miercuri, 1 octombrie 2014

Acoperamantul Maicii Domnului 2014 Slobozia

 Uneori chiar nu mai pot!
 Eram atat de obosita aseara incat am  adormit dorindu-mi sa ma pot trezi, sa nu adorm intru moarte, sa termin coliva pentru Grig. Si eu nu pun noaptea gand pentru ziua ce vine! Ce vrei Tu, Doamne, doar acopera-ma cu voia Ta!Si am dormit cu gandul la trandafirii roz din curtea manastirii si la tufele de tuia impecabil tunse in asteptarea vremii primaverii cand vor infrunzi... 





 Am pregatit coliva si am ornat-o cu bombonele in culorile toamnei, culori pe care Grig le iubea...Si am pus crucea dreapta ...
 Oare ce cruce a dus Grig in timpul vietii lui?Nu stiu, chiar nu pot sa spun care a fost crucea lui... Intr-una din putinele momente in care Andrei a vorbit despre el, a zis:
-Tati a fost fericit! El ne-a iubit pe noi si a fost mandru de noi!
Desigur nici lui nu i-a lipsit crucea! A avut o viata in care a luptat pentru toate. A luptat pentru a invata, desi era stralucit ca minte si avea mare dorinta de carte, a trebuit sa lupte ca parintii lui sa inteleaga acest lucru. A luptat sa reuseasca profesional, singur fara sa fie sprijinit de familie sau cineva anume. Prietenii isi amintesc ca atunci cand s-a angajat dupa terminarea facultatii la cea mai mare intreprindere de constructii din judet, a zis profetic:
-Intr-o zi voi fi director aici!
Si desi nu avea nicio dorinta de slava desarta, nicio patima a maririi lumesti, intr-o zi a dat masura lui profesionala, fiind director acolo.
A dus o cruce a prabusirii societatii in care lucra.
A dus o cruce a schimbarii profesionale si desi nimeni nu l-a ajutat cumva, a reusit sa ajunga pe varful carierei lui. Era respectat, apreciat, iubit. Un om calm, bun, politicos, tacut, usor rezervat de lume, dar iubind lumea...
Poate crucea lui cea mare,a fost... moartea lui intr-o secunda, realizand ca moare si nu  fac nimic sa impiedic asta!
Amintiri care dor in zile de rememorare, in zile de dor!
Am fost la biserica, la manastire... cosul cu coliva , prosoape, pachete cu banane si strudele...

 Lumanari arzand pe coliva lui!
Nimeni din neamul lui sa ridice coliva. Doar eu! Singura si obosita. Trista si inlacrimata!
Nu vreau sa mi-l amintesc altfel decat fericit in ziua acesta! Pentru ca fericirea lui a fost scopul vietii mele, chiar daca nu am reusit totdeauna si mantuirea lui e scopul acestui rest de viata!               L-am cautat in fotografiii. Am putine pe calculator si multe in casa! Din toate , iubesc acesta poza. Grig hranind porumbeii in Piata San Marco in Venetia.Era vesel.                                         















Si acesta imi place! Ma priveste fix. Un pic ganditor  si extrem de atent la mine!Pe geam se vad campiile pe care le strabateam... Austria pe care o iubea... Cred ca asa strabate acum, campuri verzi ...locuri de lumina... pentru ca indiferent unde ai fi, in ziua parastasului tau, ingerii plang si Maica Domnului te acopera macar un pic, asa cum ne si rugam...



Biserica lui Hristos înalţă rugăciuni pentru cei adormiţi în toată lumea în 
fiecare zi, la orice ceas, în tot pământul.

 Păcatele lumii se curăţesc cu 
sângele cel curăţitor al Mielului lui Dumnezeu.

 Sufletele celor adormiţi se 
ridică din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, cu puterea rugăciunilor de 
la Altarul Domnului:

Tatăl nostru, fie mijlocitoare Biserica pentru cei morţi să le facă scară 
către cer;
Tatăl nostru, îndură-­Te de ei pentru solirea Prea Sfintei Fecioare şi a 
tuturor Sfinţilor;
Tatăl nostru, curăţeşte­i pe cei pentru care credincioşii strigă către Tine 
ziua şi noaptea;
Tatăl nostru, pentru nerăutatea pruncilor, iartă pe părinţii lor;
Tatăl nostru, pentru lacrimile maicilor, răscumpără păcatele fiilor;
Tatăl nostru, primeşte milosteniile şi rugăciunile noastre ca împlinire la
faptele lor bune;
Tatăl nostru, să fie sângele Fiului Tău, izvor de viaţă pentru aceia cărora 
le facem pomenirea;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele 
adormiţilor robilor Tăi !


marți, 30 septembrie 2014

Vecernie la Acoperamantul Maicii Domnului

Era un timp in care, in ziua acesta, la ora acesta, pregateam aperitivele pentru masa festiva de maine. Sau cautam prin magazine cadouri. Sau eram la coafor si ma priveam in oglinzile mari ale salonului.
Era un timp in care "nu exista" vecernia de acesta mare sarbatoare.Sigur nici nu stiam ca biserica de la manastire este deschisa in fiecare zi!Si ca sunt slujbe si dimineata si seara... 
 Era un timp in care Grig, in ziua acesta, la ora acesta, se pregatea sa vina acasa, sa mai facem niste planuri pentru cum sa petrecem ziua care urmeaza. Copiii fie erau mici  si nu stiau decat ca e sarbatoare,era ziua lui tati, fie erau mari si complotau cu mine ce cadou sa luam.
Si eram fericiti!
Era un timp in care nu exista vecernia la acesta mare sarbatoare.Nici sfanta liturghie. Nici pomenirea celor adormiti.
 Acum in bucataria mea fierbe graul pentru coliva , iar eu astept sa fie fiert ca sa pot pleca la vecernie. Copiii sunt mari, sunt la casele lor, muncesc, iubesc, isi construiesc  vietile in care noi, parintii lor  totusi suntem stalpii de sustinere:unul aici...altul Dincolo!
Mai suntem fericiti?
Cum am putea sa fim fericiti cand  suntem despartiti?
.........................................................................................................................................................
Am fost la vecernie! Am fiert graul si am iesit din casa! Spre locul in care Grig a primit slujba inmormantarii, Manastirea Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil.
Am ajuns dupa ce incepuse vecernia, dar am fost acolo cand  preotii se rugau"Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor." 
Am ingenunchiat si brusc mi l-am amintit pe Grig exact asa cum era  si  am spus pentru el, ca si cand eu sunt el..."Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel."
Incet , exact cum spune si David .."soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte..."a urmat utrenia ...Am petrecut in biserica restul de seara, inceputul noptii...
 Cred ca a fost putina lume, oamenii inca nu stiu cat de mare e sarbatoarea acesta, asa cum nici noi nu stiam.
Ma gandesc la noi, cei de atunci si spun cu vorbele sfantului Augustin"Târziu de tot te-am iubit, o, tu, Frumusețe atât de veche, și totuși atât de nouă, târziu de tot te-am iu­bit. Și iată că tu te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, și eu acolo, în afară, te căutam… Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu tine… M-ai chemat și m-ai strigat și ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat și ai strălucit, și ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă și eu am inspirat, și acum te urmez cu înfocare; am gustat din tine și acum sunt înfometat și însetat după tine; m-ai atins doar și m-am și aprins de dor după pacea ta”.
Stiu este tarziu.Tarziu l-am cunoscut pe Dumnezeu!Si daca Grig nu ar fi murit inca mai sovaiam sa intru in biserica.
Maine Grig ar fi implinit 57 de ani! A ramas insa la abia 50! Si il revad in maturitatea extraordinara pe care o avea, il vad asa, ca la ultima lui aniversare. Eram atat de fericiti ca implineste 50 de ani incat as fi dorit o multime de petreceri. El insa a vrut doar doua:una cu prietenii nostrii cei mai buni, a fost atat de bucuros incat si-a luat o zi liber de la activitatile lui atat de stresante si  a gatit pentru noi, peste , a inventat un sos alb minunat, ne-a rasfatat ca si cand era ziua noastra nu a lui... si alta petrecere in familia lui  cu parintii si fratii...Momentul cel mai frumos a fost cel al cadoului pentru el, cel in care a zis:
-... eu totdeauna am vrut cei mai bun pentru voi!
si eu l-am imbratisat...
Inlacrimata asa cum sunt acum, totdeauna in acesta zi...
Tarziu, tarziu am aflat ca 1 octombrie e sarbatoare, este Acoperamantul Maicii Domnului!Era primul an dupa moartea lui, 2008. Si de atunci , pe 1 octombrie o cinstesc pe Maica Domnului ! Si cinstind-o o rog, o rog amintindu-mi-o in toate icoanele in care am vazut-o, la Nicula si la Rohia, la Patriarhie si la Closca, la Poceeav si la Vlaherne...O rog sa-l ocopere si pe el, pe dragul meu, pe care nimeni nu l-a invatat ca ziua lui de nastere era zi de mare praznuire, sa-l acopere cu cinstitul acoperamant si sa-L roage pe Fiul ei, sa-i daruiasca iertare de greseli si mantuire, o maica... acest dar...mantuirea!


vineri, 26 septembrie 2014

Visul

Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, capitolul 34 " Precum este cel ce alearga dupa vant si vrea sa prinda umbra sa, asa este omul care crede in vise"
Am alergat dupa vant!
Mi-e dor, tot timpul mi-e dor de Grig! Cand mananc, cand ma lovesc de greutati, cand traiesc bucurii, cand dorm, cand rad, cand plang, tot timpul mi-e dor de el. Nu l-am uitat niciun moment. E strecurat in insasi fiinta mea, asa cum sunt copiii mei inca agatati pe interior de  inima mea, asa e si el.Ei, copiii , cei patru si Grig! Ma gandesc, poate dupa moartea lui,am trait responsabilitatea mantuirii lui atat de mult, incat a transformat mult din sentimentele mele , astfel incat si el este intr-un fel, copilul meu.
Nu l-am mai visat de mult... si adevarul e ca visele cu el au fost nu foarte multe , dar toate cu clar si serios mesaj.
Aseara m-am culcat tarziu, chiar foarte tarziu, in noapte acesta urma sa  se nasca  o fetita pe care parintii isi doreau sa o botez.
Si l-am visat pe Grig . Vorbeam despre botezul fetitei, plin de delicatete ma sfatuia ceva, chiar corecta ceva in atitudinea mea poate mult prea transanta si dintr-o data mi-a zis:
-As vrea sa va fac o fotografie la toti, asa!
 Se referea la mine si copiii si stiam ca ei, copiii nu sunt cu mine , dar i-am zis bucuroasa:
-Fa-mi o fotografie, asa!
Si am intins mainile ca si cand tineam poalele unei rochii lungi,aurii, ca de printesa. Si privind in jos am vazut o multime de puisori, gainuse si cocosi cu un penaj superb...
Si era atata bucurie intre noi, atata pace dupa zile de alergatura si tensiune cu Alexandru si fratii lui. 
 Si Grig era fericit de imaginea mea, cu mainile departate de corp, ca si cand tineam  rochia deschisa la culoare,aurie si zeci de pasari cu penaj minunat langa poalele mele...mult mai tanara,frumoasa,  mult mai buna, mult mai fericita decat sunt...
Alerg dupa vant, dar e un vant care astazi mi-a alungat din tristete, desi e o zi ploioasa, rece, tipic de toamna!


joi, 25 septembrie 2014

Schitul Closca -in zile de toamna/Pagini de jurnal 19-21 septembrie 2014

Se simte toamna! Deja a venit! S-a furisat in casele noastre, s-a agatat de copaci si frunzele incep sa capete un auriu frumos, diafan... miroase a struguri copti,plini de gustul  primaverii in care s-au zamislit in vie si al verii in care s-au copt!
Am fost la Closca! M-am dus cu doamnele mele, de vineri seara, la maslu. Era un timp in care nu mergeam la slujba de maslu si cand mergeam mi-se parea lunga. Acum, de fiecare data ma doare cand se termina, simt ca inca nu am inteles tot, ca inca imi scapa intelesuri.
In vinerea acesta m-a rascolit apostolul dupa a treia evanghelie

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel,

(XII, 27‑31; XIII, 1‑8)

Fraţilor, voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte. Şi pe unii i‑a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni? Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească? Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate: De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu‑m‑am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le‑aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu‑mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată."
Aceste cuvinte
"şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt." m-au rascolit. Sunt in Biserica oameni credinciosi... si ce folos ca esti"credincios" daca inima ta e plina de ura si lipsa de ingaduinta pentru semenii tai! La ce iti foloseste?dar acesta e o alta tema...

Am participat la slujba de maslu si apoi am ascultat cu mare atentie predica Parintelui, pentru ca Parintele nu pierde niciun prilej sa predice.
Vineri,parintele ne-a vorbit despre cruce pornind de la Cartea Iezechiel-
“5.Mergeti dupa el prin cetate si loviti! Sa nu aveti nici o mila si ochiul vostru sa fie necrutator!
 6. Ucideti si nimiciti pe batrani, tineri, fecioare, copii, femei, dar sa nu va atingeti de nici un om, care are pe frunte semnul “+”!CAP 9 / 5,6

Crucea este mai presus decat safirele si diamantele, decat coroanele imparatesti.Crestinii primelor  veacuri o cinsteau. Cinstirea crucii era o trasatura importanta a lor. Dar oare crestinii secolului 21 ce cinstire aduc ei crucii?Crestinii de azi sunt crestini doar cu numele, sunt lasi, cruzi, dispretuitori si uita cinstita cruce. Nu-si mai pun nadejdea in cruce, ci in bogatie, politica, arta,etc. De aceia oamenii veacului nostru sunt nefericiti. Cu acestea va laudati? Cu functiile, cu titlurile, cu averea?Construiti pe nisip... ce va ramane?In schimb crucea Apostolului Pavel va ramane vesnic
:.Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!"spune apostolul in epistola catre Galateni.
Dar sunt altii si mai rai:dusmanii crucii, hulitorii si cei care fac blasfemie. Nu e oras in care sa nu se injure crucea!Ceas, minut, secunda...Cine sunt acestia? Evrei? Turci?De alta religie?Nu!Sunt crestini! De aceia se cuvine sa exclamam"O, pamantule, cum nu te deschizi ca sa-i inghiti? O, rauri cum de nu-i ineci?Hulitorii sunt mai rai decat cei care L-au rastignit. Ei sunt noii rastignitori!
Dar mai sunt si altii care in alte feluri, necinstesc sfanta crucea!
1. In campaniile electorale, fie ca sunt alegeri locale, fie ca sunt parlamentare, prezidentiale sau europarlamentare, se trezeste sentimentul religios!Candidatii merg la biserica, la hramuri,la slujbe. Se folosesc de cinstita cruce ca sa-i pacaleasca pe iubitorii crucii, cum ca si ei ar fi iubitori de cruce!
Ce loc are crucea in campaniile electorale? Unii pun crucea pe stema partidului, pe steag! Pace va iesi din campania electorala sau jegmanirea poporului?
Se folosesc de cruce, de cele sfinte ca sa castige in alegeri,inseland!Acesta e o noua injosire a crucii!
2. Inginerii, antreprenorii, constructorii, fac cruci pe pamant, pe dale si din dale, pe pamant, in parcuri .Si acestea sunt calcate in picioare. Sfanta cruce!
3 Cruci se fac si in case  pe pardoseala, pe covoare si astfel crucea este calcata in picioare!
4. Copiii fac cruci pe astfalt si le calca!
5 Cruci se fac si in biserici, cruci mari, pe pardoseala, pe covoarele care se pun pe jos. Cruci calcate in picioare de preoti si diaconi. Pe deoparte crucea este laudata si cinstita si pe alta, e calcata in picioare. Acesta e un dispret nemasurat, o blasfemei .Canonul 73 din Sinodul al VI lea spune:"semnul crucii sa nu se puna oriunde:

De viaţă făcătoarea cruce, arătându-ne nouă mântuirea, se cade ca 
noi să punem toată stăruinţa spre a-i da toată cinstea cuvenită 
aceleia princ are am fost mântuiţi de căderea cea veche. Drept 
aceea, dându-i ei închinăciune şi cu gândul şi cu cuvântul şi cu 
simţirea, poruncim să se şteargă cu totul semnele crucii făcute de 
oarecare pe pământ (pe jos, pe pardoseli), ca nu cumva, prin 
călcarea de către cei care umblă, să fie batjocorit acest semn al 
biruinţei noastre. Orânduim, aşadar, să se afurisească cei ce de 
acum înainte ar face chipul crucii pe pământ (pe pardoseli)."

Dar cine trebuie sa se ocupe, sa se ingrijeasca pentru respectarea legilor bisericii? Strajerii! Cei ce poarta pe pieptul lor crucea! Si daca acestia sunt indiferenti,mica turma, poporul binecredincios  trebuie sa se organizeze si sa vegheze la indepartarea loc, din locuri in care nu trebuiesc puse! Cinstirea crucii trenbuie sa fie deviza noastra. Ca sa nu se implineasca ceea ce spune Iezechiel in capitolul 9...

“5.Mergeti dupa el prin cetate si loviti! Sa nu aveti nici o mila si ochiul vostru sa fie necrutator!
6. Ucideti si nimiciti pe batrani, tineri, fecioare, copii, femei, dar sa nu va atingeti de nici un om, care are pe frunte semnul “+”!."


Apoi parintele ne-a stropit cu isop...
Ne-a aratat icoana sfantului Sofronie Aghiopavlitul...


A sfintit aghiazma ...Schitul are un vas pentru aghiazma, nou, foarte frumos !




Apoi... era deja miezul noptii, cand oamenii au plecat spre casa . Eu insa am ramas sa dorm in camera pe care deja o numim arhondaric.Dar inainte de asta, am mers impreuna cu maicutele ca acestea sa mulga vacuta si sa pregatim laptele pentru ziua urmatoare.Bine, eu nu am facut decat fotografii! 
Noptile la schit trec repede..."Si a fost seara si a fost dimineata".Sambata, deja sambata!Ora 6.30 cand incep slujbele!Ne grabim spre biserica, sa nu pierdem nicio rugaciune, niciun  moment...privirea trece fugar peste flori, 


printre crengile trandafirului catarator
Biserica alba! Frumoasa e! Ca o mireasa!
Priviti cum soarele atinge peretii!Razele cad bland peste trandafirii pe care sora Salomeea i-a pus acum o saptamana... Eu ii tineam de urat, mai spuneam  o vorba, mai puneam apa...ei sunt, trandafiri ai rugaciunii !


Si la ora 9 a inceput sfanta liturghie!

















Am avut apoi o nunta...


Si am cantat la strana cu maicutele si cu prietena mea care m-a insotit la acest sfarsit de saptamana la Closca.



Am petrecut restul de zi, ca o simpla respiratie la Closca... Am fost la trapeza, am citit cuvant de folos,am mancat, am strans de pe mese...am fost la vecernie...
Minunate zile!

Si minunate seri...Toata lumea muncea la schit. Fiecare face cate ceva in orele stabilite pentru ascultari. Si pentru ca Salomeea a pus trandafiri, eu m-am ocupat tot de gradina...Repede trece timpul intr-o manastire, poate tocmai pentru ca nu-l masori decat in lucruri folositoare obstii...


Dimineata am  vrut sa merg la biserica inainte de venirea oamenilor, dar i-am gasit acolo!Doamne cu cata nerabdare vine lumea acolo si ce bucurie sa ii intampine Parintele!







Utrenia si scoaterea evangheliei spre inchinare .Si mai apoi Sfanta liturghie!









Apostolul Pavel catre Galateni 

16. Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indrepta din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta.
17. Daca insa, cautand sa ne indreptam in Hristos, ne-am aflat si noi insine pacatosi, este, oare, Hristos slujitor al pacatului? Nicidecum!
18. Caci daca zidesc iarasi ceea ce am daramat, ma arat pe mine insumi calcator (de porunca).
19. Caci, eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu.
20. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.







34. Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
35. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa.
36. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
37. Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
38. Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri.
1. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu, venind intru putere.
Evanghelia dupa Marcu cap 8 si 9




PREDICA LA DUMINICA
DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
(Marcu 8, 34 – 9, 1)
21 septembrie 2014
„Ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă şi-şi va pierde sufletul?” (Marcu 8, 36)

Ca un simplu preot, ce striga in pustia Closcai, vă voi spune câteva cuvinte. Voi încerca să vorbesc simplu.
Aţi auzit Evanghelia. Ce spune astăzi? Vorbeşte despre om.Dar ce este omul?
A fost o vreme, iubiţii mei, în care nu exista niciun om pe pământ; in 2011 populaţia pamantului numara 7 miliarde. Desigur, existau soare, lună, stele; existau mări, râuri, lacuri; existau munţi şi văi; existau animale mici şi mari, ce vedeti de pilda aici, in gospodariile oamenilor, vaci, cai, măgăruşi, oi, capre, păsări, insecte… Dar om nu exista. Cu alte cuvinte exista o gospodărie, dar lipsea gospodarul, stăpânul casei. Cine este gospodarul sau stăpânul casei? Omul. Acesta le stăpâneşte pe toate câte există în această lume.
Şi cine l-a făcut pe om? Există un singur răspuns logic: Dumnezeu. Şi doar omul ajunge, aşa cum este creat, să demonstreze că există Dumnezeu. Cum este omul? Este alcătuit din trup şi suflet, văzut şi nevăzut. Acestea două sunt părţi lui componente.
Deosebit este trupul omului! Are, de pildă, ochi. Ce sunt ochii? Un aparat fotografic perfect. Până acum ştiinţa nu poate să creeze un ochi. Ce taine ascunde! Cine a creat ochiul? Şi doar ochiul? Urechea? Un exemplu din armata sau din aviatia militara, ca tot avem aproape aeroportul cu baza militara de la Mihail Kogalniceanu. Armata are un aparat – ureche, care se numeşte radar şi cu ajutorul acestuia aude avioanele de departe. Ei bine deci, acest radar este mic şi lipsit de importanţă; omul însă are un radar mai înalt, are urechea lui! Ce are în ea urechea? Un întreg dispozitiv! Cine a creat-o? Dumnezeu a creat ochiul, Dumnezeu a creat urechea. Ce altceva a făcut Dumnezeu? Inima. Ce este inima! Trage sângele, îl duce pretutindeni, iar sângele într-o parte devine fir de păr, într-altă parte devine os, într-o parte devine nerv, într-altă parte devine carne etc. Cum au loc acestea? Taină! Până acum ştiinţa nu poate să creeze nici inimă, nici sânge. Cine le-a creat pe acestea? Dumnezeu. Şi acela care are ochi sănătoşi, acela care are urechi şi aude, acela care are picioare şi aleargă, acela care are sănătate şi nu se duce la doctor, este fericit. Sănătatea este un dar al lui Dumnezeu. Aşadar, ai ochi? Gândeşte-te că alţii n-au ochi. Ai urechi? Gândeşte-te că alţii nu aud deloc. Ai mâini? Gândeşte-te că alţii sunt paralizaţi. Gândeşte-te la toate acestea şi mulţumeşte lui Dumnezeu şi Îl slăveşte; pentru că poţi să fii sărac, dar ai o mare bogăţie, o comoară, sănătatea ta şi faptul ca munceşti.
De ce Dumnezeu ne-a dăruit trupul? De ce ne-a dăruit ochi, urechi, inimă, minte, picioare, mâini?... Ne-a dăruit ochi, ca să vedem dimineaţa soarele şi să spunem: „Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina!” (Doxologie). Ne-a dat urechi, ca să auzim cuvintele Lui, ca să auzim păsările care ciripesc şi să-I spunem: „Îţi mulţumesc, Dumnezeul meu, că mi-ai dat urechile”. Ne-a dat mâinile, ca să ne facem semnul crucii, ca să facem binele. Ne-a dăruit picioarele, ca să alergăm spre tot scopul bun. Ne-a dăruit inima, ca să simţim şi să iubim. Ne-a dăruit mintea, ca să ne gândim la El; pentru aceasta ni le-a dăruit. Şi noi ce facem? Din nefericire, ochii noştri, urechile noastre, toate mădularele trupului le-am făcut organe ale păcatului. 
..............................................................................................................................................................

Mare lucru este omul! Dumnezeiasca creaţie, veşnică! A fost creat, ca să-L slăvească, ca să-L slujească, să-L laude în cântări pe Dumnezeu. Însă nu întotdeauna face aceasta. Acei oameni, care au folosit bine harismele lor trupeşti şi duhovniceşti, au ajuns îngeri pământeşti. În tara noastră, în anii mai de demult, au trăit astfel de oameni. Poate să fi fost săraci şi agramaţi. Poate să fi păscut oi şi capre, dar în colibele lor trăiau ca nişte îngeri. Nu făceau niciun rău; lucrau întotdeauna binele. Acum? Cum s-a schimbat lumea! Există case – palate, cu radiouri, televizoare, plasme, calculatoare, i-phon-uri şi tot confortul civilizaţiei, dar în palatele acestea locuiesc demoni şi mai răi decât demonii! Pentru că diavolul toate relele le face, dar nu huleşte; tremură de Dumnezeu, dar omul l-a intrecut chiar şi pe diavol şi-L huleşte pe Dumnezeu. Desigur. Ce să-ţi fac? – zice Sfântul Ioan Gură de Aur. Te numeşti om, dar nu trăieşti ca un om; trăieşti ca un animal. Să ne gândim, ce este omul, că Dumnezeu ne-a făcut stăpânii casei, iar noi suntem atât de nemulţumitori. Nu suntem în regulă; ne-am îndepărtat de Dumnezeu. De aceea, ce aşteptăm?... Să plângem toţi mici şi mari.
..............................................................................................................................................................
Avem un suflet, care are o valoare nepreţuită. În anii de demult, oamenii spuneau: „Un Rai frumos, suflet frumos!”. Ce să faci cu celelalte? De aceea, un cioban care crede în veşnicie este superior unui preşedinte de stat necredincios. Om este acela care a înţeles valoarea sufletului său.
Aşadar, astupaţi-vă urechile voastre şi nu ascultaţi cuvintele diavolului, cuvintele necredinţei. Atunci Dumnezeu va fi cu voi, Sfânta Treime vă va binecuvanta veşnic. Amin.

Minunata predica intr-o astfel de zi! Si pentru mine surpinzatoare.Ne-am adunat  duminica la schitul Closca multi dintre cei care suntem alaturi de Parinte.Multi, biserica plina si curtea schitului!Si oricat de multi am fi , mult mai multi sunt cei care nu pot ajunge, dar il poarta pe Parinte in inima.
O  pericopa evanghelica ca cea de duminica si un apostol ca cel citit, pot da multe predici.
Parintele a ales insa sa vorbeasca cu delicatete despre suflet, intr-o zi in care, in sfarsit, multi dintre noi  ne simteam sufletele tamaduite.Ziua urmatoare se implinea un an de la un moment de mare cotitura in vietile noastre si a Parintelui.
 Daca noi, in acest moment. eram la Closca acesta era inca o dovada ca am reusit sa ramanem in fata acelei icoane la care parintele ne-a dus:icoana Mantuitorului Hristos!Si acolo, in fata acelei icoane, nu poti ramane decat daca ai iubire si oamenii acestia care erau in jurul meu, ei cu modul lor de a-l urma pe Parinte si de a nu judeca pe altii, de  a face firesc gestul acesta al jertfei lor de timp si de bani ca sa vina tocmai la Closca,fara sa se manifeste decat cu iubire pentru toti  si-au demonstrat dragostea  care..."
îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată."

Ne-am luat crucea firesc! Dumnezeu a incuviintat ca noi sa trecem  ca si poporul lui Israel un rau ca sa ajungem la Closca, ne-a asezat sub picioare un pod si tot Dumnezeu ne duce si ne aduce! Si am transformat Schitul Closca intr-un loc, nu de pelerinaj, cat un loc in care suntem acasa. 





-Iertati-ma, fratilor!
Totdeauna , in acest moment mi-o amintesc pe Maria-Magdalena zicand tare:
-Dumnezeu sa va ierte , Parinte, si sa va binecuvinteze!Si pe ea sa o binecuvinteze Dumnezeu, cu toti ai ei!














Andrei-Iacob, saruta icoanele si tipa ca Parintele sa-i dea sfanta impartasanie!
Si Maria.Ea ca si Daria ca si alti multi copiii, au invatat sa mearga in biserica, ei sunt copiii nostrii...Unde pot fi mai bine decat aici? 




Slujba la prinoase...si ce bune sunt apoi, dupa slujba!



Parintele a luat sfanta cruce si adus-o in altar




Apoi ne-a scos moastele sfantului Gheorghe spre inchinare si  ale sfantul Ioachim



Si am cantat Paraclisul. Cel mai frumos !
Ne-a miruit...


Ne-a stropit cu aghiazma









Apoi... rugaciunile de dezlegare

Va imaginati cum ne-am simtit! Rasfatati si binecuvantati de Dumnezeu!Langa pastor, exact cum ne-a promis in urma cu un an, asa cum trebuia sa si fie, dupa modelul Pastorului care isi cunoaste oile Sale!
Nu, Parintele nu ne-a vorbit de cruce , nici de a noastra si nici de a sfintie sale, pentru ca ne-a invatat sa nu cartim, ci sa multumim lui Dumnezeu pentru toate si atunci Dumnezeu,  umple inimile noastre de liniste , de pace !
 Eu cred, ca nici unul dintre noi, nu ne-am dorit sa fim in alt loc! Nici noi si nici parintele!Acela era locul nostru , locul in care Dumnezeu ne-a dus cand  Parintele  s-a ridicat si si-a luat crucea dupa indemnul lui Iisus Hristos"Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie."

Am fost apoi la trapeza. Eu am ajuns mai tarziu. Dar sora Valeria a facut si pentru mine o mamaliga mare! Si am mancat ...cu lapte de la vacuta , cu branza...
Lumea  a plecat dupa masa, spre orasul nostru. Eu am ramas pana spre seara...m-am plimbat prin curte "numarand"merele  din meri...
privind Biserica inaltata spre cer nu cu semetie , ci cu indrazneala din iubire...
Intr-un amurg de poveste am plecat spre orasul nostru  cu Nicusor si restul de  pelerini, spre casa, lasand in urma alta casa...pana in curand!