sâmbătă, 28 martie 2015

Credinta




Azi am condus-o pe Calina pe ultimul ei drum pamantesc.
A plouat mult, torential dar asta nu a impiedicat satul sa vina sa-si ia ramas bun de la ea.O babuta a pus pe pieptul Calinei cateva zambile albastre din gradina ei:
-Lina, Lina! Sa i-le duci lui Mihalache al meu!
Iar alta ii spunea aproape de cap:
-Daca veti avea acolo, vreo adunare si-l vezi pe Dumitrel al meu, sa-i spui despre mine ca-l plang: sotiorul meu drag!
Si dincolo de ceea ce poate aduce zambetul, era in vorbele lor acea credinta in Inviere, care muta muntii din loc , credinta despre care atat de frumos , de adevarat ,spune Ioan Ianolide "Deşi pare abstractă, credinţa e concretă. Deşi pare imposibilă, credinţa e reală. Deşi pare grea, credinţa e uşoară. Deşi pare oarbă, credinţa e lumină. Deşi are origini divine, credinţa se plineşte prin oameni. Deşi are o eshatologie transcendentă, credinţa se plineşte pe pământ, în prezentul istoric."
Si o priveam in sicriu cum toata lumea o imbratisa si o saruta cu adevarat, cu iubire si lacrimi,eu insami i-am sarutat mana, cand preotii au zis sa ne luam sarutarea de pe urma,Calina parea si chiar era invingatoare  la sfarsitul unei vieti grele, ea a invins, cu suferinta, cu lacrimi dar si cu mare iubire,invingatoare este castigandu-si si iubirea si admiratia lumii, dar mai ales, darul cel mai de pret, mantuirea.
 Si ii spuneam Mioarei despre zambilele pentru Mihalache:
-Le vezi? Eu cred ca i-le va duce sigur!
-Da, e in stare- a spus cu lacrimi Mioara. Se va bate si cu dracii spunand"Du-te , mai de aici, ca astea sunt pentru Mihalache si trebuie sa le dau !"
Si ma gandesc ca la "adunare" ii va intalni in sfarsit pe parintii ei pe care atat si i-a dorit, dar si pe Dumitrel atat de iubit de batrana lui sotie!

Denia Acatistului Buneivestirii- Schitul Closca 2015

Practic am incheiat acesta saptamana vineri, dupa amiaza.
Ne-am intors cu totii la Closca pentru a participa la Denia Imnului Acatist al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.
Biserica era impodobita cu vesmintele albastre si icoana Buneivestiri purta coronita de flori.




 Si a inceput cu Liturghia Darurilor Inainte sfintite
Veniţi să ne închinăm Imparatului nostru Dumnezeu... 
Psalmul 103 
Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte!
 Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat,
 Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină;
 Cel ce întinzi cerul ca un cort,
 Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
 Cel ce pui norii suirea Ta,
 Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
 Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri, şi pe slujitorii Tăi pară de foc;
 Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va clătina în veacul veacului.
 Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui, peste munţi vor sta ape. 
De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. 
Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat.
 Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece, şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
 Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape.
 Se vor adăpa toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
 Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
 Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
 Cel ce răsari iarbă dobitoacelor, şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor, ca să scoată pâine din pământ, şi vinul veseleşte inima omului, ca să veselească faţa cu untdelemn, şi pâinea inima omului o întăreşte.
 Se vor sătura copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit.
 Acolo păsările îşi vor face cuib, locaşul cocostârcului în chiparoşi.
 Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor.
 Ai făcut luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său.
 Ai pus întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii.
 Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
 A răsărit soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
 Va ieşi omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
 Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut, s-a umplut pământul de zidirea Ta.
 Marea aceasta este întinsă şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. 
Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. 
 Toate către Tine aşteaptă ca să le dai hrană la bună vreme; dându-le, vor aduna. 
Deschizând mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi, dar întorcându-Ţi faţa Ta, se vor tulbura. Vei lua duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
 Vei trimite Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. 
Fie slava Domnului în veac! Se va veseli Domnul de lucrurile Sale.
Cel ce caută spre pământ şi-l face de se cutremură; 
Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
 Voi cânta Domnului în viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi.
 Plăcute să-i fie cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. 
Lipsească păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. 
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
 Iarăşi: Soarele şi-a cunoscut apusul său. Ai pus întuneric şi s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!
Am citit catisma 18. Maicutele erau foarte racite si atunci maica stareta m-a rugat sa ajut strana. Nu citesc deloc bine, dar  am citit ...si apoi paremiile...


 Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea ta/Ridicarea mainilor mele...jertfa de seara...
  Lumină lină. ..


 Cu credinta si cu dragoste sa ne apropiem...ca sa fim partasi vietii vesnice



 A urmat apoi Denia  Imnului Acatist al Maicii Domnului.
Sarbatoarea isi are originea in interventia miraculoasa a Fecioarei Maria in timpul atacarii Constantinopolului de catre persi si avari, in 7 august 626. In timp ce imparatul Heraclie se afla intr-o expeditie in Orient, departe de Constantinopol, Patriarhul Serghie a facut procesiuni cu lemnul Sfintei Cruci, cu icoana "nefacuta de mana" a lui Hristos si vesmantul Maicii Domnului si a incurajat poporul sa inalte rugaciuni catre Nascatoarea de Dumnezeu. Ravna locuitorilor a fost atat de intensa, incat au reusit sa respinga inamicul. In semn de multumire, intreg poporul capitalei a petrecut noaptea victoriei cantand in picioare Imnul Acatist in biserica Maicii Domnului de la Vlaherne
Acatistul Bunei Vestiri este un imn de lauda si multumire adresat Fecioarei Maria, alcatuit din 13 condace (astazi, condacul este doar o strofa scurta) si 12 icoase (strofa mai lunga, ce dezvolta tema condacului, sub forma stihurilor ce incep cu exclamatia "Bucura-te!").

Impreuna cu acatistul se canta Canonul Bunei Vestiri, alcatuirea lui Iosif Imnograful, care-i imprumuta unele expresii si ii este asemanator prin forma, amplificand salutarea ingerului ("Bucura-te!") si legand de ea expresii antinomice ce exprima realizarea in Fecioara Maria a prefigurarilor Vechiului Testament si caracterul neinteles al intruparii. In acest sens, Maica Domnului este numita "noul rai", "scara lui Iacob", "marea" care l-a inghitit pe faraonul spiritual, "piatra" din care a tasnit apa care i-a adapat pe evrei in pustie si "stalpul de foc" care i-a calauzit, "pamantul fagaduit" si "mana", "rugul aprins", "lana acoperita de roua a lui Ghedeon", "sfesnicul", "vasul cu mana" si adevaratul "cort al marturiei" etc.

Canonul este cantat impreuna cu "irmoase" care nu sunt insa ale lui Iosif, ci sunt atribuite Sfantului Ioan Damaschinul. Acestea au cunoscut un foarte mare succes in imnografia bizantina, fiindca le regasim adeseori intrebuintate in cult sub forma catavasiilor Bunei Vestiri. Acest adaos a permis in acelasi timp afirmarea clara a legaturii Acatistului cu praznicul Bunei-Vestiri si proiectarea acestuia din urma in inima ciclului liturgic mobil.

Motivul introducerii citirii Acatistului in timpul Postului Mare il constituie nu doar apropierea de praznicul Bunei Vestiri, ci si invatatura mariologica si hristologica pe care o cuprinde, in nasterea feciorelnica fiind recapitulate si realizate toate figurile Legii si ale Profetilor, caci ea este realizarea Marii Taine a planului mai inainte de veci al lui Dumnezeu cu privire la creatia Sa.



sursahttp://www.crestinortodox.ro/religie/denia-acatistului-bunei-vestiri-88460.html














 









 A fost foarte frumos si emotionant.Parintele a cantat ca in toti anii, lafel de frumos si de convingator.Atata doar ca de fiecare data intevine cate o noutate:acum noutatea au fost ripidele si crucea cu care femeile au strajuit ore multe langa icoana si in final, modul in care parintele le-a adunat pe cele care au acest talant al unei frumoase voci si adunate in jurul icoaneim au cantat Doxologia.
 Si mai pe. ..noapte, a fost si pomenirea celor adormiti! Ieri, Calina a fost scrisa pe pomelnicele noastre si pomenita de parinte  pentru prima data...

Calina

Sunt oameni pe care poate nu-i vezi niciodata, sau ii vezi odata sau de doua ori intr-o viata si totusi ei iti marcheaza viata, te ajuta sau te impiedica sa evoluezi de la omul plin de reflexe conditionate, la omul care lupta cu reflexele, cautand voia lui Dumnezeu si poruncile Sale.
Da, e posibil, sa nu vezi decat de doua ori un om intr-o viata si totusi el sa fie cel caruia tu trebuie sa-i multumesti!
Calina este un astfel de om in viata mea!
Am vazut-o doar odata , acum, cred ca doi ani, era intr-o primavara si era in curtea casei ei, preocupata de stropitul pomilor. Era o femeie voinica, cu niste ochi minunati, albastri ca cerul, luminosi ca zile frumoase.
Am schimbat cateva vorbe, doar cateva , ea un pic retinuta de "tinuta mea", dar amabila, prietenoasa. Ar fi putut fi inceputul unei prietenii adevarate, cum adevarata a fost prietenia mea cu  Tanti Ileana de la Bozioru. Dar ne desparteau o multime de lucruri ...timpul...locul... viata cotidiana...
Calina mi-a influentat viata in bine!
A fost o taranca din Baragan. Aici s-a nascut, aici a trait, aici s-a maritat, aici, in Baragan, a construit trei case in care a locuit.
A fost un copil orfan, crescuta de mila, de invatatorul din sat. Acesta avea doua fete, exact ca in poveste si Calina a fost cenusareasa. Nu a mancat la masa cu ei decat cand s-a casatorit.Dar au crescut-o si pe ea si au inzestrat-o cand s-a maritat. Dorul de parinti a macinat-o viata intreaga...tanara umbla prin cimitir si curata crucile frecandu-le cu peria sa vada scrisul de pe ele... o cauta pe mama ei, pe tatal ei...
Candva la o inmormantare plangea: mama m-a lasat de mica/cainii nu m-au mancat/ strainii m-au incaltat si mi-au dat sa mananc...
Dar viata ei de orfan a facut-o si mai iubitoare... 
S-a maritat si a nascut patru copiii:doua fete si doi baieti si i-a iubit pe toti cu o iubire fara margini. Unul dintre baieti , Nicolae e... umarul pe care eu ma sprijin cel mai adesea. Dumnezeu l-a adus langa mine si pe mine langa el, ca sa ne fim sprijin in toate . Cu Nicolae am fost cand a murit fetita lui Andrei. Cu Nicolae si Mioara am fost cel mai adesea la cimitir la Grig . Cu Nicolae am fost in noaptea in care a murit mama mea.
Calina a fost un om minunat pentru ca minunat a stiut sa-si cresca copiii! 
Mi-a influentat viata in bine prin baiatul ei si prin nora ei. Daca ea nu ar fi stiut sa-i invete iubirea si respectul, daca ea nu ar fi fost o femeie si o mama buna, copiii ei s-ar fi pierdut prin hatisurile vietii si chiar daca ne-am fi gasit,poate doar ne-am fi salutat!
Asa... Calina mi-a dat un umar de prieten iar lui, o mana de care sa se prinda!
In seara de Bunavestire , eram acasa la Nicolae si Mioara. Nicolae in marea lui generozitate ma chemase sa mananc la ei peste, stiind ca eu nu sunt in stare sa gatesc pentru mine, cea atat de complicat. El, in bucatarie, pregatea masa, eu cu Mioara in camera de zi vorbeam , asteptand sa aerisesca camera in care urma sa mancam! Si vorbeam despre sarbatoare:
-O iubesc, atat de mult- spuneam-incat imi doresc sa mor de Bunavestire!
El a trecut pe hol, ducandu-i Dariei sa manance si m-a auzit!
Am mancat...am povestit ... si cand ma incaltam sa plec spre casa, exact atunci, i-a sunat telefonul
-Ce se intampla? Ii e rau? Vin imediat!
-Cui ii e rau? l-am intrebat amandoua...
-Mamei!Ce sa fac? 
-Schimba-te de trening si hai!
Am plecat in noapte, in mare viteza:
-Nana, va e frica?
-Nu, nu-mi este!
-Sa ne rugam sa fie voia lui Dumnezeu cu ea!
Si ne-am rugat!
Am gasit-o afara, sprijinita de doua persoane, pe un scaun... Cred ca l-a stiu ca a ajuns la ea!Am dus-o in casa , am intins-o pe pat si a intrat in coma...Ambulanta...Spital...
Calina a murit de fapt in seara aceia: de Bunavestire!Dumnezeu i-a darut ei acea zi minunata pentru plecarea la El. A fost o femeie vrednica ! Si a trait ultimii ani ai vietii ei in mare suferinta: diabet, rani care nu se mai inchideau... tensiune...inima bolnava...
Chinul ei s-a sfarsit , dar si bucuria ei pamanteasca! Ramane insa sa se bucure de cea Cereasca!Pentru ca nadajduiesc ca Dumnezeu ii va daruit Raiul Sau si ca Maica Domnului , care a chemat -o exact de ziua Buneivestiri , sa o mantuiasca!

joi, 26 martie 2015

Schitul Closca / priveghere de toata noaptea la praznuirea Buneivestiri.

Cu totii asteptam cu nerabdare, lunar, ca Parintele sa  anunte ca vom face priveghere dupa tipicul de la Sfantul Munte. 
Luna aceasta anuntul a fost pentru Bunavestire.
Si ne-am strans iarasi la schitul Closca,unii cate unii, adunati de anuntul Parintelui.
A fost o noapte lunga. Privegherea a inceput la ora 22.




A fost litie

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări, înalţă fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de 
viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor netrupeşti Puteri; cu rugăciunile cinstitului, măritului proroc, înaintemergă-torului şi botezătorului Ioan; cu ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli Petru şi Pavel, Andrei, Iacov şi Ioan Teologul, şi ale tuturor sfinţilor apostoli; ale sfintei şi întocmai cu apostolii Maria Magdalena şi a tuturor sfintelor femei mironosiţe; cu ale sfinţilor sfinţiţi mucenici: Ignatie, Irineu, Ciprian şi Haralambie; a celor între sfinţi părinţilor noştri şi mari dascălilumii şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur;cu ale sfinţilor Atanasie, Chiril şi Ioan cel Milostiv, patriarhiiAlexandriei; cu ale celor între sfinţi părinţilor noştri: Nicolae al Mira-Likiei, Spiridon al Trimitundei şi Nectarie de Éghina – făcătorii deminuni; Fotie şi Nifon ai Constantinopolului, Grigorie Palamá, Marcu al Efésului, Varlaam şi Dosoftei ai Moldovei, Caliníc de la Cernica,Antim Ivireanul şi Grigorie Dascălul, mitropoliţi ai Ţării Româneşti şiale tuturor sfinţilor ierarhi;cu ale sfântului întâiului mucenic şi diacon Ştefan şi ale sfinţilor,mari mucenici: Gheorghe purtătorul-de-biruinţă, Dimitrie izvorâtorul-de-mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Mina şi Ioan cel Nou, ale doctori fără de arginţi şi cu ale tuturor sfinţilor bunilor biruitori mucenici; cu ale sfintelor Muceniţe Tecla, Anastasia, Varvara,Ecaterina, Tatiana, Marina, Filofteia şi a tuturor sfintelor muceniţe;cu ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilornoştri: Antonie cel Mare, Pahomie, Macarie, Teodosie, Eftimie, Ioan Casian şi Sava cel Sfinţit – începătorii vieţii de obşte, cu alepreacuvioşilor Efrem şi Isaac din Siria, Maxim Mărturisitorul, IoanDamaschin, Teodor Studitul şi Simeon Noul Teolog; Antonie şiTeodosie de la Kiev, Serghie de la Radonej, Serafim de la Sarov,Nicodim de la Tismana, Paisie de la Neamţ şi Ioan Hozevitul; cu alecuvioşilor părinţi atoniţi: Atanasie, Nicódim şi Siluan; cu ale sfintelorMaria Egipteanca, Parascheva, Teodora de la Sihla şi a tuturorsfintelor cuvioaselor maici;cu ale sfinţilor şi întocmai cu apostolii împăraţi Constantin şimaica sa Elena, a Sfinţilor împăraţi Iustinian, Irina şi Teodora, adreptcredincioşilor stăpânitori: Olga, Vladimir şi Nicolae cu familiasa; ale binecredincioşilor domnitori: Ştefan cel Mare, Neagóe Basarab,Constantin Brâncoveanu cu fii săi şi cu ale tuturor sfinţilor împăraţi,cneji şi domnitori;cu ale sfântului Marcu Evghenicul, a cărui pomenire o săvârşim; cu ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi cu ale tuturor sfinţilor; rugămu-Te, mult-Milostive Doamne, auzi-ne pe noipăcătoşii, care ne rugăm Ţie şi ne miluieşte pe noi.















Psalmul 33:



1. Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea.

2. In Domnul se va lauda sufletul meu; sa auda cei blanzi si sa se veseleasca.

3. Slaviti pe Domnul impreuna cu mine, si sa inaltam numele Lui impreuna.

4. Cautat-am pe Domnul si m-a auzit, si din toate necazurile mele m-a izbavit.

5. Apropiati-va de El si va luminati, si fetele voastre sa nu se rusineze.
6. Saracul acesta a strigat si Domnul l-a auzit pe el, si din toate necazurile lui l-a izbavit.
7. Strajui-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de El, si-i va izbavi pe ei.
8. Gustati si vedeti ca bun este Domnul; fericit barbatul care nadajduieste in El.
9. Temeti-va de Domnul toti sfintii Lui, ca n-au lipsa cei ce se tem de El.
10. Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele.










































Fara predica , nu se poate!





" Dacă e ca vreodată omul să se bucure, să salte și să strige cu plăcere și să caute să grăiască un lucru mare și strălucit, și să-și dorească o măreție a gândirii, o frumusețe a limbii și o vigoare a cuvintelor, nu văd alt timp decât aceasta zi, în care un înger din cer a venit pe pământ aducând tot binele. Acum cerul se laudă, acum pământul se luminează, acum toată creația se bucură, și nu stă în afara sărbătorii nici Însuși Cel ce ține cerul. Ci toate cele prezente sunt o adevărată adunare de prăznuire, căci toate se adună pentru un singur chip al bucuriei, iar prin toate ne vine o singură strălucire: Ziditorul, cele zidite și însăși Mama Ziditorului, care L-a făcut părtaș al firii, adunărilor și prăznuirilor noastre.



Atunci când arhanghelul Gavriil i-a spus limpede (Fecioarei) că va naște pe Dumnezeu Însuși și i-a zis: "Și El va împărăți peste casa lui Israel în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit" (Luca 1,33), Ea a primit cuvântul cu bucurie, ca și cum ar fi aflat ceva obișnuit și nimic străin sau în dezacord cu purtările ei obișnuite. Și cu un glas fericit, cu un suflet curat de tulburări și cu gânduri de seninătate a spus :"Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău! " (Luca 1,38).

A spus aceasta, iar cuvintelor le-a urmat fapta: "Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi" (In 1,14). Și dându-I lui Dumnezeu un glas, primește de acolo Duhul creator al trupului acela egal cu Dumnezeu. Glasul ei a fost un glas al puterii (Ps 67,34), a zis David, și astfel Cuvântul Tatălui e plămădit de glasul unei mame, iar Ziditorul e creat de glasul unei creaturi. Și așa cum "Dumnezeu a zis 《Să fie lumină!》Și s-a făcut lumină" (Fc 1,3), așa odată cu glasul Fecioarei a răsărit Lumina cea adevărată și s-a unit cu trup și a fost purtat în pântec Cel ce a venit să lumineze pe tot omul ce vine în lume (In 1,9).

O, glas sfânt! O, cuvinte care puteți un lucru atât de mare! O, comoară a unei inimi care cu puține cuvinte ne-a revărsat o grămadă de lucruri bune! Aceste cuvinte au făcut pământul cer, au golit iadul de cei legați în el, a făcut cerul să fie locuit de oameni, a unit pe îngeri cu oamenii, a armonizat un singur cor al celor cerești și celor pământești în jurul Celui ce este amândouă aceste lucruri: unul [Dumnezeu] fiind, iar altul [om] făcându-Se.

Ce mulțumire să-ți fie adusă de noi pentru aceste cuvinte?
Cum să ne adresăm ție, de care nimic omenesc nu este vrednic? Căci cuvintele noastre vin din cele ce sunt, dar tu ai întrecut mai presus de orice covârșire lumea toată. Iar dacă trebuie să-ți aducem cuvinte, cred că ele trebuie să fie lucrul îngerilor, al unei minți de heruvim, al unor limbi de foc. De aceea aducându-ne aminte spre laudă de cele ale tale și cântând pe cât ne stă în putință mântuirea noastră, cerem mai apoi cu un glas îngeresc ca să sfârșim, cinstind tot cuvântul nostru, cu adresarea (arhanghelului Gavriil) : " Bucură-te, cea cu har dăruită! Domnul este cu tine! " (La 1,28). Pe Care pregătește-ne să-L sălășluim în noi înșine și noi, ca să putem purta nu numai cu cuvântul, dar și cu fapta cele ce sunt spre slava Lui și lauda ta, cea care L-ai născut pe El, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin. " 

(Din carte Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea își a secolului XIV: Grigorie Palau, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, de diac. Ioan I. Ică jr., studii și texte)


















Ap. Evrei 2, 11-18





Fraţilor, Cel ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc dintr-Unul sunt toţi; de aceea nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi, zicând: «Spune-voi fraţilor mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi lăuda». Şi iarăşi: «Eu voi fi încrezător în El»; şi iarăşi: «Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu». Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa. Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat. Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curăţirea păcatelor poporului. Căci prin ceea ce a pătimit, fiind El însuşi ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute.



Ev. Luca 1, 24-38





În zilele acelea, Elisabeta, femeia lui Zaharia, a rămas însărcinată şi s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele când a socotit să ridice dintre oameni înjosirea mea. Iar în a şasea lună, îngerul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu într-un oraş din Galileea, numit Nazaret, la o fecioară, logodită cu un bărbat, care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea văzându-l s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Dar îngerul i-a zis: nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Iată, vei zămisli în pântece şi vei naşte un Fiu, căruia îi vei pune numele Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al părintelui Său, David; şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Atunci Maria a zis către înger: cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Dar îngerul răspunzând, a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui preaînalt te va umbri; pentru aceasta şi sfântul care se va naşte din tine, se va chema Fiul lui Dumnezeu. Iată şi Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţele ei; şi aceasta este a şasea lună pentru ea, care se numea stearpă; căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Atunci a zis Maria: iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul tău. Şi îngerul a plecat de la ea.





Prin geamul Sfantului Altar se vedea sorele rasarind...
Uneori am sentimentul profund ca nu merit si nu sunt vrednica sa vada aceste lucruri...






Aceleasi rugaciuni si totdeauna traite altfel...


Femei carora nu merit sa le sarut mana si asta si pentru ca ele ma iubesc cum nu merit ...







Prinoase













A fost o noapte de rugaciune si de apropiere de Maica Domnului!Si ii multumim lui Dumnezeu pentru credinta noastra, pentru darurile pe care ni-le-a facut: daruri de sanatate , daruri de oameni dragi alaturi, daruri de preot care sa ne invete sa ne rugam...