joi, 27 aprilie 2017

Ucraina -Saptamana Luminata-partea a doua


Lavra Sfanta Adormire a Maicii Domnului Sveatogorsk


Lavra Sveatohirsk, cunoscuta si sub denumirea de Manastirea Pesterilor, este o veche manastire ortodoxa aflata in apropierea localitatii Sviatohirsk. A nu se confunda localitatea ucraineana Sviatohirsk, cu localitatea ruseasca Svetogorsk. De la Simferopol si pana la Lavra Sviatohirsk se parcurg 740 de kilometri. Lavra isi inalta turlele bisericilor pe malul drept al raului Seversky Donets.

Aceasta localitate se afla in judetul Donetsk, asezat in estul Ucrainei.Ucraina, numita adesea si "Rusia Mica", pastreaza pana astazi trei dintre cele cinci mari lavre ale intregului spatiu slav, si anume: Lavra Poceaev, Lavra Pecerska din Kiev si Lavra Sviatohirsk, toate avand drept hram Adormirea Maicii Domnului.

Lavra Sveatohirsk, insufletita de o obste de calugari, este o adevarata perla a Ortodoxiei, fiind numita si "Muntele Sfant" al Ucrainei. Biserica de pe stanca este inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, din aceasta putandu-se intra intr-o serie de pesteri si tunele subterane. Icoana Maicii Domnului, facatoare de minuni, se afla in biserica cea mare a manastirii.

In aceasta manastire rupestra a vietuit, intre anii 1795-1867, Sfantul Ioan de Sviatohirsk, sihastru si mare facator de minuni, ale carui Sfinte Moaste se pastreaza astazi in biserica manastirii.

Numele locului se traduce prin "Dealul Sfant".

Primii calugari s-au asezat pe acest deal in cadrul secolelor XIV-XV. Primul document care mentioneaza existenta manastirii dateaza din anul 1526. In anul 1624, manastirea a fost oficial recunoscuta drept "Manastirea Adormirea Maicii Domnului - Sviatohirsk.

In vremea Kanatului din Crimeea, cand conducerea politica s-a aflat in mana tatarilor, manastirea de pe Dealul cel Sfant a fost cotropita de mai multe ori, astfel pierzandu-si multe dintre podoabele ei liturgice. In cadrul Imperiului Rus, manastirea din Sviatohirsk a ocupat un rol important, motiv pentru care a si fost numita "Lavra Sfanta Treime a Sfantului Serghie, din sud-vest"; acest nume o compara cu mareata lavra din Rusia.

In anul 1787, cu ajutorul Ecaterinei a II-a cea Mare, sub care se afla conducerea politica a vremii, s-a restaurat integral manastirea. In anul 1844, manastirea a fost reparata inca o data, de aceasta data lucrarile fiind sponsorizate de catre Mikhailovich Potemkin si de sotia lui, Tatiana Borisovna.

Pentru urmatorii 70 de ani, pana in anul 1914, Manastirea Sviatohirsk a fost vazuta ca una dintre cele mai importante manastiri ortodoxe din intregul Imperiu Rus. Pana spre inceputul Primului Razboi Mondial, manastirea de pe Muntele cel Sfant al Ucrainei a fost locuita de o obste de aproximativ 600 de calugari.Catedrala Adormirea Maicii Domnului, adica biserica cea mare a lavrei, a fost proiectata de catre arhitectul Alexey Gornostaev, care a lucrat si o clopotnita traditionala, in stil bizantin.

In anul 1917, conducerea politica a ajuns in mana comunistilor. Astfel, in anul 1922, manastirea a avut mult de suferit, unele dintre cladirile acesteia fiind transformate in locuinte de odihna pentru unii lideri comunisti.In jurul anului 1930, manastirea a fost distrusa de comunisti, impreuna cu alte asemenea locasuri din Uniunea Sovietica. Pana la demolarea acestuia, complexul monahal de la Sviatohirsk era alcatuit din urmatoarele cladiri: un atelier de lucru, mori de vant, diverse alte ateliere si cateva cladiri de marfuri. In anul 1991, dupa caderea regimului comunist si dupa recastigarea independentei, Manastirea Sviatohirsk a fost imediat reparata si redeschisa. In anul 2004, in mod oficial, manastirea a primit statutul de Lavra Ordodoxiei din Ucraina. Obstea de calugari numara mai bine de 100 de vietuitori, numar care creste anual.

Aici ne doream sa ajungem. Intr-un minunat pelerinaj, parintele Anatolie asta gandise...venirea noastra in Saptamana Luminata la Sveatogorsk ...

Si Dumnezeu aici ne-a adus, punand in viata noastra Sveatogorsk ca loc in care sa gandim viata noastra ca dar suprem de la Dumnezeu si ca punct important al mantuirii noastre ...
Am trecut tremurand pe langa carucioarele copiilor refugiatilor din Sveatogorsk, parcate la parterul hotelului... mai infrigurati decat eram afara.

 Atatea daruri avem: sanatate, bani, putere lumeasca... si uite-ne dormind in paturi simple, spalandu-ne in bai cu faianta si gresie vechi, demult depasite, invelindu-ne cu paturi aspre... , mancand aceiasi mancare simpla... totul randuit sa intelegem ca aceste lucruri sunt importante, dar ele sunt in planul lui Dumnezeu cu noi, si daca nu vom lua seama... confortul nostru, piatra de poticnire va fi...
Si imi simteam inima si plina de bucurie pentru aceste locuri frumoase si curate si la propriu si la figurat, dar si infricosata ...pentru ca prea vedeam oameni loviti ... si Dumnezeu ingaduind lovitura... crezand insa pana in adancul fiintei mele, in planul bun al lui Dumnezeu 





Ne-am fotografiat zgribulite pe pod...podul pe care am trecut in vara ca sa luam inghetata...






si zambetul Ralucai a facut cat toata caldura verii trecute!



si am venit in biserica pentru sfanta liturghie...











Atata bucurie aveau cu totii si monahii frumosi ai lavrei si oamenii din biserica...Preotul sau diaconul iesea pe solee si spunea tare...
- Христос воскрес! (Hrystos voskres!)
-Воістину воскрес! (Voistynu voskres!) raspundea puternic lumea cu bucurie. Cantarile sunt frumoasee...

Lumea intreaga ii slujeste lui Dumnezeu!Lumea intrega se bucura! Hristos a Inviat si astfel Rascumparatorul nostru este nu pe drumul Galileei, ci alaturi spunandu-ne precum femeilor minorosite, " Bucurati-va!"

Dupa liturghie am iesit in procesiune in jurul bisericii
























Asa inaltator...asa frumos... desavarsit de frumos...
Pana si pasarile din gradina din spatele bisericii raspundeau cand preotii si diaconii strigau
Hristos vaskrese
Si am mancat iar la trapeza , toti la o masa, parintele Anatolie spanand rugaciunea si aducand mancare multa pe masa atat de  simpla si de buna ... cu musama ca in copilarie... cu oua rosii si ciorbica buna-buna...


Apoi am facut curat...



si am iesit in curte pentru ca aveam atatea de vazut ...intai pangar , apoi...



pesterile ...
































biserica sfantului Alexie omul lui Dumnezeu

 gropnita, cranii izvoratoare de mir...
Efectiv cand am zis ca vad mir, sub ochii nostri a inceput sa curga mirul...
Biserica Sfantul Nicolae ...


Chilia sf Ioan Zavoratul in care acesta a stat 17 ani...







si tocmai sus, sus, paraclisul inchinat sf Andrei...
Am coborat pe alte scari si am continuat cu totii pelerinajul nostru spre schitul Tuturor Sfintilor Rusi, biserica Cimitirului
biserica ridicata in anul 1912, inchisa in 1931 si daramata in 1947...In anul 2000 langa temelia fostei biserici s-a inceput constructia bisericii din lemn cu hramul tuturor sfintilor rusi, respectand rahitectura rusa a secolelor 16-17. 




Calugarii ne-au invitat sa manacam:oua rosii, cozonac, lapte..

si am coborat agale povestind ....cu Ana... cu Raluca... cu Mihaela, cu Stefan despre albine ...frumoasa  e credinta noastra in care incercam sa fim mai buni, mai toleranti...hristofori dupa inima...dar acesta e un exercitiu care nu se termina niciodata si nici nu este tot timpul perfect...

Apoi am mers la Schitul sf Ioan Maximovici...construit pe terenul familiei Maximovici... Maicile au tras clopotele in cinstea noastra , ca semn al iubirii lor, iubire pe care aveau sa ne-o demonstreze in timpul cat am stat acolo...



Intalnire de taina a mea si a Ralucai cu sfantul...

Spun sincer pelerinajul meu a avut ca scop de la Dumnezeu acest loc pentru mine si acest sfant  a carui icoana acum e pe noptiera mea ... 



Am tras clopotele aici... eu care nu stiu sa cant! Am tras clopotele pentru ca ele trebuiau sa readuca in inima mea bucuria din noaptea Invierii cand am batut toaca...



Nu are imporatnat ca si altii, imitandu-ma au cerut sa traga clopotele! Ele ... ele trebuiau atinse de mine, pentru ca...pentru ca... in inima mea se pornesc cand il privesc pe Vladica... Vladica cu care au descoperit ca avem impreuna taine mari...desi usor de patruns...



Paraclisul in care maica Victoria spunea ca rugaciunea se porneste repede... paraclis cu hramul...Minunea din Colose a Sfantului Mihail... 6 septembrie ...ziua mea de nastere...









Minunea din Colose a Sfantului Mihail...icoana hramului...

Am imbratisat-o lung pe maica si...am ramas cuibarita in inima ei si ea in inima mea... Si ne-am intors la Lavra...la priveghere pana la ora 20.30... cu arhierei , preoti mitrofori purtatori de doua cruci...apoi iar la masa si apoi la hotel pentru facutul bagajelor si somn... 
Dimineata Maria a dat cozonac porumbeilor si ei au venit veseli pe pervazul nostru...Ne-am facut rugaciunile in liniste si am plecat spre biserica
a


slujba pentru Izvorul Tamaduirii...Ultima zi...sambata 22 aprilie
             







 Copii au pregatit si oferit mitropolitului Arsenie un spectacol cu cantari in care bucuria Hristos a Inviat a razbatut din toate inimile si din ale lor si din ale noastre...







 si copii au primit binecuvantari si daruri...oua rosii si cozonaci...






Apoi am mers cu pr Anatolie la parintele mitropolit Arsenie...













Extrem de ospitalier parintele mitropolit ne-a facut daruri , a acceptat sa se fotografieze cu noi , ne-a binecuvantat si invitata sa mai revenim si   a trimis  un ieromonah sa ne insoteasca la trapeza monahilor...


apoi au deschis biserica din Cloponita cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului, sa ne inchinam fotoliului sf Ioan Maxomovici...
si papucii sf Ioan Zavoratul...





Am plecat pe ploaie de la Svetogorski...locul acesta binecuvantat de Domnul,care ne-a primit insemnandu-l ca fiind, precum toate locurile in care El ne asteapta...Acasa!