandafiri negrii, din miliarde de flori , floarea mea preferata sunt irisii!
Cu ei a impodobit Dumnezeu locul in care fetita mea urma sa fie mireasa...ca sa vad...ca sa stiu ca El este cu mine si ca El stie fiecare gand al meu...




Am mers la biserica, am scris un scurt pomelnic pentru vii si adormiti si am mers la altar. Nu cunosteam pe nimeni decat pe Maica Domnului, pe Domnul nostru Iisus Hristos si pe sfantul Gheorghe si sfintii Brancoveni...
Parintele in varsta a iesit zambitor in usa altarului, eu i-am dat lumanarile si pomelnicele si i-am zis:
-Parinte, va rog sa-i pomeniti la proscomidie pe copiii mei: fiica se casatoreste astazi, iar nas ii este fiul meu care ii este deci si frate! Sa-i pomeniti la vii deci pe toti patru!
Chipul parintelui s-a luminat de bucurie si i-a binecuvantat cu vorbe frumoase...
-...iar la adormiti , va rog sa-l pomeniti pe tatal lor si sotul meu, Gheorghe...
Instantaneu ochii parintelui s-au umplut de lacrimi si bucuria s-a stins! A intins mana dreapta spre mine, m-a inchinat pe cap
-Dumnezeu sa va ajute sa le puteti  duce!
si cand am ridicat capul , zambea iar ca si cand deja ma stia!
Ce este in sufletul unei mame vaduve cand isi casatoreste fata?
Nu, nu e usor! Am doua mari absente: barbatul meu cu care am facut si crescut acest copil, un om drag si bun si minunat! Si mama mea , draga mea mama!
Sigur sunt extrem de bucuroasa pentru alegerea Ruxandrei si pentru fericirea ei, dar pana si fericirea ei este ciobita...si avem nevoie de ajutor, de la Dumnezeu.Si atunci rugaciunea preotului„Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi“ catre Cel ce Este, implinita fiind ,iti da puterea sa mergi, sa vorbesti, sa privesti, sa crezi , sa te bucuri...Si apoi, asa prin pomenirea noastra impreuna, impreuna suntem, nevazuti de oameni, stiuti doar de ingeri... Am simtit caldura si ca nu sunt singura...am simtit apropierea lui Dumnezeu...

Dupa rugaciunea Tatal nostru am luat anafora si aghiazma si am mers spre hotel. Afara era deosebit de frumos. Senin. Soare.Nici urma de ploaie sau tunete si fulgere...

in camera Ruxandra era deja cu moate in cap si asezata pe fotoliu pentru machiat...
-Ea e Cristina!a zis Ruxandra si a continuat sa vorbeasca incet cu ea...
-Aveti un blog? Ce frumos! Si eu vreau de doi ani sa-mi fac un blog! Despre ce scrieti? m-a intrebat fascinata Cristina
Intrebarea m-a blocat! Despre ce sa-i spun ca scriu?
-Despre mine, despre ei, despre tine... sigur o sa scriu despre tine-i-am spus razand si ea ca si mine a ras!Dar cred ca i-s-a parut ca e gluma!
Am privit pe geam...in spate oamenii erau tolaniti pe iarba
in fata... Andrei si Andreea veneau tinundu-se de mana!



gata si machiajul... coafeza deja plecase carand cu greu un portofel mult mai greu decat la venire ...Ruxandra vorbea la telefon si tragea de bucle...sa se lungeasca! Si eu ma gandeam fiecare bucla a costat cel putin10 euro!Nu era mai bine nu le mai faca daca tot le strica?Dar toate cu rostul lor...
Ioana era deja coafata si machiata, Diana a aparut si ea cu makeup-ul personal...Alice!
-Buna, Alice!
-Deja e tarziu. Hai sa ne imbracam...
Am mers in baie si mi-am pus rochia tragand de ea...
-Atata mancare ieri si inca mai intra!-mi-am zis cu admiratie pentru creatoare...
Am luat rochia Ruxandrei in maini... m-am vazut imediat cand ea era copil si eu o imbracam... cea mai frumosa fetita din univers si o dam tatalui ei sa se plimbe cu ea in oras, tinand-o de manuta ... si uite-o acum! Mare, frumoasa, sanatoasa, fericita... si eu, iarasi imbracand-o ca fratele ei sa o duca la altar, sa o aseze langa un tanar care sa-i fie jumatatea intregului pe care Dumnezeu l-a facut pentru ea...
Gabi , doamna care se ocupa de aranjamentele florale a aparut cu buchetul de flori...
si privind-o pe Ruxandra am simtit in ochi lacrimi calzi, lacrimi de fericire...

Am scos aparatele si eu si Gabi si am inceput sa-i facem poze
-Niciodata nu am vazut o mireasa mai frumoasa-a zis Gabi


Si ea se sucea fericita in orice parte ii ceream...



S-a oprit intr-un timp, s-a privit iar in oglinda si i-a zis Andreei;
-Sterge-mi, te rog rujul si conturul la buze ca nu-mi place , dar nu i-am zis sa nu o supar ca tare mult s-a straduit sa fie  frumos. Dar, nu-mi place!
Si iar, zgarcita, m-am gandit ... ca ... 
A coborat scarile si jos Lucian cu familia lui o asteptau!







La umbra portii am facut aceste poze. Asteptam lumanarile pentru ca nu erau inca impodobite!Dar acest timp ne-a folosit sa ne odihnim... si sa ne pozam...

Cununia religioasa a fost la Biserica Domnita Balasa. Acesta e biserica la care ei, Ruxandra si Lucian merg la slujba si unde se spovedesc...
Surorile mele, impreuna cu cumnatii mei , Radu in spatele lor ... Carmen sigur e si ea acolo...prietenii deja venisera,Mioara cu Nicolae si Daria,Lenuta si Marian, parintele Leontie cu Elena si Virgil, Marcela cu Petrica si Mihaela , toti erau acolo, curtea era plina... era soare, era cald...nici urma de ploaie si tunete...invitatii socrului mare erau si ei acolo, chiar mai multi decat ai mei...
Am vorbit cu diaconul care conducea ceremonia, l-am rugat sa respecte dorinta Ruxandrei ca noi sa intram inaintea lor in biserica si ea la urma... am dat sacosa cu vinul , piscoturile, verighetele si certificatul de casatorie;
-Sa puneti macar un pic din vinul de la Cana Galileii-am zis cu indrazneala!

si am intrat...
Si viata noastra, amintirile mele, ale vietii noastre asa cum doar noi le avem, au cazut peste mine si l-am auzit pe Grig strigandu-i cu glasul iubirii pe care ne-a purtat-o"piticul lui tati" 'balerina lui tati"...si stiu ca el era acolo cu mine, alaturi , fara sa ma atinga, dar era acolo, umar langa umar, privindu-i mergand spre mijlocul bisericii, copiii nostrii: Ruxandra, mireasa si Andrei nas de cununie...




Au slujit in sobor opt preoti, prieteni de-ai socrului mare, rude, nasul de botez al lui Lucian, duhovnicul lor si Parintele Leontie!Cu totii au facut un efort mare sa vina la timp de la mari distante, in situatia in care , in acea duminica , fiecare slujise sfanta liturghie la bisericile in care slujesc... 







Nu am poze pentru toata nunta. Va imaginati ca au fost fotografi profesionisti care au facut ei poze...Vom avea desigur niste fotografii minunate. Dar eu am vrut pentru mine ... din alte experiente...
Ne-am intors cu toata lumea la Mogosoia . Ne-am dorit ca nunta sa fie in timpul zilei ca toti sa se bucure de decorul foarte frumos... sa fim relaxati si sa putem sa vorbim unii cu altii. Dar nu toata lumea vede in nunta un astfel de prilej... Ne-am dorit ca toti cei invitati sa se simta bine , dar am stiut ca nu sta in puterea noastra sa acoperim toate situatiile. Si asa a fost!Am sperat insa in iubirea lor si in dorinta ca cei fericiti sa fie Ruxandra si Lucian.
Ruxandra si Lucian si-au dorit ca ei sa controleze totul, poate si pentru ca nici unul dintre ei nu a avut parintii aproape.Asa ca noi, i-am ajutat financiar , dar ei s-au ocupat de tot.
Am ajuns la restaurant inainte ca organizatoarea nuntii sa reusesca sa scrie aranjarea la mese si motivat de faptul ca nu a reusit sa deschida link-ul trimis de marti cu toti invitatii... Ea a incercat s a fie draguta si sa se decurce singura... Ruxandra chiar nu mai stia ce sa faca...eu am plecat cu niste invitati sa vedem parcul... restul stateau afara , unii se bucurau ca se vad cu prieteni si neamuri, altii insa, cand m-am intors  m-au luat la intrebari:
-Ce facem aici? Ce asteptam? De ce nu e gata? De ce ne-ai chemat?
-Sa ne mai vedem... sa mai vorbim...
-Nu era nevoie! Eu lucrez cu publicul, nu am nevoie sa socializez!
- Nu inteleg ce e aici! Ma depaseste total! Lipsa de inspiratie! Ce tema e? Ce inseamna umbrelele astea in pom?Si inca negre!
Dar Dumnezeu ne-a ajutat si am intrat si la mese... muzica curgea lin , frumos...S-a binecuvantat mancarea si ...au mai fugit niste draci...





Vedeti aici umbrelele negre... Asa au fost! Furnizorul de la care le-au luat nu a primit decat negre si ei nu au renuntat la idee... si le-au rasturnat, nu stiu de ce ...poate pentru ca asa trebuia, ca raspuns la prognoza cu ploaie!Mie insa mi-au placut si tuturor celorlalti  invitati... In spate, pe copaci, vedeti pozele alese de seara , aseazate in rame, albe, negre si aurii... tineretea noastra, copilaria lor, tineretea lor, drumul intors in cerc pe care omenirea il parcurge ....

au dansat normal, fara coregrafie elaborata... pe un cantec iubit de ei...
apoi pe o alta melodie au dansat si Andrei si Andreea... 




s-au adaugat domnisoarele purtand fustite din tiul...

Noi pe afara faceam poze....mai mancam cate o placinta...mai beam un suc...o cafea... mai povesteam ceva...

au avut inclusiv o cabina fotografica in care am facut clasicile poze la minut!

Daria descoperea ringul


Cu greu au fost si trei sau patru hore...



se insera...






Si au fost! Au venit!Robin and the Backstabbers! Invitati de onoare!

Au fost foarte multi tineri, peste o suta de prieteni de-ai lor. Maria a venit de la Londra. Tot din Anglia a venit si Flavia. Diana a venit de la Paris.Au participat prieteni foarte vechi, din copilarie, dar si colegii de scoala primara, gimnaziala, liceu, facultate... de la serviciile lor. Peste tot drumul lor a fost  si e presarat cu prietenie. Si asta arata ca sunt copii buni, dar si ca am reusit sa-i pregatim pentru viata !Sunt primii din generatia lor care se casatoresc si au reusit lejer sa adune atatia tineri... Andrei si Andreea au avut la randul lor invitatii lor. Simt ca nu sunt singuri! Si asta ma bucura enorm...Si si-au organizat o petrecere frumoasa pe gustul lor(dar si al nostru) au mancat , au dansat, dar mai mult au vorbit, s-au plimbat, s-au bucurat de faptul ca sunt impreuna...




Lavinia si Mugurel...oameni pe care ii iubim mult!

si in sfarsit  tortul....






era deja ora 1... lumea incepuse sa plece...la masa mea am ramas doar eu cu lumanarile arzand... prietenii mei au plecat si surorile mele si nepotii, unii dintre ei...Copiii si-au inceput drumul impreuna. Abia acum.Pot spune ca nu e adevarat. Dar asa e! Acum , cu binecuvantarea lui Dumnezeu , au plecat impreuna pe drumul lor comun. Si singurul meu sfat acesta ar fi...de la parintele Arsenie Papacioc„Sfatul cel mai important: iubeşte cu tot sufletul şi iartă.”, sfat valabil pentru noi toti, in fiecare clipa a vietii noastre, in fiecare secunda...iubeste cu tot sufletul si iarta! Pentru ca daca ma iubesti ma ierti si eu daca te iubesc , te iert si pacea nu ne va parasi niciodata! 

Desartaciune sunt toate, spune ecclesiastul"Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare." O nunta a fost. Atat.O nunta cum va mai fi! 

O nunta frumoasa in care acesti copiii minunati s-au trudit sa organizeze ceva pe gustul lor, ceva care sa-i reprezinte. dar ceva deosebit care deosebit sa ne spuna cat de fericiti sunt si singuri dar si cu noi!

Au reusit! Chiar au reusit! Multimea de telefoane primite spun ca oamenii s-au simtit bine, ca isi vor aminti cu bucurie ziua de 17 mai cand  ei s-au casatorit... Noi am plecat spre ziua, ei insa au mai ramas ...


si au plecat din locul acela de basm la ora la care eu deja eram , prin purtarea de grija alui Dumnezeu deja la mine acasa...
Si ca un final minunat... discutia pe drumul de intoarcere de la nunta, cu tatal lui Lucian, care este( ati inteles?)preot.
-Parinte, nu a plouat!Cum v-ati rugat la Dumnezeu sa nu ploua?
-Nu m-am rugat , doamna! Stie Dumnezeu ce trebuie sa-mi dea, ce-mi este de folos!
Nu a plouat! In Bucuresti a plouat torential! La noi insa ...Maica Domnului si-a intins sfantul ei acoperamant peste acesti tineri si ma rog ca el, sa ramana asa... peste ei , sa fie binecuvantati  in fiecare clipa a vietii lor!