Se inserase deja, lumea se grabea spre "acasa", pentru noi acasa urma sa insemne KATO XENIA ...si am ajuns tarziu in noapte...acasa , la Maica Domnului...
.jpg)
Manastirea Kato Xenia, situata in orasul grecesc Volos, este o manastire de maici. Aceasta, cu deosebita bucurie si evlavie, pastreaza o parte din Cinstitul Brau al Maicii Domnului, una dintre cele mai valoroase relicve crestine. Braul este tesut din par de camila si, alaturi de Cinstitul ei Acoperamant, constituie singura amintire pretioasa ce se pastreaza din viata ei pamanteasca.Potrivit Traditii, Apostolul Toma, nefiind prezent la inmormantarea Maicii Domnului, a primit Sfantul ei Brau ca dovada a invierii si inaltarii ei cu trupul la cer. Acesta a fost tesut de insasi Maica Domnului din par de camila.Dupa un scurt transfer in Capadocia, Sfantul Brau a fost adus in Ierusalim, de catre imparatul Teodosie cel Mare. Pana in secolul al IV-lea, Braul Maicii Domnului s-a pastrat la Ierusalim. Insa in anul 395, Arcadie, fiul imparatului Teodosie cel Mare (379-395), aduce Cinstitul Brau al Maicii Domnului la Constantinopol.In secolul al X-lea, imparateasa Zoe, sotia lui Leon cel Intelept, in urma vindecarii sale miraculoase, a brodat Braul cu fir de aur, forma in care se pastreaza si astazi, si l-a reasezat in racla daruita de imparatul Arcadie. Evenimentul reasezarii Braului in racla este pomenit, in calendarul ortodox, la data de 31 august.
in luminatorul mic...Cum sa fie altfel, acasa la Maica Domnului?
Ca nicaieri, Ana a inceput sa alerge prin curte si in negura am vazut o maica alergand spre ea. S-au imbratisat pline de dragoste frateasca...si apoi au randuit pentru noi...
Ca nicaieri, Ana a inceput sa alerge prin curte si in negura am vazut o maica alergand spre ea. S-au imbratisat pline de dragoste frateasca...si apoi au randuit pentru noi...
Am urcat in camera repartizata de Ana si am scos lucrurile din geanta mica pe care am luat-o cu mine.
-Eu de cand voi intra pe poarta, nu voi mai vorbi cu nimeni! spusesem ascultand sfatul parintelui Florin.Si nu am mai vorbit cu oamenii. Am vorbit insa despre oameni cu Maica Domnului! Atat cat m-am priceput! Atat cat am putut!
Totul in manastire e foarte curat si auster fara a avea sentimentul ca esti privat de ceva. Camerele sunt frumoase, luminoase, largi, dar lenjeria e simpla desi f f curata, baile simple dotate cu tot ce iti trebuie pentru igiena, dar fara oglinda... E altfel la Kato Xenia, e cum mi-as dori sa fie casa mea si nu e!
Am dormit cu fetele mele, cu Maria si Andreea si cu Aurora, tanara care statea in microbuz in fata lor. A fost prima seara cand Maria nu a vorbit la telefon in tara. S-au pregatit de noapte in liniste. Aurora politicoasa si dulce le-a lasat la baie inaintea ei si apoi s-a pregatit de culacre. Parca o vad intr-o rochita de casa egipteana, albastra...cadou de la cumnatele ei egiptene!Sotul Aurorei , Joseph , colegul nostru de pelerinaj, aveam sa aflu, cu bucurie, ca este egiptean!
Mi-am luat metania in mana si boaba de boaba am spus"Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!", pana am adormit... Prea repede insa am adormit... prea repede...
Si m-am trezit tot noaptea pentru utrenie si ceasurile....
Lumina venea parca cu mai mare viteza in acel loc...O clipa si deja ziua... Priviti cat e de frumos locul acesta!
Si catapeteasma e atat de frumoasa, dar e acolo, o frumuste care nu vine numai din lucrurile deosebite,ci rezulta din insasi ce e in sufletul tau cand esti acolo!
Am privit iar...cu iubire si fara regret ca plec. De ce as fi regretat? Inima mea lasa aici bucati si cand mie imi e greu si inima mea la purtator, nu mai bate normal, bucatile acelea de inima, de acolo vor pompa oxigen in insasi fiinta mea!
-Sa mergem impreuna !
Si sotul doamnei nu a parut deloc deranjat! Doamna Cristina si doamnul Nicolae!Aurora si Joseph si ei erau bucurosi sa cerceteze tavernele cu noi...Si l-am luat si pe domnul din spatele meu, pe Cristian!Ei aveau sa fie nucleul pe care m-am sprijinit batranetile in acest pelerinaj! Rad si ma rasfat!Dar minunati au fost!
Am coborat si am plecat spre manastirea Cuviosului David, copilul Inaintemargatorului Ioan Botezatorul
Manastirea Sfantului Cuvios David, numita si „Osios David”, este o manastire ortodoxa aflata pe insula Evia. In biserica acestei manastiri se afla atat cinstitul Cap al Sfantului David cel Batran, cat si mormantul Cuviosului Iacov Tsalikis. Obstea manastirii este alcatuita din calugari.
Sfantul Cuvios David este praznuit anual, in ziua de 1 noiembrie, cand manastirea il serbeaza ca al doilea hram, dupa hramul principal, anume Schimbarea la Fata. Sfantul Cuvios David s-a nascut in anul 1519, in localitatea Gardinitsa, care se afla langa Talantio, localitatea natala fiind numita astazi Kiparisi.Nu se cunoaste cu exactitate data infiintarii manastirii, insa se stie ca Sfantul David a ctitorit prezenta biserica pe locul alteia, mai vechi. Sfantul a vietuit in jurul anului 1550, deci manastirea a fost infiintata si ea inainte de anul 1500, manastire distrusa de catre otomani, odata cu cucerirea insulei Evia.
La o distanta de cativa kilometri de manastire se afla Aghiasma, o fantana cu apa sfintita. Potrivti traditiei, aici si-a infipt toiagul Sfantul Cuvios David, iar apa a tasnit ca prin minune. Sfantul a visat sa construiasca o manastire. Ajuns in tinutul in care se inalta astazi manastirea sa, el s-a rugat Domnului sa ii daruiasca o sursa de apa.Vreme de doi ani, Cuviosul David a adunat bani de pe la credinciosi, spre a ridica manastirea inchinata Schimbarii la Fata a Domnului. Multe donatii le-a primit sfantul de la crestinii din Rusia. Neavand nici un mijloc de transport, sfantul a luat banii si obiectele cele de pret, primite in dar, si le-a asezat intr-un bustean sculptat in interior, a astupat gaura si l-a aruncat intr-un rau, zicand: „Cand voi pasi eu in insula Evia, ajuta Doamne sa atinga tarmul Rovies, busteanul cu bogatii.”.Ajuns in insula, dupa oarecare vreme, parintele a gasit niste barbati care se chinuiau sa taie un bustean mare. Ajungand langa ei, sfantul si-a dat seama ca acesta este busteanul cu darurile pentru manastire. Dand slava lui Dumnezeu, el a insemnat lemnul cu Sfanta Cruce, iar lemnul a crapat la mijloc.
Parintele Iakov Tsalikis, cel binecuvantat, a vietuit si el in aceasta sfanta manastire, unde se afla si astazi mormantul sau. Parintele Iakov a devenit un mare indrumator duhovnicesc al calugarilor si al crestinilor din zona, dar si un neostenit iubitor al Bisericii lui Hristos, in vremea lui reparandu-se toate lipsurile manastirii.
Si anul trecut a fost la fel! Pe masa mare din curte era cafea, apa, rahat, paine de toate felurile...Sfantul David ne-a ospatat si ne-a odihnit!
Doamne, pana si pardoseala e minunata aici! Nimic nou chicios!Nu stiu daca cuvantul e corect, dar eu mi-l asum, asa simt ca trebuie spus pentru materialele noi, granitul lucios care ia locul pavajului vechi
izvorul...
Micul paraclis in care sfantul Ioan Rusul este impreuna cu... sfantul Siluan Athonitul si sfantul Serafim de Sarov
Nu stiu cum am dormit... Hotelul in care dorm pelerinii e chiar langa biserica. Si astfel stii ca sfantul vegheaza somnul tau.M-am trezit devreme, mult inaintea fetelor,sa am mai mult timp ca inainte de plecare, sa mai merg odata la sfantul Ioan Rusul...Si m-am rugat in liniste pentru toti cei pe care ii am lumeste in grija mea, familie, mama, surori, cumnati, copii mei dragi, prieteni, colegi, oameni bolnavi, prieteni cunoscuti pe blog, pe fb...in biserici, in spitale, in pelerinaje...pentru poporul roman,pentru cel rus, pentru Ucraina mea draga in care acum nu mai pot ajunge...sfantul sa mijlocesca pentru noi, ca vietile noastre sa fie vieti traite in credinta mantuitoare. De ce sa aveam" raiul "doar aici , cand aici e doar acum? De ce sa nu ni-l construim pentru Vesnicie?
Si asa purtand un pic de tristete si un fior de gand ca poate... poate nu ma mai intorc prea curand...(si pentru mine curand inseamna peste o zi)am continuat drumul spre
Stareța de la Sfânta Mănăstire Makrimallis, unde se păstrează cea mai mare parte a cinstitului Cap al Sfântului Partenie, obișnuiește să spună: „Sfântul este viu și își face de multe ori simțită prezența vie în mănăstirea noastră. Închipuiți-vă – ne spune – că poate să vină un grup să cânte sfântului Paraclisul, și acesta să răspândească o mireasmă vie.
Foarte deosebită a fost mireasma care s-a revărsat de la sfânt în vara lui 1993, când a fost vizitată mănăstirea noastră de un ieromonah de la Sinai. Încă de când urca mașina care-l aducea aici, și pe măsură ce se apropia, o mireasmă puternică s-a răspândit din biserică. A umplut biserica, a umplut curtea bisericii și nu numai, s-a revărsat și dincolo de curte, ca să-l întâmpine pe ieromonah. Maicile mănăstirii au simțit această mireasmă sfântă. Însă nu numai ele, ci și pelerinii vizitatori ai mănăstirii. Și, firește, unii se întrebau: «Dar cu ce parfumuri ați dat de miroase așa frumos peste tot?» - și răspunseră atunci, și cam în același fel răspund de fiecare dată când li se pun întrebări de acest fel despre mireasma specifică a sfântului: «Noi nu numai că nu stropim cu parfumuri, dar și substanțele pe care le folosim, ca să curățim sfintele vase din biserică nu se simt chiar așa pentru parfumul lor, ci dimpotrivă ». Mireasma aceea plăcută a ținut cât a stat călugărul la mănăstire și când a plecat, s-a stins încet-încet”.
Ceea ce este deosebit, precum ne spune stareța mănăstirii este că „Sfântul revarsă mireasmă plăcută când vrea el”.
Această mireasmă sfințită a sfântului au simțit-o intens și membrii unei familii prietene cu noi. L-au vizitat pe Sfânt împreună cu duhovnicul lor, ca să-l roage pentru o problemă serioasă de sănătate care îi preocupa. Așa cum ne-au povestit, nu au făcut nici doi pași în curtea mănăstirii și o mireasmă tare îi cuprinse. Au înaintat, tot așa, au intrat în biserică, la fel. Au făcut rugăciunea și pe toată durata ei, parfumul ce ieșea era puternic și uimitor.
Referitor la aceasta, prietena noastră ne-a spus că la un moment dat al rugăciunii, când o maică a adus cădelnița preotului și acesta a tămâiat, s-a deosebit clar mirosul de tămâie de mirosul care se revărsa de la sfânt. A luat sfârșit rugăciunea și au fost găzduiți pentru puțin la arhondaricul mănăstirii. Când au ieșit de la arhondaric, s-au dus să-și ia rămas bun de la sfânt, și iar aceeași mireasmă i-a învăluit.
Și nu numai atât, copilul cel mic al familiei, care era în vârstă de cinci ani, ori de câte ori venea în vizită la mănăstire îi plăcea să meargă să stea câtva timp la Capul sfântului, aplecat deasupra și apoi să se închine. Și o dată a explicat în mod deosebit mamei lui: „Știi mămică, de ce îmi place să merg și să mă închin la Capul lui de multe ori? Pentru că miroase frumos și miroase altfel de cum miroase icoana Maicii Domnului de aici”.
Acest miros foarte plăcut arată și în zilele noastre prezența puternică a acestui mare sfânt din vechime a Bisericii noastre, a Sfântului Partenie, făcătorul de minuni. Viu printre noi și azi, el ne mângâie și ne sprijină, ne întărește în acești ani grei pe care-i trăim, vindecând atât sufletele noastre chinuite, cât și trupurile.
Fie ca Sfântul Partenie să fie un mijlocitor înflăcărat al nostru pe lângă Dumnezeu! Amin.
(Maria Meletiou Makri, Un sfânt din vechime viu printre noi – Sfântul Partenie din Lampsakos, Sfântul ocrotitor al bolnavilor de cancer, Editura Bunavestire, pp.140-143)
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/mireasma-sfantului-partenie-episcopul-lampsacului
Scrierile tale din pelerinajele în Grecia mă fac să retrăiesc, cu lacrimi de bucurie, momentele când am fost și eu pe acolo. Iți mulțumesc și te îmbrățișez!
RăspundețiȘtergere