luni, 11 august 2014

Frumusetile tarii mele-partea a IV a-29 iulie 2014

Manastirea Paltinul



Trandafirii din curte...

Drumul spre chilia parintelui Iustin
Chilia voievodului neamului nostru si epitrahilul verde pe care il iubea parintele
holul  pustiu pe care  astepta lumea sa fie primita de parinte...
troita
casuta din curte...
si mormantul din curtea manastirii Petru Voda


Biserica de la Petru Voda si racla cu sfinti
strana in care statea Parintele
heruvimii pazind parca sfantul altar...
catapeteasma minunata
o carte din care am citit  la strana, in linistea amiezii si trebuie sa o caut...sentimentul ca nu esti un strain acolo, ci acasa...



tricolorul fluturand peste intinderile sfintite cu rugaciunile parintelui, ale celorlalti preoti, ale maicilor, ale mirenilor...O, de cate ori se spune acolo, cand noi dormim"Pentru sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm"
Spre Manastirea Secu.






Icoana Maicii Domnului numita "Cipriota", o icoana indeobste cunoscuta ca facatoare de minuni, este asezata in biserica cea mare din Manastirea Secu, alaturi de o alta nepretuita comoara, Moastele Sfantului Ierarh Varlaam al Moldovei. Icoana Maicii Domnului Indrumatoarea - Hodighitira, cunoscuta si sub denumirea de "Cipriota" a fost daruita de catre domnitorul Vasile Lupu renumitului carturar al vremii, Sfantului mitropolit Varlaam al Moldovei, ca semn de pretuire deosebita, in anul 1647. Numele icoanei se trage de la faptul ca icoana este adusa de domnitor din Insula Cipru, unde este posibil sa fi fost pictata intre anii 1541-1546.







si apoi spre visul meu cel mare, dorinta mea... Sihastria si intalnirea cu parintele Cleopa.






Biserica mare "Nasterea Maicii Domnului"

Din ansamblul constructiilor, biserica centrala prezinta un interes deosebit, datorita faptului ca mesterul a reluat stilul clasic al bisericilor moldovenesti. Echilibrul proportiilor, zveltetea turlei, efectul liniilor, sobrietatea interiorului si simplitatea decoratiei exterioare sunt cateva din caracteristicile ei.

Biserica este construita in plan triconc, de dimensiuni reduse, cu o singura turla asezata pe naos. Este impartita in pridvor, pronaos, naos si altar, avand lungimea in exterior de 21,50 m, latimea la abside de 11 m si inaltimea pe axul turlei de 20 m. Peretii grosi de peste 1,25 m sunt lucrati din piatra de rau, cu putina caramida in partea superioara si var hidraulic.

Intrarea se face prin partea de vest. Initial biserica n-a avut pridvor, cel actual fiind adaugat probabil in 1837, cand s-au efectuat si alte constructii la Sihastria. Mesterul, dorind sa realizeze un pridvor deschis, inspirat poate dupa cel de la Galata sau chiar Moldovita, l-a prevazut cu sase deschideri largi in ziduri, pentru a avea cat mai multa lumina. In anul 1988, cele doua deschideri din partea de apus ale pridvorului s-au acoperit, pictandu-se doua icoane mari in fresca: Acoperamantul Maicii Domnului si Nasterea Maicii Domnului, hramul manastirii. Din pridvor, o usa masiva de stejar, ferecata in fier forjat, duce in pronaos.

Pronaosul este sectionat de un arc transversal suspendat, care ar vrea sa aminteasca vechea incapere destinata mormintelor. In prima parte, bolta este impartita de un arc longitudinal in doua calote sferice paralele, ceea ce constituie un detaliu rar in Moldova, in ceea ce priveste pronaosul. Ambele calote sunt sustinute de cate patru arcuri obisnuite.

Naosul este separat de pronaos doar printr-un arc proeminent. Constructorul renunta intentionat la obisnuitul perete despartitor pentru a nu micsora spatiul, si asa destul de restrans al interiorului; poate a avut in vedere si faptul ca era o biserica a unui schit cu totul izolat, destinata doar sihastrilor iubitori de liniste.

Turla, in forma cilindrica, strapunsa de patru ferestre inguste, este sustinuta de acelasi sistem de arcuri moldovenesti, suprapuse piezis, care preiau descarcarile tamburului si se sprijina pe cei patru pandantivi. Ajuns in forma desavarsita la bisericile Sfantului Stefan cel Mare, acest sistem clasic de boltire este reluat intocmai si la Sihastria, pentru ca putin mai tarziu sa fie parasit pentru totodeauna.

Absida altarului este prevazuta cu doua nise laterale, adanc sapate in grosimea zidului, care tin loc de proscomidiar si diaconicon.

Atat interiorul, cat si exteriorul bisericii sunt lipsite de bogata ornamentatie intalnita la marile ctitorii voievodale. Singurele ornamente interioare, cu semnificatie liturgica, sunt strugurii executati din ipsos, fixati la fiecare unghi si varf de arc.

Turla, de forma cilindrica in exterior, ca si in interior, se sprijina pe o baza octogonala, renuntandu-se la baza stelata mai greu de executat. Ca ornamentatie, turla prezinta in partea inferioara un brau de ocnite adanci, dispuse oblic, iar pe verticala douasprezece coloane cu capiteluri si cornisa, care dau armonie si invioreaza albul zidului. Coloanele simbolizeaza pe cei doisprezece apostoli.

In ce priveste pardoseala bisericii, este probabil ca initial sa fi fost lespezi de gresie. Cele cateva morminte de sub pardoseala sunt inca neidentificate.

Pictura tamplei, de o varsta cu sculptura, este executata in ulei cu deosebit gust artistic, „cu cheltuiala sfintiilor sale ieromonahul Calinic si a schimonahilor Fevronia si Elisabeta Cuza, la anul 1827, luna iunie 15”. Pe langa icoanele imparatesti ale lui Iisus Hristos si Maicii Domnului cu Pruncul la piept, se remarca „Cina cea de taina”, unde apostolii sunt asezati la o obisnuita masa rotunda, asemanatoare cu cele din casele taranesti.

Vechea pictura in tempera degradandu-se in urma incendiului din 1941, biserica a fost pictata integral in interior in fresca, intre anii 1986-1988, de pictorul bisericesc Protosinghelul Vartolomeu Florea din obstea acestei manastiri. In cea mai mare parte erminia veche a fost respectata, realizandu-se in decurs de peste doi ani o pictura armonioasa.

Se cuvine amintita aici si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, adusa la Manastirea Sihastria la inceputul sec. al XX-lea.
sursa:http://sihastria.mmb.ro/ansamblu.htm







Mergand spre chilia Parintelui 
pe drum l-am cunoscut pe parintele Visarion. Parintele Cleopa a fost cu noi prin vorbele acestui parinte pe  care l-am cunoscut pe pajiste si care parea ca ne-a asteptat acolo!
Am stat mult pe pajiste si am vorbit, parintele ne-a vorbit despre Parintele Cleopa, ne-a povestit ce le  spunea oamenilor, cum ii sfatuia... Dinspre chilii, preotii care erau acolo, ne priveau cu un soi de nerabdare sa ajungem la ei. Niciodata, dar niciodata, nimeni nu m-a primit, fara sa ma cunoasca, cu atat bucurie si iubire ca la Sihastria in acesta zi!Marturisesc ca am avut un soi de "invidie" pe cei care spuneau ca s-au spovedit la pr Cleopa, mi-se parea incredibil acest lucru si regretam ca eu nu l-am cunoscut !Si acum, m-am simtit, probabil, asa cum se simteau ei cand ajungeau acolo...

M-au lasat sa fac poze! Parintele Nifon care era la chilie m-a mangaiat pe mana si mi-a spus vorbe frumoase! Va vine sa credeti?Ne-a sfatuit...mi-a arat unde sa fac fotografii...
patul parintelui

lucrurile personale...


cele sfinte cu care facea sfanta liturghie in pustiu
metaniile... simple, simple...
fotografia mare Parintele Paisie Olaru si Parintele Cleopa...
cartile
epitrahilele
ochelarii...simpli... Nimic la acest parinte sfant nu era lucios, plin cu aur! Nu vreau sa judec, vreau sa iubesc!

si florile infloresc altfel acolo!

Am mers  la mormantul parintelui Cleopa.Sunt in acel cimitir multime de sfinti! Avem privilegiul de a-le saruta crucile simple puse la cap.Atat de simple, cruci... atat de simple...



florile si curte
si iarasi florile...
si manastirea Neamt

Icoana Maicii Domnului primita in dar, potrivit traditiei, de Domnitorul Alexandru cel Bun de la imparatul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul...                         

Sfantul PAISIE...
sfantul necunoscut de la Neamt...

Acum doua luni era asa... acum, florile sunt galbene si aproape cat mine...
Am zabovit la Neamt, ne-am imprietenit cu parintele Grigorie, am schimbat numerele de telefon si apoi, am tot vorbit cu parintele, pana am ajuns la Dorna Arini...Cat de usor le e monahilor sa iubeasca lumea!
Am plecat relaxati, linistiti... ne-am oprit sa mancam la un restaurant foarte frumos...imbinand pelerinajul totusi si cu hrana si odihna...


apoi am plecat pe alt drum spre Dorna Arini...






si dupa doua ore am ajuns... la priveghere...

Va las in liniste sa simtiti frumusetea bisericii si pacea...





 Am stat de vorba  cu parintele  Gavriil dupa slujba, timp fara timp... adevaruri de taina... cuvinte care zidesc, cuvinte care ma fac omul care sunt, poate (sper)  mai atent la cele ce se intampla in jurul meu.  
Am mai dormit o noapte la Dorna Arini. 


iar m-am bucurat de muscate 
si de clopotei...












Am mai auzit inca odata clopotele anuntand Sfanta Liturghie...




iar am inceput ziua cu acatistul sfantului acoperamant... si sfanta liturghie in pace... am ingenunchiat si am plans, am ras,am inchipuit heruvimii, am spus Osana, Osana... am auzit"Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor. Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor."Parintele se ruga...Aducându-ne aminte, aşadar, de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a dreapta, şi de cea de a doua şi slăvită iarăşi veniresi spunea:

Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate.

Iar noi, cu strana cantam: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru.
Tulburator este troparul ceasului al III lea, repetat de trei ori de parinte" Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie."
Sunt multe lacrimi la aceste rugaciuni !Si pentru ele, din iubire completa Dumnezeu vine de fiecare data , in fiecare biserica si nevazut dar real,se imparte...




Parintele s-a rugat sa fim binecuvantati, Dumnezeu sa umple de pace si bucurie sufletele noastre...
si rugaciunile s-au implinit pentru ca desi iubesc acest loc, desi ma simt legata de parintele Gavriil mai mult decat de multi oameni pe care ii vad zilnic si stiu ca mult timp nu-l voi mai intalni,nu ma mai doare ca inainte despartirea, am invatat de la parinte sa iau bucurie  din toate cele bune,din faptul ca parintele se roaga pentru mine si ai mei si astfel rugaciunea ne tine aproape, foarte aproape...nedespartiti...   
M-am asezat pe trepte... ca si cand nici macar nu plec , acolo e locul meu, adica... si acolo e locul meu. Sarut dreapta, Parinte!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu