Astazi vreau sa-i dau flori Emei.Astazi vreau sa avem speranta si gandul ca Dumnezeu ne va tine de mana si tot ce vom trai va fi pentru binele nostru .Nu poate fi altfel.Ne-a promis si Dumnezeu nu este mincinos si nici nu-si uita promisiunile.Dar trebuie sa credem ca noi, indiferent cat suntem de destepti, cat suntem de tineri, cat suntem de cunoscatori, nu stim noi, ce ne este de folos.E greu sa intelegem asta.Si atunci, haideti sa nu ne luptam.Haideti sa ne luam crucea pe care Dumnezeu ne-o da, desi unii au cruci mari, de suferinte, de boli, de pierderi mari,sa ne luam crucea stiind ca altii vor lua piroanele si sa urcam Golgota.Nu spun ca este usor!
Abia in dimineata aceasta la aproape 5 ani de la moartea lui Grig, am scos din casa si am aruncat vitaminele si medicamentele lui.Abia azi!
Abia acum zugravesc apartamentul si schimb locul lucrurilor in casa, desi dulapurile raman pline de lucrurile lui, este un progres, un inceput in a accepta ca el nu va mai incalta niciodata papucii de casa si nici nu va mai imbraca halatul care il astepta pentru anii batranetii.Pentru ca el a plecat tanar, tanar, in putere, pe varful lui profesional,pe tot ce putea face mai bine...
Abia acum accept ca doar in vis usa se va mai deschide si el va intra singur.Pentru ca el vine cu mine, e langa umarul meu,e langa scaunul meu, e langa perna mea, e langa mine cand eu ma asez in genunchi,el e acolo asteptand rugaciunea pentru el...Stiu cat e de greu pentru mine si doar intuiesc cat de greu ii este altuia!
Vreau sa-i dau flori Emei!Un cos intreg!Sa zambeasca si sa-si aminteasca ca o iubim si stam alaturi de ea.Un cos cu trandafiri, carciumarese,crin imperial si vita de vie urcand pe el ca gandurile noastre bune si rugaciunile noastre spre Domnul.Nu am un motiv anume, sau poate am...dar vreau sa-i dau Emei flori pentru ca ii sunt recunoscatoare Emei pentru o multime de lucruri si pentru ca eu am invata echilibru si de la Ema si pentru ca eu o iubesc pe Ema atat de mult incat ma topesc de dragul ei si...vreau s-o bucur azi! S-o fac sa zambeasca!Sa-i spun ca nimic din ceea ce primim nu e mai mult decat putem duce!Ca oricat de mult o doare ceva, pe Dumnezeu il doare mai mult!
E cosul tau!Primeste-l!
Si iti mai dau ceva!In plina toamna, iti dau, ca sa-ti amintesti primavara ce a trecut si noaptea de Inviere, un camp de lalele prin care sa treci culegandu-le cu bucurie! Sa le duci la Maica Domnului , acum cand ne pregatim de acest mare praznic al Intrarii in biserica al Maicii Domnului si sa te rogi, Ema... sa te tii de poala Maicii Domnului, pentru ca ea nu lasa pe nimeni, iar pe tine te iubeste mult, mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu