luni, 26 ianuarie 2015

Cosmaruri

Am dormit mai mult decat de obicei. Sau poate eram prea obosita. Sau poate port cu mine mii de pacate pe care nu le constientizez pe deplin...Sau poate toate acestea si Dumnezeu care  ma lasa sa vad cum ar fi...
Am visat ca eram pe un drum care ducea in pustiu...„Iată, m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu" psalmul 54 al lui David, citisem aseara si ma gandisem, ca de fiecare data cand citesc acest pasaj, ca in pustie trebuie sa fie mai usor decat in lume.
Oriunde ai trai intre oameni, primejiile sunt mari:judecam,vorbim lucruri desarte, ne asezam in locul lui Dumnezeu, cartim, poftim, ne imbuibam, ne otravim trupul si mintea cu multe si nu gasim odihna nicaieri.
In pustie, desi e lupta mare cu uratii, trebuie sa-L simti pe Dumnezeu mai aproape si in singuratatea pustiei, iti poti gasi umanitatea demult pierduta, dorul, iubirea...
Si am adormit , nu stiu cand si am visat  un drum pe care nu am fost niciodata, poate doar in gandurile de noapte ... strabateam un loc muntos, dar fara vegetatie, urma sa trec o punte... pietre mari erau in fata mea si soarele rosu mare undeva in stanga. Si am vazut cum soarele a disparut si pamantul s-a intunecat. O noapte perfecta, neagra, infricosatoare s-a lasat peste mine si sufletul meu a inghetat.
-Este sfarsitul lumii, mi-am spus!
Si nu a fost, asa cum gandeam inainte,bucuria ca il voi intalni pe Dumnezeu , pe sfintii, si neamul meu tot trecut Dincolo. Era doar spaima cumplita ca este sfarsitul lumii mele. Si atat frica era in mine si atat regret ca acesta lume frumoasa se va sfarsi, incat as fi plans pentru ea si pentru mine... N-am sa mai vad nimic! Nu voi mai privi nimic din frumusetea lumii mele...
-Gata, s-a sfarsit-mi-am spus ingrozita.
Si intr-o clipa , cand durerea si spaima mea erau deja atat de mari incat inima mea insasi murea in mijlocul fiintei mele, cerul s-a luminat , soarele a parut in mijlocul cerului, ca la amiaza si eu am privit inapoi!
Un drum ducea spre o casa , pe langa gard o femei mergea infricosata si un caine mare negru trecea si el speriat neprivind-o ... Si au intrat in curtea aceea. 
Am privit pustiul din fata mea si iarasi curtea din spatele meu si am ales! M-am intors in lume, intelegand ca e greu sa scapi de primejdia pacatului , dar ca pentru mine lumea e locul in care il astept pe Dumnezeu... Am inca si poate pentru totdeauna, dinti de lapte ,sunt pentru totdeauna un copil fricos... 

joi, 22 ianuarie 2015

Televizorul meu si Evrika

  

Dupa mortea lui Grig, facand ordine in lucrurile lui, am constatat ca o multime de plicuri erau nedeschise...Imi amintesc si acum spaima pe care am trait-o gandind ca sunt facturi neachitate.
Grig platea tot! El era de cativa ani cel care castiga cel mai bine si atunci el  achita toate facturile... Am constatat, deschizand plicurile, ca sunt facturi vechi pentru ca el nu mai deschidea plicurile , achita online aproape tot.
Cateva luni am luptat cu facturile platind pe la diverse ghisee, pana cand o doamna draguta , la o banca, m-a invatat sa duc la ea facturile si in baza unei conventii cu nu stiu ce furnizori de utilitati sa -mi achite direct din cont.
Si am scapat de stres... 
Au ramas insa telefonul, internetul si televizorul... le-am strans pe toate intr-un singur operator si atat, o factura o achit eu!
Nu dechid plicul decat cand se apropie data scadentei... de regula trimit femeia de serviciu si gata!
Acum jumatate de an, o doamna, in biserica mi-a povestit ca operatorul ei de televiziune prin cablu, acelasi cu al meu, i-a introdus un program de sport si costurile sunt mai mari, daca nu se duce sa notifice ca nu vrea programul!
Am fost brusc f f iritata de modul acesta abuziv , dar... ca deobicei, am strans revolta, am  judecat si ...am stat pasiva! Nu, nu! Eu chiar nu sunt in stare sa descurc pentru mine lucruri asa grave!
Probabil as fi avut si eu programul de sport care nu ma intereseaza de loc daca... daca!
Eram singura din bloc la operatorul acela, toti vecinii mei trecusera deja , demult la altul, care oferea acelasi servicii, la un pret mult mai mic! Si un salariat de acolo ma monitoriza discret:
-Cioc! Cioc!
La mine nu bate aproape nimeni in usa, iar de sunat, soneria e oprita din anul in care s-a nascut Andrei! Din 1984, noiembrie!
Mi-se pare ciudat ca cineva sa fie la usa si m-am dus si am deschis!
Un tanar frumusel, satenut, cu o mapa in mana.
-Sarut mana!
Greu sa mai gasesti un tanar politicos daca nu stie cine esti!
-Doamna, dumneavoastra aveti pentru internet si televiziune contract cu firma X. Nu vreti sa va prezint si oferta firmei mele? Doar dumneavoastra din tot blocul mai sunteti la ei!
-Mai! De unde stii tu atatea despre mine? Si de unde te cunosc?-l-am intrebat deja atenta la el!
-Am mai venit odata , doamna si ati spus ca va mai ganditi!Acum firma cu care aveti contract a marit  factura cu 5 lei, pentru un program de sport!
-Nu ma intereseaza programul lor, eu nu ma uit la televizor decat rar, la Trinitas...
-Pai si de ce sa le platiti in plus?
-Asa e!Dar am un contract cu ei si nu pot renunta nu stiu cati ani...si-mi este greu sa caut contractul ...
-Nici nu va trebuie! Clauza e abuziva si atunci puteti renunta la contract. Toata lume o face!
Era asa de serios si de dragut!
-Doar va duceti si ii notificati si eu apoi vin si va instalez cablu...Internetul are putere mai mare...Televiziunea mai multe programe...
-Mai! Cum te cheama?
-Paul, doamna!
-Paul! Eu nu vad decat... Tanar si nelinistit!Odata la trei- patru luni!i-am spus soptit!
Parea un tanar in care poti avea incredere sa-i spui niste secrete!
-Si sunt total atehnica. Cu telecomanda lor ma decurc acum. Nu stiu cum o sa fie la voi!
-E simplu, doamna! Va arat eu si nu e greu!
Inca atarnam ... meritau o lectie "abuzivii", dar... daca mi-o fi greu?Pe deasupra urma sa plec in pelerinaje... Era vara...
-Haideti, doamna, ca nu e greu! m-a incurajat tanarul de varsta fiului meu!
Si m-a convins! Ziua urmatoare am fost si am notificat incetarea contractului peste o luna... eu am plecat in pelerinaj in Moldova, Paul si doamna care ma ajuta cu curatenia au ramas stapani pe casa si cand m-am intors aveam deja doua telecomenzi!
Paul a trimis un alt baiat sa ma invete sa le folosesc si... nu am reusit inca sa tin minte cum trebuie sa fac!
Asa ca uneori nimeream , alteori, nu...Tanar si nelinistit s-a mutat pe alt program... am pierdut sirul divorturilor lui Victor si a copiilor lui...de sarbatori au venit copiii, televizorul meu functiona ...au plecat copiii si am constatat ca televizorul meu functioneaza greoi...abia reusesc sa mut de pe un program care se vede prost pe unul numai cu purici... PROTV  si Antena si Realitatea nu prind ... apare undeva Etno si Taraf... Trinitas-ul doar daca am rabdare... Si nu l-am mai deschis ! Dar revolta a ramas in mine desi nu stiam pe cine sa ma supar:pe copiii mei care strica mereu totul cand vin acasa(asa zic eu spre supararea lor!) , pe noul meu operator X, pe Paul care m-a  convins sa trec la ei? 
Privind cu atentie televizorul am constat ca aparatul instalat de ei, era total mort!Becul verde nu se aprindea oricat as fi butonat telecomanda. L-am sunat ieri pe Paul dar ... cum era poate de asteptat pentru un tanar asa descurcaret,deja nu mai raspunde la acel numar. Asa ca m-am hotarat sa sun la firma, gasind numarul pe  ultima factura ...
Va imaginati dialogul? Nu-l pot reproduce pe tot, dar...
- Doamna , va rog sa-mi spuneti ce se intampla cu televizorul dumneavoastra!
Calm, calm , tare calm... prea calm!
-Cum ce se intampla? Nu se vad decat purici!
Eu deja iritata!
-Ce telecomanda folositi?
Calm, tot calm,tare calm!
-Aha! Recunoasteti ca eu am doua! De ce am eu doua telecomenzi? Ca sa ma inebuniti? Prietenii mei au numai una si e mai usor! Numai mie mi-ati dat doua! Ce mi-o fi trebuit mie pentru 5 lei sa trec la voi?La cei dinainte ma descurcam perfect! Aveam o singura telecomanda si vedeam cand vroiam la televizor ! Acum... nu vad nimic, decat daca nimeresc!Eu sunt o persoana in varsta , ma obisnuisem asa...
-Doamna, ce televizor aveti?
Calm, tot calm!
-Cum ce televizor am? Televizorul meu de acum 25 de ani! De ce mi-as lua altul? Ia, sa vad ce scrie pe el! Nei! Nei, scrie!Vede perfect si apoi eu nu prea ma uit la el!
Eu tot nervoasa, tot certareata!
-Doamna, televizorul dumneavoastra fiind de generatie mai veche nu poate sa mearga decat asa , cand va veti lua un alt televizor mai nou, va rugam sa ne anuntati si imediat va dam o singura telecomanda!
Calm , tot calm!
- Vreti sa-i dati drumul acum?
-Sigur!-eu tot intepata! Uite, uite, tot purici!
-Ce program vedeti acum?
-Taraf! Taraf! Ce-mi trebuie mie Taraf?
Nervoasa, tare nervoasa...
-Si spuneti ca decodorul, aparatul de deasupra nu functioneaza?
-Sigur ca nu functioneaza! Becul e stins! Ce ma tot intrebati? Trimiteti pe cineva sa-l repare!
-Va rog sa introduceti stecherul decodorului in alta priza !
Calm , tot calm!
-Asta e cumea! Va stiu eu cum procedati acum! Incercati sa reparati fara sa va deplasati la om acasa! Am spus ca nu functioneaza! Trimiteti pe cineva si gata!
-Doamna , va rog... aduceti un prelungitor si introduceti stecherul in acel prelungitor!
Calm, inca calm!
-Prelungitor? Asta chiar e culmea! Sa caut un prelungitor? Unde gasesc eu un prelungitor in casa?
Ma plimbam deja si mai  nervoasa prin casa, cautand prelungitorul... l-am gasit ...l-am adus ...
-Stati asa ca am gasit si-l aduc... 
Eu convinsa ca nu o sa schimb decat niste purici cu alti purici... bine macar ca sunt la televizor... 
M-am aplecat, am pus prelungitorul, am scos stecherul si l-am introdus in priza...Si...
-Merge!Stati,  merge!
"Evrika" asa a strigat Arhimede! Si strigatul lui a fost mic fata de al meu!
-Functioneaza?m-a intrebat calm baiatul de la celalalt telefon!
-Functioneaza!-i-am spus dintr-odata calm, zambitoare , fara niciun sarcasm. Auzi? Ti-am stricat ziua? Te-am enervat rau?
Eram deja omul pe care toata lumea il stie!
-Ma ierti?
-Ma bucur ca am putut sa va fiu de folos!Puteti sa mutati pe alte canale?
-Da! Vad iar la televizor!
As vrea ca vorbele lui sa fi fost adevarate! Si starea lui sufleteasca sa nu fi fost afectata de atitudinea mea!
-Sa ma ierti ca am fost nervoasa si carcotasa!Iti cer scuze!
-Nu aveti pentru ce, doamna! Eu sunt aici ca sa va fiu de folos! O zi buna, va doresc!
Si tanarul a inchis abia dupa ce eu am inchis!
Desi aveam un ochi rosu si aproape inchis ... cu cel bun am vazut ieri jumatate din "Tanar si nelinistit!" Adam e la inchisoare si Victor s-a despartit si de Ashiley! Ce ti-e si cu iubirile astea! Ce repede se termina ! Ca si rabdarea mea! Ca si toleranta mea! 





miercuri, 21 ianuarie 2015

Dimineata de ianuarie... 2015

Dimineață de ianuarie... 2015 
 M-am trezit la ora la care o fac aproape zi de zi...Afară era desigur încă întuneric și am rămas cu ochii închiși gândindu-mă: 
 -Ia, uite încă o zi, Doamne! 
 Am deschis ochii căutând ceasul că o confirmare că trebuie să mă scol.Și atunci am constat că mi-e greu să deschid un ochi... 
 M-am frecat la el parcă mărind jenă pe care deja știam că o simt. 
 Dar m-am dat jos din pat, am pus crucea pe mine și în oglindă din baie am văzut că e ceva în neregulă cu ochiul meu stâng. Dar deoarece nu vedeam prea bine, nu am dat importantă și mi-am continuat drumul spre locul de rugăciune... Nu vedeam prea bine scrisul, dar nici nu trebuie să văd bine, doar începutul.. doar sfârșitul... Și după ce am terminat ceea ce trebuia să citesc , îndreptându-mă iar spre dormitor, am privit în oglinda mare, de pe hol  și atunci am văzut ochiul stâng roșu, inundat de sânge! 
 Am luat un disc pentru curățarea feței , am pus pe el aghiasma mare și l-am sunat pe șeful meu.  
 Astăzi stau acasă!Îmi țin pe ochi discul cu aghiasma mare... mă odihnesc... ascult emisiunile la Trinitas și...mulțumesc, Ție, Doamne ! Frumoasă zi îmi dăruiești! 
 De mult nu am mai stat în casă mea așa liniștită !Știa Dumnezeu că îmi doream asta, știa!Și dacă Dumnezeu mă va vindecă repede, repede revin aici!Și am să va povestesc cum a fost cu ...televizorul meu!

vineri, 16 ianuarie 2015

Dor

Ce ramane dupa noi cand noi plecam?
Amintirea felului cum ne-am comportat, cum am iubit lumea, am fost vrednici, am fost inteligenti, am fost talentati, am fost buni, am fost rai, am fost taciturni sau vorbareti... Unii ne poarta lucrurile,palaria mamei sta frumos pe capul altei femei, haina ei imbracata calduros un alt trup de femeie...florile ei infloresc nebune pe balconul meu...
Mi-e dor de mama mea si ea imi zambeste in florile albe firave ale begoniei dar si posnas in violeta de Parma...In dimineata asta am vazut ca au inflorit, nu stiu cand...
Mi-e dor de mama, tare dor si desi florile ei infloresc pe balconul meu, in mintea mea ele sunt inca acolo, in bucataria ei calda, mirosind a prajituri si ciorbe , a ciuperci la cuptor ...Si desi nu le ingrijesc cum le ingrija mama, florile ei infloresc rasplatind doar lacrima mea...
Mi-e dor de mama! Mi-e dor de copiii mei!Mi-e dor de imbratisarea ei calda, niciodata grabita, niciodata formala, mi-e dor de obrajii ei moi, fini precum florile begoniei ei..mi-e dor de vocea ei la telefon, mereu vesela, mereu curioasa,mi-e dor de bucuria ei cand ma vedea in pragul usii ei, precum veselia violetei de Parma... mi-e dor de mama...



miercuri, 14 ianuarie 2015

Incercarile

      Consideram uneori ca zilele pe care le incepem vor fi zile obsnuite. Aceleasi probleme la serviciu, aceleasi lucruri de facut, rutina, rutina dulce a zilelor noastre...rasfoitul facturilor, redactarea contractelor si altor documente,verificarea altora... si gata ceasul vecerniei anuntand ca e timpul sa mergi spre  biserica sau spre casa... Iar acasa , odata ajuns acasa, nimic rau nu se mai poate intampla... cel mult niste telefoane mai lungi, cu vorbe desarte ...
Dar uite ca nu e asa! Totdeauna in viata familiei mele nenorocirile au venit in clipe de liniste.Brusc un telefon. Intr-o clipa o inima se opreste. Intr-o clipa, pe care doar Dumnezeu o stie, viata se schimba in alta viata.
Dar am vazut ca toate incercarile te aduc mai aproape de Dumnezeu si acolo, langa El iti e mai bine, cel mai bine!La cine sa strigi daca nu la El? Cine te poate ajuta daca nu El?
Desigur ne este teama. Fiecaruia ii e teama in incercarile pe care le trece. Si teama vine din faptul ca e greu sa intelegi care este voia lui Dumnezeu cu tine si ai tai. Si vrei ca voia lui Dumnezeu sa fie voia ta lumeasca si crezi ca asa e bine... Stiu... asta fac si eu! Am avut patru mari incercari: moartea lui Grig, moartea fetitei baiatului meu , boala Ruxandrei si moartea mamei.
De la Dumnezeu a fost faptul ca nu am cartit la moartea lor. Am ingenunchiat si am zis in cuvinte simple, ceea ce aveam sa citesc apoi ca a zis  sfantul Iov "Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvantat!" Desigur , nu am avut seninatatea lui Iov, am suferit cumplit, inca sufar, m-am imbolnavit , am zacut si inca mai zac, am plans, am urlat, am jelit si inca jelesc. Inca traiesc schimbarea anotimpurilor dureros si mai ales primavara cand totul renaste si pe morminte infloreste iarba. Dar nu am intrebat "de ce". Am inteles ca nu mai pot schimba nimic pentru trecut, pot doar sa transform timpul meu,intr-un timp trait pentru mantuirea lor.
La boala Ruxandrei insa ,lupta era pentru prezent. Stiam ca pot, avand timp, sa lupt sa schimb  prin pocainta,hotararea lui Dumnezeu, am mers in prima biserica pe care o stiam langa mine.S-a "intamplat" sa fie manastirea Antim, am cazut in genunchi si am inceput rugaciunea spre Dumnezeu sa o vindece. Am platit un pomelnic pentru ea, cu lacrimi scriindu-i numele intreg si in dreptul ei , pentru prima data -bolnava!
Cand am putut sa respir normal am sunat la telefon duhovnicul, apoi am dat mesaje preotilor care stiu ca se roaga pentru noi!
Am pornit pentru fiica mea rugaciunea pe care si ninivitenii au facut-o in istoria lor
Iona-cap 3

1. Si a fost cuvantul Domnului catre Iona, pentru a doua oara, zicand: 
2. "Scoala si porneste catre cetatea cea mare a Ninivei si vesteste-le ceea ce iti voi spune!" 
3. Si s-a sculat Iona si a mers in Ninive, dupa cuvantul Domnului. Si Ninive era cetate mare inaintea lui Dumnezeu; iti trebuia trei zile ca s-o strabati. 
4. Si a patruns Iona in cetate, zicand: "Patruzeci de zile mai sunt, si Ninive va fi distrusa!" 
5. Atunci Ninivitenii au crezut in Dumnezeu, au tinut post si s-au imbracat cu sac, de la cei mai mari si pana la cei mai mici. 
6. Si a ajuns vestea pana la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul sau, si-a lepadat vesmantul lui cel scump, s-a acoperit cu sac si s-a culcat in cenusa. 
7. Apoi, din porunca regelui si a dregatorilor sai, s-au strigat si s-au zis acestea: Oamenii si animalele, vitele mari si mici sa nu manance nimic, sa nu pasca si nici sa bea apa; 
8. Iar oamenii sa se imbrace cu sac si catre Dumnezeu sa strige din toata puterea si fiecare sa se intoarca de pe calea lui cea rea si de la nedreptatea pe care o savarsesc mainile lui; 
9. Poate ca Dumnezeu Se va intoarce si Se va milostivi si va tine in loc iutimea maniei Lui ca sa nu pierim!" 
10. Atunci Dumnezeu a vazut faptele lor cele de pocainta, ca s-au intors din caile lor cele rele. Si i-a parut rau Domnului de prezicerile de rau pe care li le facuse si nu le-a implinit.
Zeci de oameni, sute de oameni s-au rugat pentru ea! Eu insami am fost un strigat catre Dumnezeu pentru ea. Niciodata nu  am fost mai speriata ca atunci si niciodata nu m-am simtit mai aproape de Dumnezeu
Si am petrecut in plans si rugaciune pana in ziua in care , in cabinetul unui doctor, am aflat ca fiica mea e perfect sanatoasa! Si petrec restul de viata, in multumiri catre Dumnezeu,pentru sanatatea copiiilor mei si a celor pe care ii cunosc.
Spune Iisus Hristos in Evanghelia dupa Ioan, "Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."
Indrazneala noastra trebuie sa fie: rugaciunea catre El.
De trei zile stiu un lucru ingrozitor, un baietel tare drag, un copil de trei ani, pana acum o saptamana perfect sanatos,  a fost  diagnosticat in cateva ore cu leucemie!
Mamica lui si tatal lui,un preot tanar,  bunicii si rudele lui, trec printr-o mare incercare. El, copilul, trece prin mare suferinta fizica.
Un anunt al unei persoane din familie, a miscat sufletele oamenilor. Si a pornit tot ce putea sa le fie de folos. In primul rand rugaciunea  catre Dumnezeu pentru tamaduirea  copilului, apoi donarea de sange... telefoanele de incurajari si mesajele ... Astazi o prietena imi spunea ca preoti insotiti de enoriasi din parohiile lor, au venit si au donat sange!
Nu stiu ce vrea Dumnezeu pentru acest copil si pentru parintii lui minunati, dar stiu ca oricat de mult ii iubesc eu, nu-i iubesc cum ii iubeste Dumnezeu! Si sigur, Dumnezeu are un plan cu ei.
Acum doua seri un preot pustnic imi zicea" Asa face Dumnezeu cu niste oameni frumosi, ca sa ne strangem in rugaciune catre Dumnezeu, pentru ei " Si cred ca multa plata in ceruri vor avea cei care ii ajuta!

Cred ca unul din scopurile pedagogice ale lui Dumnezeu in incercari, este tocmai acesta:ca noi sa putem sa-i mangaiem pe altii in incercarile lor si astfel incercarea lor este de fapt a noastra.

"3. Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea,
4. Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.
5. Că precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi mângâierea noastră.
6. Deci fie că suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere şi mântuire, fie că suntem mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere, care vă dă putere să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi.
7. Şi nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor, aşa şi mângâierii."(2 Corinteni 1:3-6)

Si scriu aceste randuri ca si altii sa stie cat e de important ca atunci cand cineva este in necaz sa nu-ti intorci fata ta de la el, ci sa-l ajuti fie si numai cu o rugaciune, ca Dumnezeu sa ridice povara lui.Nu ne putem asemana cu Iisus Hristos decat imitandu-i in viata noastra iubirea pe care a avut-o fata de oameni.Am constatat ca totdeauna cand am fost egoista si preocupata de mine  mi-a fost mai greu...cand am purtat poverile altora, in oboseala acumulata am gasit insa si odihna si bucurie in rezolvarea incercarilor.
Si pentru acesta  scriu, de aceea imi amintesc...
Parcurgem inca de la nastere,  un drum al desavarsirii noastre , drum care , cu mila lui Dumnezeu ne duce la mantuire.Poate nu voi reusi, nici nu cred ca pot reusi fara ajutorul lui Dumnezeu, sunt un aluat slab , sunt un om sovaielnic...plangacios si neputincios. Doua zile  m-a durut o ureche, nu tot timpul, doar din cand in cand si totusi m-am plans la toata lumea. Mi-am pus pe cap basma si m-am uitat plangaciosa la oameni! Cum sa duc durerea daca fizic nu pot?
Dar stiu deja ca suferinta e o cale spre desavarsire, desavarsire la care sunt condamnata prin natura mea umana!Si stiu ca trebuie sa  duc suferinta, trebuie sa ma agat de cruce pentru ca asta vrea Domnul sa-mi dea: crucea vaduviei mele, crucea neputintei fizice de a schimba iarasi becul ars in acesta camera si iar voi sta mult si bine pe intuneric, crucea  singuratatii mele... si ma gandeam ca acceptand singuratatea, ea s-a transformat deja intr-un lucru frumos, un fel de viata care ma linisteste si ma impaca mai mult decat o faceau inainte grupuri de prieteni... cruci....incercari...ispite...
Am invatat deci ca niciodata Dumnezeu nu-mi da fara rost o incercare  si ca daca nu cartesc, tot Dumnezeu ridica povara si aduce curcubeul asa cum ne-a promis prin Noe.
Am invatat ca nu stiu nimic.Ca astazi sunt aici , in fata laptopului scriind si in minutul urmator poate veni ca un fulger o veste neasteptata, rea! Dar am invata si ca niciun lucru rau nu are in el numai otrava, ca Dumnezeu din orice scoate un diamant care sa ne incalzeasca , sa ne lumineze, sa ne sfinteasca... Si de aceea . desi plang in incercari, multumesc pentru ele  si imi plec genunchii la Dumnezeu strigandu-L...sa nu-mi dea niciodata mai mult decat pot duce...
Rugati-va pentru tamaduirea lui Efrem si pentru ca Dumnezeu sa-i ajute  in acesta incercare pe parintii lui, preotul Ioan si preotesa  Mirela , tamaduindu-le copilasul!


1. Doamne, cercetatu-m-ai si m-ai cunoscut.
2. Tu ai cunoscut sederea mea si scularea mea; Tu ai priceput gandurile mele de departe.
3. Cararea mea si firul vietii mele Tu le-ai cercetat, si toate caile mele mai dininte le-ai vazut.
4. Ca inca nu este cuvant pe limba mea
5. Si iata, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate pe cele din urma si pe cele de demult; Tu m-ai zidit si ai pus peste mine mana Ta.
6. Minunata este stiinta Ta, mai presus de mine; este inalta si n-o pot ajunge.
7. Unde ma voi duce de la Duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi ?
8. De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi pogori in iad, de fata esti.
9. De voi lua aripile mele de dimineata, si de ma voi aseza la marginile marii
10. Si acolo mana Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta.
11. Si am zis: "Poate aIntunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu".
12. Dar intunericul nu este intuneric la Tine si noaptea ca ziua va lumina. Cum este intunericul ei, asa este si lumina ei.
13. Ca Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcatuit in pantecele maicii mele.
14. Te voi lauda, ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrurile Tale si sufletul meu le cunoaste foarte.
15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai facut intru ascuns, nici fiinta mea pe care ai urzit-o ca in cele mai de jos ale pamantului.
16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tai si in cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor savarsi si nici una din ele nu va fi nescrisa.
17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tai, Dumnezeule, si foarte s-a intarit stapanirea lor.
18. Si-i vor numara pe ei si mai mult decat nisipul se vor inmulti. M-am sculat si inca sunt cu Tine.
19. O, de ai ucide pe pacatosi, Dumnezeule ! Barbati varsatori de sange, departati-va de la mine!
20. Acestia Te graiesc de rau, Doamne, si vrajmasii Iti hulesc numele.
21. Oare, nu pe cei ce Te urasc pe Tine, Doamne, am urat, si asupra vrajmasilor Tai m-am mahnit?
22. Cu ura desavarsita i-am urat pe ei si mi s-au facut dusmani.
23. Cerceteaza-ma, Doamne, si cunoaste inima mea; incearca-ma si cunoaste cararile mele
24. Si vezi de este calea faradelegii in mine si ma indrepteaza pe calea cea vesnica.PSALMUL 138)









duminică, 11 ianuarie 2015

Schitul Closca- 10/11 ianuarie 2015

Uneori e greu sa pleci din casa ta, de langa icoanele tale, din spatiu in care foarte rar un apel telefonic tulbura linistea ta.
 Si mai ales cand e inca dimineata si ai zabovi poate la un pahar cu lapte cald si o felie de cozonac langa cei dragi tie, chiar daca ei sunt doar imagini in rame frumoase...

 Dar m-am desprins si am plecat la Closca, iarasi la Closca, unde maicutele ma asteptau, asa cum promisesem, sa revin. Si le-am gasit in biserica asteptand sfanta liturghie...















 Am facut pomenirea celor adormiti. Impreuna ne-am rugat iar pentru ei... S-au implinit trei luni de la plecarea mamei la Domnul  si cred ca niciodata nu voi considera ca am facut destul pentru ei.








 Am petrecut restul de zi la Closca. Timpul intr-o manastire are o alta dimensiune. Sunt multe de facut, mai ales acolo, intr-o obste destul de mica. Dar alaturi de maici, in schit sunt totdeauna ajutatori si binefacatori.Schitul nu este despartit de lume poate si pentru ca rugaciunea pentru lume nu cred ca se opreste !
Am ajutat la bucatarie. Am curatat cartofi si pastranac, ceapa si morcovi...Am spalat farfurii si cratiti. Am pus masa si am strans masa... Am citit , uneori am vorbit si am mai glumit cu maicutele cu dorinta de a le bucura. Poate am gresit! Uneori cand plec de acolo si le vad agatate de mine si rugandu-ma sa nu plec, imi pare rau ca le arat cat de dragi imi sunt! Dar lupt, inca lupt cu firea mea mult prea lumeasca, prea afectoasa...

 Am mers tarziu la culcare, aproape de miezul noptii, dar mancarea pentru pelerini era deja gata: ciorba de peste si cartofi la cuptor cu branza si oua!
-Sa va rasplateasca Dumnezeu si bogdaproste ca ne-ati ajutat-zicea  sora Loredana cu ochii umezi.
Si ma gandeam cate alte lucruri mai grele si mai costisitoare am facut in viata mea si nimeni nu mi-a multumit, poate chiar am starnit invidia. Dar aici e binecuvantarea preotului care tine obstea!
Am mers in chilia maicii Ana  si acolo, dupa ce am facut impreuna canonul zilnic am inchis ochii multumind lui Dumnezeu pentru ziua pe care am incheiat-o!
Si m-am trezit in fosnetul maicii care isi cauta lucrurile pe intuneric. Nu va imaginati cat de greu e sa gasesti in intuneric lucruri negre in... teanc de lucruri negre!
 In linistea camerei se auzea soapta maicii Ana "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma! Doamne, Iisuse Hristoase miluieste-ma! " si iar mai fosnea ceva...S-a aprins lumina si ... maica m-a vazut ca am deschis ochii. Ziua a inceput cu rugaciunea, binecuvantata zi...

 Deja utrenia...



















Ap. Efeseni 4, 7-13


Fraţilor, fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. Pentru aceea zice: «Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor». Iar aceea că: «S-a suit» - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.






Ev. Matei 4, 12-17


În vremea aceea, auzind că Ioan a fost pus la închisoare, Iisus s-a dus în Galileea; şi părăsind Nazaretul a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftalim, ca să se împlinească ce s-a scris prin Isaia proorocul, care zice: pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftalim, spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor care şedeau în ţinutul şi în umbra morţii, lumină le-a răsărit. De atunci a început Iisus să propovăduiască: pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor.


  

PREDICA Matei 4, 12-17

11 ianuarie 2015

DESPRE TAINA BOTEZULUI

Astăzi, iubiţii mei, în Duminica după Bobotează, vom vorbi despre Botez. Despre care Botez? Nu despre botezul Vechiului Testament, adică despre botezul lui Ioan. Nici despre botezul lui Hristos în Iordan. Vom vorbi despre Botezul creştin, Botezul nostru.
Botezul, fraţii mei, este una din Tainele Sfintei noastre Biserici. A întemeiat-o Însuşi Hristos. Întemeietorul Bisericii noastre a spus: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui”(Marcu 16, 16). A mai spus apostolilor: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19).
Conform acestora, fiecare om ce vine în lume trebuie să se boteze în numele Sfintei Treimi. De ce să se boteze? Ca să i se ierte păcatele. Pentru că fiecare om, iubiţii mei, fie sărac, fie bogat, care iese din pântecele mamei lui, poartă asupra lui păcatul. Fiecare copilaş care se naşte şi este primit în casă ca un înger şi este lăudat de toţi ca un dar al cerului, pare ca un măr frumos, dar înlăuntrul lui are un vierme înfricoşător, viermele păcatului.
- Dar, îmi veţi spune, ce păcat are un copilaş mic?
Desigur, nu are păcatele lui. Poartă însă păcatul acela pe care Părinţii Bisericii îl numesc „păcat strămoşesc”. Este păcatul celor întâi-zidiţi, care se transmite ca o moştenire rea nouă tuturor prin naşterea fizică şi pentru care trebuie să ne tânguim şi să plângem. Acesta este rădăcina, din care odrăsleşte întregul arbore cu multe ramuri al păcatului. Păcatul acesta, fie îl numeşti „strămoşesc”- caz în care oamenii lumeşti râd şi batjocoresc, fie îl numeşti „ereditate” - caz în care te ascultă mai serios, este unul si acelaşi.
Fiecare copilaş, aşadar, are în el acest vierme, păcatul strămoşesc, de aceea se şi botează în apă. Dar de ce în apă? Apa este mijlocul material al Tainei Botezului. După cum, de pildă, este cablul electric pentru aparatele electrice. Ce este cablul? Este un mijloc, un intermediar. Dacă nu există cablul, curentul nu ajunge, vocea nu vine, imaginea nu se transmite. Tot aşa şi în Sfintele Taine, Dumnezeu foloseşte mijloace materiale, ca acestea să devină canale sau cabluri, într-un anume fel, ale electricităţii dumnezeieşti, ale luminii dumnezeieşti, ale glasului dumnezeiesc, care face minuni. Astfel este la Dumnezeiasca Euharistie - pâinea şi vinul, la Mirungere – Sfântul Mir, la Maslu – uleiul; se sfinţesc şi transmit har. Mari minuni au loc in Tainele Bisericii! Dar suntem necredincioşi şi nemulţumitori. N-avem noi duhul părinţilor, evlavia şi credinţa acelora. Aşadar, pâinica de pe Sfânta Masă, din ceasul în care preoţii se vor ruga să vină Duhul Sfânt, este Trup al lui Hristos; şi, iarăşi, vinul din potir, din ceasul acela, nu mai este vin ca acela ce se găseşte în paharele din casele noastre, ci este Sângele Hristosului nostru, Care a fost omorât sus, pe înfricoşătoarea Golgotă.
În felul acesta, fraţii mei, apa pe care o punem în cristelniţă, pentru Botez, din ceasul în care preotul începe Taina şi o binecuvintează, primeşte putere făcătoare de minuni; o putere mai mare ca apa agheazmei (pe care o ai acasă şi nu se strică); o putere mai mare chiar decât apa agheazmei de Bobotează. Ce face apa cristelniţei? Dacă apa materială curăţă trupul, aceasta curăţă sufletul de păcatul strămoşesc şi de celelalte, păcatele personale ale omului. În cristelniţă ce se întâmplă cu alte cuvinte? O nouă naştere, o renaştere. Cristelniţa este pântecele Bisericii; aşa spun Părinţii. O dată ne naşte mama noastră în această viaţă naturală, iar a doua oară ne renaşte Mama-Biserică la o viaţă duhovnicească, mai presus de fire. Din pântecele mamei noastre ieşim copii ai lui X sau Y, copii ai acestui pământ; din cristelniţă ieşim copii ai lui Dumnezeu, principi ai cerului. În felul acesta, omul se distinge ca o personalitate corifeică, ajunge la o înălţime de neajuns.
Cine are ochi să le vadă pe acestea, cine are urechi să le audă, cine are inimă să simtă importanţa tainei? Ce-am făcut din Botez? Vreun eveniment lumesc – social, de îi chemăm la ceremonie pe unul şi pe altul?! Botezul este o Taină dumnezeiască. Din ceasul în care omul va ieşi din apele sfinţite, nu mai este ca evreul şi turcul, nebotezaţi; este botezat. Are asupra lui pecetea Sfintei Treimi. Este scris în registrul matricol al eternităţii. Este de acum copil al lui Dumnezeu, nu copil al lui X şi Y. Din ceasul în care te-ai botezat, ai fost înfiat de Împăratul universului. Aparţii membrilor marii familii, care Il are Tată pe Dumnezeu, Mamă - pe Sfânta Lui Biserică, iar fraţi pe sfinţii îngeri şi arhangheli, pe mucenici şi pe toţi sfinţii lumii celei veşnice a cerului.
Tocmai pentru că botezul are o asemenea mare importanţă şi valoare, de aceea trebuie să se desfăşoare corect, să fie oficiat canonic. Preoţii sunt datori să respecte rânduiala cu scumpătate şi, mai ales, să fie atenţi la intreita scufundare.
Dar şi părinţii şi cumetrii să fie atenţi. Inainte este nevoie de pregătire. În ajunul botezului, tatăl să postească, mama să postească, naşul să postească, toţi să postească; ca să vină Duhul Sfânt şi să-l facă pe copil înger al cerului şi să nu ajungă satană care va destrăma familia, casa, toate. Pentru că din casă va ieşi fie diavol, fie înger.
Părinţi, aveţi o mare răspundere şi în ceea ce priveşte alegerea naşului sau naşei. Nu uitaţi că Botezul creează o rudenie duhovnicească. Aşadar, căutaţi-l nu pe acela care are bani sau o poziţie mare, care este ministru sau prefect sau nu ştiu ce altceva, ci pe un sărăcuţ binecuvântat, o sfântă femeie, un sfânt om, care va intra în casa voastră şi o va sfinţi.
Din pricina acestor interese, nu amânaţi Taina. Nu aşteptaţi, dintr-o slavă deşartă, că va veni din străinătate vreo rudă înstărită sau de aici vreun bogat, ca să-l faceţi cumătru şi astfel să dezvoltaţi legături lumeşti, câştigând economic şi social. Astfel de glorii nu sunt folositoare.
Botezaţi-vă copilul la timp; deoarece, dacă din nepăsarea voastră va muri, eu - care scormonesc cărţile - nu ştiu ce canon să dau tatălui şi mamei, care şi-au lăsat copilul să plece din lumea aceasta aşa, nebotezat. La nevoie, în astfel de cazuri, să fie botezat chiar si de catre un mirean ortodox cu apa, iar daca nu este apa, în aer (in care se afla apa) „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, adică să se facă „aero-botez”.
Şi dacă, copilaşul, botezat in apa sau chiar in aer, după neurmatele sfaturi ale lui Dumnezeu, va pleca din această viaţă, nu vă-ntristaţi. Atunci, chiar dacă ar muri, bucurie şi veselie vouă. Îngeraş este. Se duce sus, în ceruri, curat şi neîntinat. Dacă trăia cum am trăit noi păcătoşii, cine ştie ce-ar fi putut ajunge? Oare nu vin uneori momente în care zici: „Dumnezeul meu, de ce nu m-ai luat mai bine de mic, decât să trăiesc şi să văd atâtea lucruri groaznice în această lume”? Câţi copii mor şi pleacă aşa cum au ieşit din Botez, aceştia zboară la tronul lui Dumnezeu, alcătuiesc o ceată de îngeri şi psalmodiază cu serafimii „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot…” (Isaia 6, 3).
Iubiţii mei! Ar trebui ca după Botez creştinul să nu mai păcătuiască, ci să păstreze curăţia, pe care o simbolizează, de altfel, şi hainele albe care-l îmbracă… Cine însă rămâne fără de păcat după Botez? Din nefericire, nimeni. De aceea, Hristos a hotărât pentru păcatele noastre personale, de după Botez, să trecem printr-un alt botez, o altă baie. Care este aceasta? Este pocăinţa şi mărturisirea.
Aşadar, câţi am primit prima baie, Sfântul Botez, să nu fim nepăsători şi faţă de al doilea, pocăinţa şi mărturisirea, care ne dăruiesc din nou prima curăţie…

 


Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm.

Pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor



Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.

  Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta; şi nu ne lăsa pe noi cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, si la tot poporul Tău. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 Binecuvantarea prinoaselor




Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.

 Moastele Sfantului Gheorghe si Sfantului Ioachim



 Stropitul cu aghiasma...miruitul...


rugaciuni de dezlegare si la toată trebuinţa...



A urmat masa la trapeza manastirii si bucuria de a manca impreuna a incununat o zi a bucuriei.Si parca nici maicutele cand m-au imbratisat nu au mai ramas asa triste ca plec. Pana la urma, oriunde vom fi daca vom fi in acelasi duh de pace si iubire, impreuna in Domnul vom fi!