vineri, 19 septembrie 2014

Cuvinte frumoase-pagina de jurnal 18 septembrie 2014

Ieri am avut iar una din acele sedinte importante in care incerc sa-mi adun mintea, sa iau hotarari bune, sa nu prejudiciez pe nimeni, sa fac cele lucruri pe care am jurat sa le fac.
Desigur inca fac fata si ...destul de bine. 
Traversam o perioada de adanci lupte si dispute. Colegii cu care am strabatul judetul, sat de sat,catun de catun, sa cunoastem oamenii si ei sa ne cunoasca pe noi, colegii cu care am facut strategii de dezvoltare a judetului, cu care  am impartit  afise in  campanii electorale indelungi...2000, 2004, 2008,2012 si alti ani in care au fost alegeri parlamentare, prezidentiale, europarlamentare, colegi pe care i-am crezut ca si mine convinsi de argumentele doctrinare pe care le sustineam, se pregatesc deja pentru a trece in alte formatiuni politice.O ordonanta, un act normativ  ne invata sa fim nesimtiti. Si sunt momente triste ! Pentru ca, nici unii dintre noi, nu mai suntem foarte tineri.
Stiu, nici eu nu sunt foarte multumita de ceea ce se intampla in lumea mea politica, dar... am un mandat de dus la sfarsit! Incerc sa fac ceea ce pot mai bine! Aleg raul cel mai mic si am ca ultima varianta sa ma retrag acasa! In linistea si confortul casei mele!
Dar nu pot schimba culorile pe care le port de 15 ani! Asa sunt eu! O femeie samurai!Codul meu  ca si codul samuraiului impunea onoare, respect fata de cuvantul dat, spirit de sacrificiu.
Ma alint putin, dar... ieri am fost numita intr-un consiliul de administratie al unei entitati de invatamant (nu vreau sa dau multe amanunte si-mi caut cuvintele care sa ascunda amanunte). Imi asumam o munca care nu este retribuita, intr-un mediu al celor speciali," defavorizati"...Propunerea pentru numirea mea venea de la fostii aliati politici, tocmai stiindu-se implicarea mea pe acest segment social.Implicare de...10 ani! Fara niciun castig patrimonial! Am fost propunere unica pe unic loc! Nimeni nu a cerut! Nimeni nu a mai fost propus! Cu toate acestea ...cand s-au deschis buletinele de vot(a urmat votul secret, conform legii) cativa din colegi...nu m-au votat!Nu au fost decat cativa! Dar e pentru prima data in atatia ani de mandat, cand am vazut acest lucru in ceea ce ma priveste(desigur acesta practica am mai vazut-o in alte situatii, la alti colegi)Si ma intrebam , cu tristete: ce il face pe un om capabil de astfel de gest?
Ar fi putut sa ceara cuvantul in plen si sa spuna"Nu sunt de acord pentru ca..."Dar au preferat anonimatul votarii secrete, ca sa nu ma voteze.Apoi... proiectul de hotarare a fost votat, in plen(adica cu vot deschis) de toti, inclusiv de cei care nu m-au votat. Ca sa nu stiu cine nu m-a votat! Oare ce il determina pe un om sa fie asa? Oare s-a vrut el in locul meu? Putea candida si era perfect, eu ma puteam retrage si chiar as fi dat votul meu?
Cred insa ca nu a tentat pe nimeni o munca grea, obositoare, riscanta si neretribuita!
A fost doar sanctiunea politica pe care,uite, pana si politicienii, simt nevoia s-o dea! A fost sentimentul de scarba si ura"Nu va mai ajunge!" pe care romanul(chiar si politician la randul lui) inselat in asteptarile lui il are fara de politicieni(chiar daca stim cu totii ca unii isi fac treaba si nu toti sunt corupti) A fost posibil si sanctiunea fata de grupul meu politic al celor din alte grupuri. Sincer nu au lipsit decat trei  voturi , dar tot ma intreb ce inseamna asta!
Mi-e greu, inseamna ca inca mi-e greu sa pierd ceva. Dar aici nu e nimic material, e doar acel lucru extraordinar pe care eu l-am avut totdeauna, votul tuturor!
Aceiasi situatie a fost si fata de un functionar numit intr-o comisie nationala, tot neretribuit, tot singura propunere pe singur post! 
Radeam dupa sedinta cu domnul acesta:
-Ne-au taiat! Ei cred ca ne faceau un rau -zice domnul. 
Si domnul avea tot trei voturi mai putin! Posibil aceleasi persoane ... Rad... Primesc  dar...mereu ma voi gandi ducandu-ma la munca acolo unde am fost numita, ca trebuie sa muncesc si mai bine tocmai pentru ca mi-au lipsit trei voturi!
Dupa sedinta am plecat  cu masina, cu cativa colegi, spre orasul in care locuieste mama. Nu am vrut sa-i spun nimic inainte. Am oprit la o patiserie, am luat pateuri cu branza si placinta cu mere, calde si am sunat-o:
-Ce faci, mama?
-Ce sa fac?Mananc! -mi-a raspuns rastit!
Era ora 18, ora la care mama mananca totdeauna cina.Si noi evitam sa o suna la ora acesta, sa nu o deranjam.
-Ce mananci? am intrebat-o nepasatoare la tonul ei .
-Ce mananc? Orez cu legume si cu ciuperci!Asta mananc.
-Dar ceva dulce ce mananci? 
-Nimic!
-Pai ar fi bine sa mananci o placinta cu mere! Sau una cu branza!-i-am zis
-Ar fi bine! Dar de unde ? Pentru asta ar trebui sa ies din casa! Cum sa-mi iau eu placinta?
Si era amaraciune in vorba ei...Uneori sa arata batrana si neputincioasa!Doar cand vrea!In rest, mama-general!
-Pai! Deschide cand  sun la interfon si iti aduc eu!
-Vii in seara asta la mine?-deja radea!
-Nu in seara asta, acum! 
Eram chiar peste drum de blocul ei, priveam geamul de la bucataria in care era si imediat , langa ghiveciul cu flori a aparut capul ei mic, cu parul alb, plin de bucle!Sa  ma vada! 
E obicei de familie sa ne facem surprize. Si copiii mei vin asa , cand nici nu-i astept.Si spuneam ca infloresc caisii cand vin ei!
Nu stiu ce a inflorit pentru mama, dar si ea s-a bucurat! Petrecea altfel o seara singura urmarind la televizor declaratiile politice ale Presedintelui, eliberarea Isaurei si replicile acide ale lui Ponta.
-Cu cine mai votam? m-a intrebat, aratandu-mi ca deja rezerva ei de toleranta si incredere s-a terminat!
Este deja precampanie electorala!
 Se vor spune multe cuvinte!Unii vor face multe promisiuni.Deja se micsoreaza (fara surse)CAS-ul.Se vor arata unii pe altii cu degetul, fiecare incercand sa strige mai tare decat celalalt.
O sa uitam sa spunem cuvinte frumoase. O sa uitam sa privim toamna ca pe un anotimp al culesului de fructe, al belsugului, al iubirii... o sa cantam ca si greierul si o sa ne pregatim sa alegem ...
Daca Dumnezeu ne-ar descoperi un conducator precum Moise oare l-am alege? Sau ne-am grabi sa  lustruim vitelul de aur ?
Chiar imi este mila de acest popor care intreaba iarasi" Si eu cu cine votez?"
Fișier:Moses the God-seer.jpg

Ganduri triste dupa ce aseara am privit la televizorul mamei o ora si jumatate!Cu mentiunea ca eu nu ma mai uit de foarte mult timp la televizor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu