vineri, 19 septembrie 2014

Cuvinte frumoase-pagina de jurnal 18 septembrie 2014

Ieri am avut iar una din acele sedinte importante in care incerc sa-mi adun mintea, sa iau hotarari bune, sa nu prejudiciez pe nimeni, sa fac cele lucruri pe care am jurat sa le fac.
Desigur inca fac fata si ...destul de bine. 
Traversam o perioada de adanci lupte si dispute. Colegii cu care am strabatul judetul, sat de sat,catun de catun, sa cunoastem oamenii si ei sa ne cunoasca pe noi, colegii cu care am facut strategii de dezvoltare a judetului, cu care  am impartit  afise in  campanii electorale indelungi...2000, 2004, 2008,2012 si alti ani in care au fost alegeri parlamentare, prezidentiale, europarlamentare, colegi pe care i-am crezut ca si mine convinsi de argumentele doctrinare pe care le sustineam, se pregatesc deja pentru a trece in alte formatiuni politice.O ordonanta, un act normativ  ne invata sa fim nesimtiti. Si sunt momente triste ! Pentru ca, nici unii dintre noi, nu mai suntem foarte tineri.
Stiu, nici eu nu sunt foarte multumita de ceea ce se intampla in lumea mea politica, dar... am un mandat de dus la sfarsit! Incerc sa fac ceea ce pot mai bine! Aleg raul cel mai mic si am ca ultima varianta sa ma retrag acasa! In linistea si confortul casei mele!
Dar nu pot schimba culorile pe care le port de 15 ani! Asa sunt eu! O femeie samurai!Codul meu  ca si codul samuraiului impunea onoare, respect fata de cuvantul dat, spirit de sacrificiu.
Ma alint putin, dar... ieri am fost numita intr-un consiliul de administratie al unei entitati de invatamant (nu vreau sa dau multe amanunte si-mi caut cuvintele care sa ascunda amanunte). Imi asumam o munca care nu este retribuita, intr-un mediu al celor speciali," defavorizati"...Propunerea pentru numirea mea venea de la fostii aliati politici, tocmai stiindu-se implicarea mea pe acest segment social.Implicare de...10 ani! Fara niciun castig patrimonial! Am fost propunere unica pe unic loc! Nimeni nu a cerut! Nimeni nu a mai fost propus! Cu toate acestea ...cand s-au deschis buletinele de vot(a urmat votul secret, conform legii) cativa din colegi...nu m-au votat!Nu au fost decat cativa! Dar e pentru prima data in atatia ani de mandat, cand am vazut acest lucru in ceea ce ma priveste(desigur acesta practica am mai vazut-o in alte situatii, la alti colegi)Si ma intrebam , cu tristete: ce il face pe un om capabil de astfel de gest?
Ar fi putut sa ceara cuvantul in plen si sa spuna"Nu sunt de acord pentru ca..."Dar au preferat anonimatul votarii secrete, ca sa nu ma voteze.Apoi... proiectul de hotarare a fost votat, in plen(adica cu vot deschis) de toti, inclusiv de cei care nu m-au votat. Ca sa nu stiu cine nu m-a votat! Oare ce il determina pe un om sa fie asa? Oare s-a vrut el in locul meu? Putea candida si era perfect, eu ma puteam retrage si chiar as fi dat votul meu?
Cred insa ca nu a tentat pe nimeni o munca grea, obositoare, riscanta si neretribuita!
A fost doar sanctiunea politica pe care,uite, pana si politicienii, simt nevoia s-o dea! A fost sentimentul de scarba si ura"Nu va mai ajunge!" pe care romanul(chiar si politician la randul lui) inselat in asteptarile lui il are fara de politicieni(chiar daca stim cu totii ca unii isi fac treaba si nu toti sunt corupti) A fost posibil si sanctiunea fata de grupul meu politic al celor din alte grupuri. Sincer nu au lipsit decat trei  voturi , dar tot ma intreb ce inseamna asta!
Mi-e greu, inseamna ca inca mi-e greu sa pierd ceva. Dar aici nu e nimic material, e doar acel lucru extraordinar pe care eu l-am avut totdeauna, votul tuturor!
Aceiasi situatie a fost si fata de un functionar numit intr-o comisie nationala, tot neretribuit, tot singura propunere pe singur post! 
Radeam dupa sedinta cu domnul acesta:
-Ne-au taiat! Ei cred ca ne faceau un rau -zice domnul. 
Si domnul avea tot trei voturi mai putin! Posibil aceleasi persoane ... Rad... Primesc  dar...mereu ma voi gandi ducandu-ma la munca acolo unde am fost numita, ca trebuie sa muncesc si mai bine tocmai pentru ca mi-au lipsit trei voturi!
Dupa sedinta am plecat  cu masina, cu cativa colegi, spre orasul in care locuieste mama. Nu am vrut sa-i spun nimic inainte. Am oprit la o patiserie, am luat pateuri cu branza si placinta cu mere, calde si am sunat-o:
-Ce faci, mama?
-Ce sa fac?Mananc! -mi-a raspuns rastit!
Era ora 18, ora la care mama mananca totdeauna cina.Si noi evitam sa o suna la ora acesta, sa nu o deranjam.
-Ce mananci? am intrebat-o nepasatoare la tonul ei .
-Ce mananc? Orez cu legume si cu ciuperci!Asta mananc.
-Dar ceva dulce ce mananci? 
-Nimic!
-Pai ar fi bine sa mananci o placinta cu mere! Sau una cu branza!-i-am zis
-Ar fi bine! Dar de unde ? Pentru asta ar trebui sa ies din casa! Cum sa-mi iau eu placinta?
Si era amaraciune in vorba ei...Uneori sa arata batrana si neputincioasa!Doar cand vrea!In rest, mama-general!
-Pai! Deschide cand  sun la interfon si iti aduc eu!
-Vii in seara asta la mine?-deja radea!
-Nu in seara asta, acum! 
Eram chiar peste drum de blocul ei, priveam geamul de la bucataria in care era si imediat , langa ghiveciul cu flori a aparut capul ei mic, cu parul alb, plin de bucle!Sa  ma vada! 
E obicei de familie sa ne facem surprize. Si copiii mei vin asa , cand nici nu-i astept.Si spuneam ca infloresc caisii cand vin ei!
Nu stiu ce a inflorit pentru mama, dar si ea s-a bucurat! Petrecea altfel o seara singura urmarind la televizor declaratiile politice ale Presedintelui, eliberarea Isaurei si replicile acide ale lui Ponta.
-Cu cine mai votam? m-a intrebat, aratandu-mi ca deja rezerva ei de toleranta si incredere s-a terminat!
Este deja precampanie electorala!
 Se vor spune multe cuvinte!Unii vor face multe promisiuni.Deja se micsoreaza (fara surse)CAS-ul.Se vor arata unii pe altii cu degetul, fiecare incercand sa strige mai tare decat celalalt.
O sa uitam sa spunem cuvinte frumoase. O sa uitam sa privim toamna ca pe un anotimp al culesului de fructe, al belsugului, al iubirii... o sa cantam ca si greierul si o sa ne pregatim sa alegem ...
Daca Dumnezeu ne-ar descoperi un conducator precum Moise oare l-am alege? Sau ne-am grabi sa  lustruim vitelul de aur ?
Chiar imi este mila de acest popor care intreaba iarasi" Si eu cu cine votez?"
Fișier:Moses the God-seer.jpg

Ganduri triste dupa ce aseara am privit la televizorul mamei o ora si jumatate!Cu mentiunea ca eu nu ma mai uit de foarte mult timp la televizor

miercuri, 17 septembrie 2014

Caleidoscopul

Moartea nu este o fereastra neagra!
A murit  Carmen-Georgeta... o tanara, mama a doua copile, una avand 10 ani si cealalta abia intrata in adolescenta. Am vazut pe pagina celei mai mari, mesaje de condoleante de la colegele de liceu. Multe au postat un patrat negru. Semn al doliului. Si mi-s-a parut , acum in pragul diminetii inmormantarii ei, cumplit de  gresit!
Moartea lui Carmen -Georgeta nu este o fereastra neagra spre Dincolo. Nu pot sa cred asta!
Viata ei  in mod cert a fost o viata de lupta, a invat mult intr-un liceu foarte ridicat ca nivel al pregatirii,a absolvit o facultate tehnica, a muncit mult strabatand tara de la un capat la altul,a adunat averi si a pierdut averi , a dat nastere  si a crescut  doi copiii, a facut case, a implinit vise, a iubit si a fost fericita, a iubit  si a pierdut...Parca fiecare clipa a fost o clipa de lupta...Acum trei ani a fost diagnosticata cu o forma rara de cancer, o forma care nu da mult ca durata de viata, dar ea a mai trait inca trei ani si a murit fara sa accepte ca moare. Planurile ei,  cu cateva ore inainte de moarte, erau ca va reincepe in doua zile serviciu.
Nu stiu cum a fost ea inainte de boala. A crescut intr-o familie credincioasa in Dumnezeu, langa o mama credincioasa , langa o sora credincioasa...probabil asa a fost si ea...Dar cred ca L-a gasit pe Dumnezeu abia in marea ei suferinta!
Azi noapte impreuna cu prietenele mele am citit langa sicriul ei Psaltirea intreaga... psalm de psalm...catisma dupa catisma...
Prin gura noastra ea i-a spus lui Dumnezeu cat de mult Il iubeste...

1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. 

2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. 
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. 
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. 
5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. 
6. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. 
7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
Si pentru ca ea L-a iubit pe Domnul , moartea ei nu poate fi o fereastra neagra! Iubirea e cea care da lumina, e cea care sparge intunericul in mii de bucatii, exact ca la un caleidoscop si acolo, privind cu atentie vezi mii de bucati colorate, atat de frumoase incat nu poti sa le descrii.
Si dincolo de aceste imagini, sigur e Altceva! E mana aceia de care Carmen-Georgeta s-a prins, mana lui Dumnezeu...

Citea in zilele din urma psalmul 90 si e acolo o promisiune pe  care Dumnezeu i-a facut-o

"... spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.

 15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi."
O,daca as putea sa-i vorbesc! I-as spune, ceea ce ea deja stie, ca Dumnezeu e Dincolo si ca Dincolo  e Acasa!

Bine ai ajuns Acasa, Carmen-Georgeta! Dumnezeu  sa-ti ierte pacate ...în corturile drepţilor să te  aşeze, în sânurile lui Avraam să te  odihnească şi cu drepţii să te  numere!
Fericiti sunt cei pe care i-ai ales si i-ai primit, Doamne!

marți, 16 septembrie 2014

Grecia -2014 partea a patra-ziua a sasea

Am dormit intr-o camera cu noua paturi, lenjerii albe curate , foarte bine calcate,perdele albe... pe jos,gresie lucioasa foarte curata.Era cald si am fi dorit sa deschidem geamul, dar una din fete, Maria, era ingrozita de ciupiturile tantarilor si a vrut sa doarma cu geamul inchis. Ne-am privit unele pe altele si am decis sa dormim asa , cu geamurile si usa inchisa.
Baia era undeva mai jos si avea doar wc si o chiuveta cu apa rece. Dar asta nu ne-a impiedicat totusi sa ne spalam si sa ne pregatim pentru un somn de cateva ore...Am sa-mi amintesc mereu ca am dormit intre Cristina si Aurora. Tinere, frumoase, femei echilibrate, s-au intins in pat , au inchis ochii si au adormit!
Si a venit dimineata!
Cand am intrat pe poarta manastirii deja incepuse utrenia.
La sfantul Patapie a fost cea mai frumoasa slujba. Maicile au cantat ca niste ingeri! Iar parintele chiar are una din cele mai frumoase voci din ceea ce am auzit vreodata! Scriu si inca aud vocea parintelui de acolo.Blanda, dulce...cu lacrimi si cu zambet...
Afara, pe banci, fetele ascultau slujba...


Si jos lumea pentru care noi ne rugam! Nevrednici suntem de atatea bucurii! Cat de minunat a facut Dumnezeu lumea! Cat de perfecta e! Cat de pregatita sa ne ofere hrana, odihna, fericire. Numai noi o stricam , noi cu setea noastra de mai mult, de mai multi bani, mai mult confort, mai mult belsug...Ma intreb azi, la aproape sapte ani de la moartea lui Grig"Ce mi-ar fi trebuit sa fiu fericita atunci? Ce imi lipsea? De unde venea tristetea si spaima ca Ruxandra va pleca in curand?Ce mi-ar fi trebuit?"
Aveam totul dar imi lipsea TOTUL. Uite-ma acum la sfanta liturghie cum Osana, Osana si ''Luati mancati acesta este trupul meu care pentru voi se frange spre iertarea pacatelor. Beti dintru acesta toti, acesta este sangele meu al noului legamant care pentru voi se varsa spre iertarea pacatelor..."umple totul si da linistea in care e lacrima , dar e preinchipuirea fericirii ce o sa fie, e Raiul , e Pacea pe care nu le gaseam...
Am vorbit cu sfantul Patapie!Asa cum zice Maria, prietena mea de la Lisabona, iau binecuvantare zilnica, el, sfantul e si in casa mea prin icoanele pe care le am si sfantul e grabnic ajutator!Si m-a ajutat! Altfel de unde echilibru din viata mea desi sunt atat de des si puternic incercata?De unde sanatatea surorii mele daca nu de la sfintii la care m-am rugat acum un an, cand boala ei era la inceput, dar atat de grava?
I-am spus" Tu toate le stii, dar vreau sa-ti spun si eu aici, la locul nevointei tale intru Hristos..."
M-am odihnit la sfantul Patapie! Am rasturnat sacul cu ganduri, am pus in ordine cat am putut din probleme mele... m-am rugat, am povestit despre Grig despre copiii, am ras si am plans, am mancat si am baut apa de la izvor... si am plecat coborand drumul in scari spre masina...





Canalul Corint este un canal artificial care leagă Golful Corint din Marea Ionică deGolful Saronic din Marea Egee. Canalul taie Istmul Corint și separă Peloponezul de restul Greciei. Canalul are 6,3 km lungime, fiind construit între anii 1881 - 1893.

Încercările de construcție din timpurile noastre au început la sfârșitul secolului al XIX-lea, după deschiderea cu succes a canalului Suez. Pentru construirea canalului Corint a fost angajată o companie franceză, dar, datorită problemelor financiare, această companie a încetat lucrul la scurtă vreme după începerea săpăturilor. În 1881, au fost angajați arhitecții unguri István Türr și Béla Gerster, care lucraseră mai înainte la proiectarea canalului Panama. Lucrările de construcție au fost preluate de o companie elenă, iar canalul a fost terminat în 1893.

Canalul Corint a fost considerat o mare realizare tehnică a acelor timpuri. Prin construcția lui era scurtat drumul vaselor mici de transport cu 400 km. Datorită lățimii de doar 21 m, canalul este prea îngust și nu poate fi folosit de cargoboturile de mare capacitate. În zilele noastre, canalul este folosit în principal de vasele turistice. Peste 11.000 de vase folosesc această cale navigabilă.
Adâncimea minimă a canalului este de 8 m.
La fiecare cap al canalului sunt folosite pentru traversarea lui poduri submersibile.
Ne-am fotografiat acolo... am ras... ne-am bucurat de vacanta si...












am continuat drumul... Spre Patras... spre sfantul Andrei!
Conform traditiei crestine, orasul Patras a fost locul martiriului Sfantului Apostol Andrei. Acest sfant apostol a si propovaduit in acest loc invatatura crestina incredintata lui direct de catre Mantuitorul Hristos.Sfantul Apostol Andrei este ocrotitorul orasului Patras.
El s-a nascut in Betsaida, un orasel de pe malul lacului Ghenizaret, fiind fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos.
Inainte de a fi Apostol al Domnului,Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul.Auzind, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe Sfantul Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei l-a lasat pe Ioan si a urmat lui Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si "Apostolul cel dintai chemat al Domnului".
Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.Tot Sfanta Traditie ne mai spune si ca Sfantul Andrei a avut un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, in orasul Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei".
Biserica cea noua a orasului, de factura bizantina, a fost intemeiata in anul 1908 de catre regele George I, fiind sfintita in anul 1974 de catre mitropolitul orasului, episcopul Nicodim. Biserica Sfantul Andrei din Patras, este cea mai mare biserica din Balcani, in interiorul ei putand incapea un numar de 5.500 de credinciosi.
Biserica Sfantul Apostol Andrei - Patras
Domul central al bisericii se afla la o inaltime de 46 de metri. Asupra acestuia se inalta o cruce de cinci metri, in intregime placata cu aur. Alaturi de aceasta, biserica mai este presarata cu inca 12 cruci mai mici. Acestea, dimpreuna cu cea mare, au un frumos simbolism: Hristos si cei doisprezece Apostoli.
sursahttp://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-sfantul-apostol-andrei-patras-67710.html





Aici este capul Sfantului Andrei













un superb mozaic cu simboluri crestine...
Iisus Hristos Pantocrator





Acatistul sfantului Andrei...
O, preaminunate sfinte si marite apostole Andrei, cu plangere alergam la sprijinul tau, ca sa ne izbavesti pe noi cu rugaciunile tale de chinul cel de veci, prealaudate, si sa ne invrednicesti de bucuria raiului; ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!












Este al doilea an cand ajung aici, traiesc aceiasi emotie si bucurie si lacrima! Multe ii datorez sfantului Andrei! Am  trei copiii ai mei care poarta acest nume: fiul meu, sotia lui si finul nostru.Simt ocrotirea sfantului fata de noi si de ei si aceasta este demult...poate de cand in casa noastra a poposit una din primele icoane ale familiei ...icoana sfantului Andrei!
Cred ca fiecare familie are un membru al ei cu acest nume, pentru ca toti il iubim pe cel caruia ii datoram ca ne-a adus Evanghelia lui Hristos pe aceste locuri ale tarii noastre si este ocrotitorul Romaniei...De aceia drumurile noastre in Grecia trec totdeauna pe aici! Sa primim binecuvantarea sfantului! Si sa mergem mai departe ...