Alexandru

Alexandru e un baiat de 12 ani!Desi scoala a inceput de o saptamana, Alexandru nu a mers la scoala, pentru ca nu are in ce sa se imbrace si sa se incalte. Creste intr-o familie de romani, are tata alcoolic, mama insarcinata in trei luni  si inca  cinci frati:un baiat  si patru surori.

Nu au casa.Au locuit intr-o casa (cocioaba) a municipalitatii si au fost evacuati pentru neplata chiriei. Locuiesc acum intr-o casa fara curent electric in care, de mila i-a lasat cineva, sa stea. Temporar!

Duminica am vorbit despre acesti copiii, cu un barbat, un pic mai mare decat fiul meu. Faptul ca eram imbrobodita la cap si cu fusta lunga a fost un avantaj!

Tanarul acela a fost una din marile surprize ale vietii mele. Un om foarte activ, extrem de atent la detalii, dar fara a se impiedica de ele. Alb sau negru.Scurt.Povestea:

-Eu locuiam intr-o camera si o sala. Nevasta era gravida cu primul copil. Si era iarna, era frig, ger . Eram un pic baut si am vazut pe strada o femeie cu un copil de cinci luni in brate. Am luat-o la mine si am culcat-o cu baiatul pe sala. Acum baiatul e clasa a 10 a si...

-Ei sunt acum, membrii ai familiei!-a completat cineva care era de fata si stia povestea.

-Le fac eu casa copiilor si ii aduc aici!a spus tanarul cu siguranta

-Eu maine il iau pe Alexandru si-l imbrac de scoala-am spus.

-Nu, nu de la tine! Uite aici!

A scos din buzunar cinci milioane si mi-i-a intins.

-Sa le iei lucruri frumoase!

-Si iti aduc bonurile

-Musai! De banii mei imi da socoteala si nevasta!

-Daca raman bani sa le cumpar si fratilor ceva sau sa ti-i aduc?

-Nu, cumpara-i lui de toti banii! Am sa le iau si la frati!

Multe surpize vom avea la mantuire!

Am fost astazi cu Alexandru in oras, pentru cumparaturi de scoala . Purta in picioare sosete si era incaltat in slapi.Mergea ca un urs. Abia pasea de frica sa nu-i cada slapii din picioare! Blugii mici, la glezna, ii aratau parca si mai slabe picioarele!Un hanorac larg ii acoperea trupul mult prea subtire!

In rest arata normal, ca un copil normal, ceea ce si ar trebui sa fie.

Curat, extrem de curat.

I-am luat "adidasi"sosete, chilotei, maieuri, bluzoane, trening, blugi... parea un pic indiferent fata de ele. Desigur se bucura, dar parca nu mai putea sa se bucure.

-Alegeti, tu, caciula!-i-am spus.
 Pe tejghea erau cinci caciulite ! A pus mana si a ales la intamplare o caciulita maro!

-Bietul de tine! Asa e sufletelul tau! Hai sa-ti aleg eu una mai vesela!

Am mers apoi intr-o librarie si acolo in multimea obiectelor s-a relaxat!

A fost singurul loc in care si-a ales singur; caiete, stilou, pix, penar, trusa de geometrie, acuarele, pensule...Fericit! Singurul magazin in care s-a simti bine si si-a ales singur fara ca eu sa-i spun decat odata.

Mare e iubirea de carte a unora! Si mare ar fi fost dorinta acestui copil sa invete, daca nu ar fi fost impiedicat!
Nu stiu cati talanti a pus Dumnezeu in mintea lui. Unora Dumnezeu le pune talantii in inima si... "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui!"(Matei 5;7)
L-am dus pe Alexandru si pe mama lui, la cofetarie
-Alegeti o prajitura!
Mi-a aratat cu degetul savarina(si Ruxandrei ii plac savarinele) si a mers la masa...
Deja se relaxase putin...
-Alexandru, ce vrei sa fii tu cand o sa fii mare?Hai, gandeste-te!

L-am vazut zambind si l-am simtit incordat...sa spuna sa nu spuna... si eu ma gandeam ca ce bine ar fi sa fie macar conducator auto, dar nu am zis nimic , gandindu-ma ca poate copilul isi doreste doctor sau ...pictor ... sau invatator...

-Sofer-mi-a zis razand

-Exact la asta ma gandeam si eu, Alexandru!

M-am despartit de Alexandru invatatndu-l sa se roage pentru binefacatorul lui, Dumitru!Si cred ca ,cel mai castigat dintre ei, a fost Dumitru!

Copiii de 12 ani au alte orizonturi. Scoala a inceput de o saptamana. La 12 ani, Andrei stia deja ca o sa fie inginer automatist, Ruxandra inca lua meditatii de pian, privea spre economie, spre arta...erau printre cei mai buni din scolile de elita pe care le faceau, viata lor, desi era o viata de mult studiu , era o viata sigura, frumoasa!Nu le lipsea nimic.Si asa era si in preajma noastra, la toti prietenii nostrii. Unde erau saracii acestia?Unde erau Alexandrii acelor ani? Nu existau?

Sigur erau! Dar lumile noastre erau paralele .

Ma zbat de aproape doua luni in problemele acestei familii. Multiple. Nu rezolv una, pentru ca  in spatele ei, sunt alte doua. Nu au cu totii acte de identitate.Si cele pe care le au, sunt gresite. Nu au casa. Mananca pranzul din grija municipalitatii,dorm in casa fara curent electric. Mama nu lucreaza decat temporar si fara acte, tatal fost copil abandonat si crescut in institutiile statului , are mari probleme cu alcoolul. Desigur. Lupt cu sentimentul de a-i invinovati si nu atat pentru ca, parintii nu au facut nimic sa aibe o viata mai buna, cat ca nu fac mare lucru pentru copiii lor.Fata cea mare a abandonat scoala dupa clasa a 4 a. Are acum 15 ani si abia maine va relua invatamantul"obligatoriu" in programul,''A doua sansa''.

Cred , cred pentru ca am vazut asta, scoala e ceea ce te poate ridica din saracie si imi doresc ca acesti copii sa inteleaga ca nu poti sa-ti implinesti visul de a fi conducator auto, daca nu inveti.Trebuiesc ajutati. Sigur! Trebuiesc ajutati. Dar si ei trebuie, ca odata porniti pe acest drum, sa se ajute singuri.Sa fie cuminti, seriosi, sa invete, sa fie consecventi in a merge la scoala...

Trebuie sa daruim aproapelui nostru ajutorul de care are adevarata nevoie, potrivind ajutorul dupa trebuintele lui.Stiu ca nu trebuie sa dam unui lenes de mancare, caci, cum porunceste Sfantul Apostol Pavel: “daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance” (II Tes. 3,10). Dar si fata de cei lenesi avem datorii de milostenie, dar cautand sa patrundem in acea latura a sufletului lor, care sa-i vindece de lene.Si plecand de la acesta invatatura, ma intreb ce trebuie facut cu ei, cu aceste suflete,ce ajutor trebuie dat... care e voia lui Dumnezeu cu ei si care e voia lui Dumnezeu cu mine raportat la acest caz!

Stiu ca Dumnezeu ii poate face pe acesti copiii ai Lui, mai destepti si mai sanatosi si mai frumosi decat cei crescuti in palate, dar... nu am vazut, chiar nu am vazut transformari asa de hocus-pocus!Si nici nu cred ca aceste transformari pot fi ale lui Dumnezeu. Am vazut insa pronia lui Dumnezeu si lucrarea Lui prin oamenii de langa noi.Si ma gandesc ca Dumnezeu mi i-a adus alaturi, ca ei sa mai aibe o sansa  la educatie.

Si cred ca scoala e marele ajutor, scoala e mana lui Dumnezeu de care trebuie sa se prinda!Nu suntem in vremuri de razboi!Si lumea e plina de scoli!Si daca Alexandru o sa merga la scoala , va avea sansa sa fie sofer, asa cum isi doreste si o sa strabata lumea in lung si lat, carand oameni sau marfuri, privind rasarituri si asfintituri de soare si tragand spre o casa in care nevasta lui sa-i poata creste civilizat copiii multi, asa cum sunt ei acum. Dar daca el va avea un minim de educatie , daca va fi serios, daca va munci asa cum mare parte din noi o facem, daca isi va pleca capul in fata lui Dumnezeu multumindu-I si slavindu-L, viata lui va fi o viata frumoasa, implinita!

Am spus ca Dumnezeu i-a adus in preajma mea ca ei sa aibe o sansa la educatie!

Dar...asta chiar nu e totul! Dumnezeu i-a adus in calea noastra, toti cei implicati, pentru  noi!O sansa  de mantuire in plus !

Spune Sfantul Ioan Gura de Aur

"Si fiindca faptul de a cere milostenie este de asa natura, încât cel ce are nevoie de ajutorul altora sa se rusineze, apoi tu prin marea îngrijire si mângaere ce-i vei da, trebue a-i alunga rusinea, si a-i arata cu cuvântul si cu fapta, ca cel ce face bine nu esti tu, ci înca însuti tu esti care suferi, în cazul de fata mai mult tie ti se face bine, decât aceluia. Astfel ca prin buna intentiune ce o ai catre dânsul., îi covârsasti rusinea ce o avea mai inainte “Pre datatorul de buna voie îl iubeste Dumnezeu” (II Cor. 9,7).

Tu mai cu seama datoresti multumiri saracului, prin faptul ca vei lua plata.

Nu umbla dupa cei ce sunt în îmbelsugare, ci dupa cei strâmtorati, dupa cei necunoscuti, cari sunt streini pentru cei mai multi, “Întrucât, zice, ati facut unuia dintr-acesti frati ai mei mai mici, mie ati facut” (Mat. 25. 40).

Urmeaza o noapte in care nu stiu cum voi dormi eu, dar stiu ca, acesti doi copiii si-au pregatit deja  ghiozdanele, un pic speriati, emotionati, dar plini de speranta intr-o viata mai buna...

Slava lui Dumnezeu. Sa ne rugam ca drumul lor spre invatatura sa fie dupa cuvantul Sfantului Vasile cel Mare

"Tinerii trebuie sa fie ajutati sa faca deosebirea intre cunoasterea folositoare si cunoasterea pagubitoare, pastrand limpede in cuget telul crestinilor si, intocmai atletilor sau muzicienilor, sa-si indrepte intreaga energie spre o singura indatorire: cucerirea cununii ceresti." (Sf. Vasile cel Mare)