Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, capitolul 34 " Precum este cel ce alearga dupa vant si vrea sa prinda umbra sa, asa este omul care crede in vise"
Am alergat dupa vant!
Mi-e dor, tot timpul mi-e dor de Grig! Cand mananc, cand ma lovesc de greutati, cand traiesc bucurii, cand dorm, cand rad, cand plang, tot timpul mi-e dor de el. Nu l-am uitat niciun moment. E strecurat in insasi fiinta mea, asa cum sunt copiii mei inca agatati pe interior de inima mea, asa e si el.Ei, copiii , cei patru si Grig! Ma gandesc, poate dupa moartea lui,am trait responsabilitatea mantuirii lui atat de mult, incat a transformat mult din sentimentele mele , astfel incat si el este intr-un fel, copilul meu.
Nu l-am mai visat de mult... si adevarul e ca visele cu el au fost nu foarte multe , dar toate cu clar si serios mesaj.
Aseara m-am culcat tarziu, chiar foarte tarziu, in noapte acesta urma sa se nasca o fetita pe care parintii isi doreau sa o botez.
Si l-am visat pe Grig . Vorbeam despre botezul fetitei, plin de delicatete ma sfatuia ceva, chiar corecta ceva in atitudinea mea poate mult prea transanta si dintr-o data mi-a zis:
-As vrea sa va fac o fotografie la toti, asa!
Se referea la mine si copiii si stiam ca ei, copiii nu sunt cu mine , dar i-am zis bucuroasa:
-Fa-mi o fotografie, asa!
Si am intins mainile ca si cand tineam poalele unei rochii lungi,aurii, ca de printesa. Si privind in jos am vazut o multime de puisori, gainuse si cocosi cu un penaj superb...
Si era atata bucurie intre noi, atata pace dupa zile de alergatura si tensiune cu Alexandru si fratii lui.
Si Grig era fericit de imaginea mea, cu mainile departate de corp, ca si cand tineam rochia deschisa la culoare,aurie si zeci de pasari cu penaj minunat langa poalele mele...mult mai tanara,frumoasa, mult mai buna, mult mai fericita decat sunt...
Alerg dupa vant, dar e un vant care astazi mi-a alungat din tristete, desi e o zi ploioasa, rece, tipic de toamna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu