joi, 20 noiembrie 2014

Mama


Sambata   a fost parastasul de 40 de zile pentru mama mea, Constanta.
La cateva zile dupa parastas, sufletul ei urma sa se  infatiseze la Judecata.
Infricosator lucru!
Am citit despre asta imediat dupa moartea lui Grig. Incercam sa patrund in lumea in care stiam ca e sufletul lui, atat de mult incercam, incat as fi murit numai sa fiu acolo. Si intru fel am si murit inviind o femei adormita in mine. Citeam, intrebam,formulam in minte  intrebari pe care sa le pun preotilor sau celor pe care ii stiam sau ii credeam mai induhovniciti.Si astfel sa aflu cum este pentru el...
Nu am inteles si nici nu cred ca puteam intelege! Si nici nu e de folos sa pricepem cum poate fi...dar cred ca e infricosator!
Sambata ...trebuia sa mai facem ceva pentru sufletul ei! Sa mai punem o floare asa cum am pus pe colivele ei...trandafiri maro ca toamna pe care o traim... lacrimi si atat suparare incat intre noi ne priveam  cu prea putina ingaduinta! Nu a fost doar mama mea! Nu m-a iubit doar pe mine! Nu stiu doar eu, cat de mult a iubit sa ne vada intelegandu-ne si fiind o familie!Stim cu totii ca acesta a fost crezul ei omenesc, ca noi sa nu fim singure. Si atunci, desi ne doare inima atat de mult incat nici una nu vrea pe nimeni alaturi, fiecare se vrea singura sa planga, desi fiecare e lup singuratic...desi...desi... ne strangem inimile una in alta, trei inimi care poarta in ele sangele mamei si carnea inimii ei!
Am pus pe coliva mamei stelute! Pentru ca mama anul acesta petrece Craciunul fara noi! Ea va petrece Craciunul cu neamul ei,cu mama si tatal ei, cu strabunicul Dumitru, cu fratii si sora ei, cu nepotii Mihaela , Mihai, Nicolae si Nicolae, cu stranepotul Laurentiu, cu tata,barbatul pe care ea nu l-a strigat niciodata pe nume, ci i-a spus "draga" si i-a raspuns la cum el a strigat-o"draguta", cu Grig si fetita lui Andrei, ingerasul de la a carei plecare la Ceruri, in ziua parastasului mamei se implinea exact un an!Poti sa crezi ca nu sunt randuite toate de Dumnezeu, asa incat sa ne fie de folos?
Si am pus perlute pe alta coliva...si iar trandafiri... Si am pus si pun lacrimi, mii si mii de lacrimi pentru ea si pentru dragii mei si spun iar, asa cum am spus cand am scris despre Tabor, ca ii voi trage pe toti cu lant de lacrimi la Dumnezeu si acolo, ii voi depune rugandu-ma si strigand" "Mantuieste-i, Doamne, mantuieste-i pe toti, cu iubirea Ta!" si cred ca Dumnezeu intr-o zi va elibera iadul de fiecare suflet care a existat pe acest pamant, pentru ca vad, stiu, vad...cat de mult ii plange lumea si cu cata truda, cu cata durere si cu cata cheltuiala  se face o pomenire!
Sambata la parastasul mamei am cunoscut o doamna care era prietena cu mama.Si doamna imi povestea ca  se roaga zilnic pentru Grig pe care nu l-a cunoscut, dar despre care mama ii povestise si careia ii daruise o evanghelie pe care eu scrisesem" Mantuieste, Doamne, sufletul robului Tau, Gheorghe!"
Si mai frumoase trebuiau sa fie colivele mamei! Ea era o doamna impecabila si tot ce iesea din mama ei era impecabil ca ea. Dar mi-a tremurat mana asa cum imi tremura inca inima, pana si acum...
Marti s-au implinit 40 de zile! Marti trebuie sa fi fost Judecata ei.
Nadajduiesc... Dar inca ne rugam pentru ea si inca plangem, cum inca plangem pentru Grig si inca nadajduim , desi au trecut aproape 7 ani!
Bogatul meu  in lacrimi si in iubire!Aceasta a fost marea lor avere! Acesta e tot ce luam cu noi!
Florile mamei se vor scutura intr-o zi.
Poate voi uita sa le ingrijesc, asa cum am facut cu florile lui Grig...
Am adus din casa ei, in care acum nu mai locuieste nimeni, inca trei ghivece cu floricele ei.Mama le vorbea si le uda... si le iubea...Se mandrea cu fiecare frunzulita, asa cum  s-a mandrit cu fiecare fapta buna, fiecare reusita a nepotilor ei. Pe noi, mama, nu prea ne-a laudat, dupa formula generatiei ei"pe copil sa-l saruti cand doarme"! Dar i-a laudat pe ei si s-a mandrit cu ei...si s-a mandrit cu noi cand nu o auzeam... si  cred ca ar fi bucuroasa ca noi ne adunam chiar daca ea, ea doar ne vegheaza...
 As vrea s-o simt! As vrea sa o aud! Mi-e dor de ea si de telefoanele ei. Pregatesc parastasul lui Grig si ea nu ma suna sa ma intrebe nimic si parca nimeni nu o mai face si nici nu vreau sa stiu unde e telefonul meu tacut...nu mai e mama...nu mai e nimic... nu mai e mama, sunt orfana desi sunt atat de batrana incat uit cati ani am...nu mai e mama si doare... si... sunt fetita cu chibrituri... si ploua si e rece si.. o sa mor de dorul ei...Si zmulg fata de masa cu florile si le intorc spre mine...

si trandafirul ei iarasi galben imi spune cat de mult ne-a iubit!Si-as vrea ca asta sa fie suficient, dar nu e!

marți, 18 noiembrie 2014

Schitul Closca in duminica samarineanului milostiv-16 noiembrie 2014

Am strabatut drum lung... Romania Bucuresti -Tel-Aviv-  Nazareth-Bethleem... Ierusalim... si inapoi Romania, locul in care sunt copiii mei, surorile mele, cei dragi poate insuficient pretuiti...
Si imediat cand am putut, dupa parastasul de 40 de zile al mamei mele, am revenit la schitul Closca.
Dimineata de noiembrie intre dimineti deja reci. Rece dar luminos! Atatea crizanteme deja inflorite!Deja atat zvon de trandafiri ce or sa fie!

si peste ele, tricolorul fluturand...



Am intrat cu sfiala in biserica, poate a trecut prea mult timp de cand am plecat intrebandu-ma retoric daca ma mai intorc si intrebarea fiind legata exclusiv de plecarea in Tara Sfanta.

"Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în Biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povăţuieşte-mă pentru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea."

"Usa milostivirii deschide-o noua binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim in tine, ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc."
Slujba utreniei era deja inceputa!Si Parintele ne-a pus Evanghelia spre inchinare
Ceremonia asezarii Evangheliei pe analog, duminica, nu poate fi considerata un vohod propriu-zis, intrucat ea este de fapt scoaterea Sfintei Evanghelii, care inchipuieste pe Mantuitorul inviat, spre a fi sarutat de credinciosi. Exemplul evlaviei il da in primul rand preotul, care, dupa ce a asezat Sfanta Carte pe analog, face doua in­chinaciuni, o saruta, iar dupa a treia inchinaciune se inapoiaza in altar tot prin usile imparatesti, pe care le inchide.


Frumoasa e slujba utreniei, foarte frumoasa! 







Duminica, in timpul cantarii trisaghionului ("Sfinte Dumnezeule...") de la sfarsitul  doxologiei mari, preotul iese prin sfintele usi in naos, de unde ridica Sfanta Evanghelie de pe analog, venind apoi cu ea in dreptul sfintelor usi si intorcandu-se spre credinciosi, o inalta in semnul crucii ; intrand dupa aceea in altar, o asaza jpe Sfanta Masa.

Si incepe Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie!





Ap. Efeseni 4, 1-7


Fraţilor, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; este un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toate. Iar fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.











Ev. Luca 10, 25-37


În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi întrebându-L: Învăţătorule, ce să fac eu ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus l-a întrebat: ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată vârtutea ta şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Atunci Iisus i-a spus: drept ai răspuns, fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: un om oarecare se cobora din Ierusalim în Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, s-au dus, lăsându-l abia viu. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea, dar, văzându-l, a trecut pe alături. Tot aşa şi un levit, sosind la acel loc, a venit, a văzut şi a trecut pe alături. Dar un samarinean care era călător, ajungând lângă el şi văzându-l, i s-a făcut lui milă de el şi, apropiindu-se, i-a legat rănile turnând peste ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a avut grijă de el. Iar a doua zi, la plecare, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: ai grijă de el şi ce vei mai cheltui, când mă voi întoarce, eu îţi voi da înapoi. Deci care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui care căzuse în mâinile tâlharilor? Iar el a răspuns: cel care a făcut milă cu el. Atunci Iisus a zis către el: de-te de fă şi tu asemenea.




Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni.-sursa http://basilica.ro/samarineanul-milostiv-este-chipul-iubirii-lui-hristos-in-oameni-102000.html

În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul României a explicat învățăturile cee reies din Evanghelia de astăzi.
Samarineanul milostiv este chipul lui Hristos în oameni, iar pilda rostită de Mântuitorul în Evanghelia de astăzi este un îndreptar pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin, a subliniat în cuvântul său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

 „În această Evanghelie vedem că Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni. Biserica a rânduit ca în Duminica XXV-a după Rusalii să fie citită Evanghelia care conţine pilda Samarineanului Milostiv rostită de Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind o tâlcuire a tainei mântuirii neamului omenesc și un îndreptar pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin în parte. Întrucât această Evanghelie se află în legătură cu începutul Postul Nașterii Domnului, Pilda Samarineanului milostiv ne ajută să ne pregătim pentru această perioadă, să înțelegem semnificația ei duhovnicească, a postului unit cu rugăciunea şi milostenia ca urcuș interior al sufletului în comuniunea sfinților împlinitori ai voii lui Dumnezeu în istorie. Prin toate aceste ne pregătim să primim în peștera sufletului nostru pe Hristos Domnul care se naște duhovnicește în viața fiecărui creștin potrivit credinței și iubirii lui față de Dumnezeu și de oameni”, a spus Preafericirea Sa. Coborârea de la Ierusalim spre Ierihon înseamnă degradarea omenirii prin înstrăinarea ei de Dumnezeu Coborârea de la Ierusalim la Ierihon a unui om reprezintă înstrăinarea de Dumnezeu a omenirii păcătoase, a mai arătat Patriarhul României: „Pilda pe care Mântuitorul Iisus Hristos ne-o prezintă în Evanghelia de astăzi arată însăși taina mântuirii neamului omenesc. Omul care cobora de la Ierusalim spre Ierihon și a căzut între tâlhari, fiind dezbrăcat, rănit și lăsat aproape mort, reprezintă neamul omenesc, care din pricina păcatelor a căzut în multe patimi rele, adevărați tâlhari răpitori și ucigași de suflete. Coborârea de la Ierusalim spre Ierihon înseamnă degradarea omenirii prin înstrăinarea ei de Dumnezeu. Astfel, omul păcătos decade, devine aproape mort sufletește și coboară spre moarte biologică, pentru că plata păcatului este moartea”. Samarineanul milostiv simbolizează pe însuşi Mântuitorului Hristos Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat în cuvântul său că faptă bună a Samarineanului milostiv înseamnă ridicarea naturii umane căzută în păcat. „Cel care are milă de omul rănit este un călător străin, diferit ca neam și credință, nu un prieten sau un conațional al celui rănit. Chiar mai mult decât atât, călătorul milostiv este cineva de la care un evreu nu se aștepta niciodată să primească vreun ajutor. Așadar, ceea ce distinge pe samarineanul acesta călător de preotul și levitul Legii Vechi este milostivirea sau bunătatea sufletului său. În acest sens, Evanghelia spune: I s-a făcut milă de cel rănit aproape de moarte. A mers spre el, l-a ridicat din locul în care fusese lăsat de tâlhari aproape mort, i-a legat rănile și a turnat pe ele untdelemn și vin, apoi l-a așezat pe asinul său și l-a dus la o casă de oaspeți. Această faptă bună a Samarineanului milostiv, care simbolizează pe însuşi Mântuitorului Hristos, înseamnă ridicarea naturii umane căzută în păcat și rănită de patimi. Hristos Domnul unge omenirea bolnavă de păcat cu untdelemnul Botezului - Sfântul și Marele Mir - care se dăruiește omului spre vindecare de păcat și creștere spirituală. Iar vinul turnat pe răni înseamnă vinul Sfintei Euharistii, adică Sângele Domnului, pe care omul îl primește în Sfânta Împărtășanie dimpreună cu Trupul Domnului spre vindecarea sufletului și a trupului, spre iertarea păcatelor și viață veșnică”,a mai spus Preafericirea Sa. Fapta samarineanului milostiv reprezintă lucrarea iubirii milostive a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor „Evanghelia de astăzi ne arată, așadar, că tocmai un samarinean de la care nici unul dintre iudei nu se aștepta să-i facă vreun bine sau să-i fie de vreun folos săvârșește binele în mod dezinteresat. Fără a pretinde vreo recompensă sau vreo laudă, el săvârșește fapta bună doar pentru că îi este milă de omul suferind, doar pentru că este milostiv ca Dumnezeu Cel milostiv. Fapta samarineanului milostiv reprezintă lucrarea iubirii milostive a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor”, a mai spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Samarinean milostiv este orice om care ajută pe semenul Preafericirea Sa a arătat că oricine poate deveni un samarinean milostiv prin ajutorul dat aproapelui aflat în situaţii dificile: „Fiecare om poate deveni chipul milostiv al Bunului Samarinean, al milostivirii Mântuitorului Iisus Hristos, după cum prin fiecare om Hristos Domnul poate arăta iubirea Sa milostivă şi darnică în lume, dacă inima fiecărui om devine milostivă şi darnică. Deci, samarinean milostiv este orice om care ajută pe semenul său aflat în situații dificile. Aproapele nostru nu este însă întotdeauna cel ce ne este nouă apropiat prin înrudire sau prin apropiere geografică sau fizică. Aproapele poate fi omul prin care Dumnezeu ne ajută cu harul Său, adesea într-un mod neașteptat”. De multe ori ne vine în ajutor un străin pe care nu l-am văzut vreodată sau de la care niciodată nu am aşteptat un ajutor. Prin aceasta, Evanghelia de astăzi ne arată, așadar, că fiecare om din lumea aceasta, indiferent de etnie, stare socială sau vârstă, are o valoare eternă și unică. Fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care El lucrează în lume ca să ridice și să vindece pe cei răniţi trupeşte şi sufleteşte. În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobândi libertatea şi unitatea naţională, adesea Dumnezeu a lucrat chiar şi prin oameni străini de neamul nostru. De pildă, România Mare s-a realizat mai ales şi prin conducători ai României ca regele Ferdinand și regina Maria, care nu aveau deloc sânge românesc în venele lor. Când Dumnezeu voiește ca să se ridice și să ajute un popor, lucrează prin cine voiește El, când voiește și cum voiește, ca noi să învățăm că nu numai cei de un neam cu noi sau rude apropiate pot să ne ajute, ci, adesea, chiar și oameni străini de neamul nostru, dar care îl iubesc şi vor să îl ajute. Așadar, uneori, aproapele nu este un vecin sau un prieten, ci un străin, un om de la care nu te aștepți să primești vreun ajutor, astfel încât harul lui Dumnezeu ne surprinde când lucrează prin el. De ce? Ca să nu ne punem nădejdea prea mult în oamenii cunoscuți, ci mai întâi în ajutorul lui Dumnezeu, Care poate face dintr-un străin un prieten pentru noi, în timp ce un prieten al nostru a devenit pentru noi un indiferent sau chiar un dușman. Fiecare dintre noi poate fi aproapele cuiva dacă devine mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oamenii aflați în nevoi", a spus Preafericirea Sa. Limbajul faptelor bune săvârșite în situații concrete, este mai convingător decât orice vorbire pentru oamenii aflați în nevoi Îndemnul cuprins în pilda samarineanului milostiv este să arătăm iubire față de aproapele prin fapte, nu doar prin cuvinte: „Pilda samarineanului milostiv nu conţine doar o istorioară frumoasă, ci ea este pentru noi toți un program, un îndemn la fapte bune, iar dacă lucrăm cu iubire și bucurie pentru mântuirea altora, lucrăm și pentru propria noastră mântuire, deoarece harul iubirii milostive a lui Hristos unește pe aproapele care ajută cu aproapele care este ajutat. Desigur, putem rosti predici frumoase despre iubirea de Dumnezeu și de aproapele, dar limbajul faptelor bune săvârșite în situații concrete, fapte izvorâte din iubire sinceră, smerită și milostivă, este mai convingător decât orice vorbire pentru oamenii aflați în nevoi, răniți de patimi, suferinzi de boală, sărăcie sau singurătate. E necesar ca Biserica să organizeze cât mai multe programe de ajutorare a celor aflaţi în dificultate și împreună cu statul, cu diferite instituții sau organizații şi sponsori să contribuie la alinarea suferinței lor. Astfel, mulți oameni vor simți că Bunul samarinean nu este o pildă din trecut, ci este iubirea lui Hristos lucrătoare și în prezent”. - http://basilica.ro/samarineanul-milostiv-este-chipul-iubirii-lui-hristos-in-oameni-102000.html#sthash.R2IO7Pjo.dpuf








S-a citit pastorala...















"Binecuvântarea Domnului peste voi toţi cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor!"


"Cel ce a înviat din morţi Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru



pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfântului Gheorghe si ale sfintei Parscheva d e la Iasi ocrotitorii acestui schit , ale celui între sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfântului Evanghelist Matei, a cărui pomenire o săvârşim, ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.


Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi."

Duminica i-am cantat Sfantului Grigorie Palama!
Ne-am inchinat sfintelor moaste aflate in biserica schitului, sfantul Gheorghe si sfantul Ioachim din Itaca ...
Parintele ne-a miruit ...


Apoi rugaciunile de dezlegare



Ne-a stropit cu aghiazma...

Ne-a binecuvatat si ne-a trimis cu canon sa mancam la trapeza unde maicutele ne  asteptau cu mancare calda...

Am stat cu totii pana tarziu...apoi, spre seara am plecat 





privind tufanele in multe culori, inclusiv rosii aparute pana si la radacina crucii!