Iubesc sambata.Constat ca sunt foarte multe lucruri pe care le iubesc.Unul din ele o reprezinta "sambata mea."
Incepe de regula cu sculatul devreme.Acum la ora 6 cand ma trezesc este aproape noapte,dar e minunat ceasul acesta al diminetii in care singura, in casa mea ma pregatesc pentru biserica:uneori ma pregatesc pentru spovedanie si ma opresc la biroul fiicei mele, in camera ei de copil, si acolo, aplecata pe cate o foaie de hartie scriu...boala vietii mele, scrisul! Apoi imi scriu pomelnicele pentru vii si adormiti, adunand in ele iubirea mea.Viata mea toata e trecuta in ele.Fiecare nume are o rezonanta extraordinara in inima mea.Uneori simt sangele curgand mai repede prin venele mele scriind: baiatul meu, sotia lui minunata, fiica mea, prietenul ei atat de bun si linistit, mama mea care are 85 de ani, veteranul familiei noastre, cea mai puternica femeie din viata mea, surorile mele atat de intristate din pricina mea, copii pe care i-am botezat,unul cate unul,"Iata eu si prunci pe care mi i-ai dat!" ii spun Domnului trecandu-i in lista mea, membrii ai familiei apropiati, prieteni si totdeauna inaintea lor preoti dragi si maica Varvara...
Ii adun pe foaia pe care o duc la altar, asa cum ii adun si pe cei deja plecati la Domnul.E gestul meu de iubire si simt ca niciodata iubirea mea pentru ei in timpul vietii lor, nu a fost mai mare decat atunci cand am facut pomenirea lor...
Parcurg drumul, uneori cu Nicolae, el morocanos, obosit de nopti nedormite, eu vorbind sa-l "odihnesc" in povesti... ne inchinam la icoane si ma asez la rand la altar... de cele mai multe ori Parintele ne smereste lasandu-ne sa asteptam, stiind ca ne face un mare bine! Si eu adulmec mirosul altarului, miros sfant de tamaie...si ascult cantarile utreniei cu bucurie...ele ma pregatesc pentru sfanta liturghie.
Este minunata dimineata in care nu am grija telefonului si nici a programului meu mereu incarcat.Astazi, sambata orele imi ajung pentru ceea ce imi doresc!
Astazi citesc in miezul zilei Biblia.Am reinceput Vechiul Testament. Am luptat ani de zile cu citirea Bibliei.Mi-se parea lunga, grea... greu de citit.In ianuarie am luat binecuvantare de la duhovnic pentru a citi versiunea diortosita a vrednicului de pomenire Bartolomeu Anania si in cateva luni am terminat-o. Am plans la moartea lui Moise si mi-am simtit inima pustie la gandul ca ce voi mai citi si sufletul meu sa se simta acasa .
-Biblia de la capat-mi-a zis o prietena.
Si am inceput-o iar!A doua oara am inceput cu Noul Testament.
Acum citesc Facerea.Este extraordinar momentul potopului si de aici am ales un lucru minunat.
Capitolul 9.Randuiala noua pe pamant.Legamantul lui Dumnezeu cu Noe.
Cata teama trebuie sa fi fost in sufletul lui Noe tot acest timp al potopului, cat statuse inchis in intuneric ca intr-o noapte vesnica, in corabia zidita dupa planul lui Dumnezeu.Dar si cat de teama trebuie sa-i fi fost asteptand porumbelul sa se intoarca sau nu, dupa o mare imensa care nu arata a se mai sfarsi...Era pamant undeva? Mai era o suflare de viata pe acel pamant pe care Dumnezeu iubindu-l il facuse si tot iubindu-l il curatise de pacate?
Si peste teama din sufletul dreptului Noe, vine iubirea lui Dumnezeu si binecuvantarea Lui "Iesi tu si fiii tai si femeia ta si femeile fiilor tai;si toate fiarele cate sunt cu tine si tot trupul,de la pasari pana la dobitoace;si toata taratoarea care se misca pe pamant scoate-o cu tine .Cresteti si va inmultiti pe pamant!"
Sfantul Ioan Gura De Aur,ne spune intr-o omilie la Facere, ca Dumnezeu vazand tristetea lui Noe, tristete ca va trai singur pe o intindere imensa de pamant, ca sa-l mangaie il binecuvinteaza spunandu-i ''Cresteti si va inmultiti pe pamant!", asa cum il binecuvantase si pe Adam inainte de calcarea poruncii"Cresteti si inmultiti-va si umpleti pamantul si supuneti-l!"(Facere, cap 1)
"Si i-a grait Dumnezeu lui Noe si fiilor sai care erau cu el, zicand.''Iata, Eu inchei legamantul Meu cu voi,cu urmasii vostri de dupa voi si cu toate fiintele vii care sunt cu voi:cu pasarile, cu dobitoacele si cu toate fiarele pamantului care sunt cu voi, cu toate cate au iesit din corabie;cu voi inchei acest legamant:nici un trup nu va mai pieri de apele potopului si nici un potop nu va mai fi sa pustiasca pamantul"
In mare, imensa, nesfarsita Lui bunatate, Creatorul, Tatal, Dumnezeu,iubindu-ne nespus ne binecuvinteaza iar, dar nu pentru o clipa, nu pentru o generatie, nu numai pentru dreptul si vrednicul Noe, ci pentru toti, pentru tine si pentru mine, desi ne stie firea plecat spre pacat, si pentru toate vietatile pe care le facuse, pentru tot sufletul viu, tot spre mangaierea omului si face cu Noe un legamant "nici un trup nu va mai pieri de apele potopului si nici un potop nu va mai fi sa pustiasca pamantul".
''Si a zis Domnul Dumnezeu catre Noe:"Iata semnul legamantului pe care Eu il fac cu voi si cu toata fiinta vie care este cu voi , din neam in neam si de-a pururi:curcubeul Meu il asez in nor, ca sa fie el semn al legamantului dintre Mine si pamant.Si fi-va ca ori de cate ori voi aduna nor deasupra pamantului si curcubeul Meu se va arata in nor.Imi voi aduce aminte de legamantul Meu pe care l-am incheiat cu voi si cu toata fiinta vie a oricarui trup si apele nu vor mai deveni potop ca sa nimiceasca tot trupul.Fi-va curcubelul Meu in nor si Eu il voi vedea si-Mi voi aduce aminte de legamantul vesnic dintre Mine si toata fiinta vie din tot trupul care este pe pamant"
"Curcubeul Meu"...imi va aduce aminte de legamant! Nu Dumnezeu are nevoie de aduceri aminte.Dumnezeu nu uita! Dumnezeu ne-a dat curcubeul noua ca noi sa ne aducem aminte de iubire Sa, si de iertarea Sa infinita!
Au trecut milenii si noi oamenii am uitat semnificatia lui, am uitat de ce Dumnezeu ne-a daruit curcubeul, unii din noi, chimisti, fizicieni, l-au transformat in fenomen optic si meteorologic...i-au gasit "cauze fizice care stau la baza realizarii lui...rataciri de la "sarpele" care a pacalit-o pe Eva.
Dar ori de cate ori apare , stralucitor, dulce, nefiresc de frumos, arc minunat peste lume...zambim fericiti, inima spunandu-ne mai mult decat o face mintea.Iubim curcubeul pentru ca el este darul lui Dumnezeu pentru noi, el este o dovada a unei frumuseti pentru care trebuie sa ne pregatim cu iubire pentru aproapele nostru dar si cu dor de Dumnezeu.Macar atat! Sa ne fie dor de Dumnezeu!
Astazi citesc in miezul zilei Biblia.Am reinceput Vechiul Testament. Am luptat ani de zile cu citirea Bibliei.Mi-se parea lunga, grea... greu de citit.In ianuarie am luat binecuvantare de la duhovnic pentru a citi versiunea diortosita a vrednicului de pomenire Bartolomeu Anania si in cateva luni am terminat-o. Am plans la moartea lui Moise si mi-am simtit inima pustie la gandul ca ce voi mai citi si sufletul meu sa se simta acasa .
-Biblia de la capat-mi-a zis o prietena.
Si am inceput-o iar!A doua oara am inceput cu Noul Testament.
Acum citesc Facerea.Este extraordinar momentul potopului si de aici am ales un lucru minunat.
Capitolul 9.Randuiala noua pe pamant.Legamantul lui Dumnezeu cu Noe.
Cata teama trebuie sa fi fost in sufletul lui Noe tot acest timp al potopului, cat statuse inchis in intuneric ca intr-o noapte vesnica, in corabia zidita dupa planul lui Dumnezeu.Dar si cat de teama trebuie sa-i fi fost asteptand porumbelul sa se intoarca sau nu, dupa o mare imensa care nu arata a se mai sfarsi...Era pamant undeva? Mai era o suflare de viata pe acel pamant pe care Dumnezeu iubindu-l il facuse si tot iubindu-l il curatise de pacate?
Si peste teama din sufletul dreptului Noe, vine iubirea lui Dumnezeu si binecuvantarea Lui "Iesi tu si fiii tai si femeia ta si femeile fiilor tai;si toate fiarele cate sunt cu tine si tot trupul,de la pasari pana la dobitoace;si toata taratoarea care se misca pe pamant scoate-o cu tine .Cresteti si va inmultiti pe pamant!"
Sfantul Ioan Gura De Aur,ne spune intr-o omilie la Facere, ca Dumnezeu vazand tristetea lui Noe, tristete ca va trai singur pe o intindere imensa de pamant, ca sa-l mangaie il binecuvinteaza spunandu-i ''Cresteti si va inmultiti pe pamant!", asa cum il binecuvantase si pe Adam inainte de calcarea poruncii"Cresteti si inmultiti-va si umpleti pamantul si supuneti-l!"(Facere, cap 1)
"Si i-a grait Dumnezeu lui Noe si fiilor sai care erau cu el, zicand.''Iata, Eu inchei legamantul Meu cu voi,cu urmasii vostri de dupa voi si cu toate fiintele vii care sunt cu voi:cu pasarile, cu dobitoacele si cu toate fiarele pamantului care sunt cu voi, cu toate cate au iesit din corabie;cu voi inchei acest legamant:nici un trup nu va mai pieri de apele potopului si nici un potop nu va mai fi sa pustiasca pamantul"
In mare, imensa, nesfarsita Lui bunatate, Creatorul, Tatal, Dumnezeu,iubindu-ne nespus ne binecuvinteaza iar, dar nu pentru o clipa, nu pentru o generatie, nu numai pentru dreptul si vrednicul Noe, ci pentru toti, pentru tine si pentru mine, desi ne stie firea plecat spre pacat, si pentru toate vietatile pe care le facuse, pentru tot sufletul viu, tot spre mangaierea omului si face cu Noe un legamant "nici un trup nu va mai pieri de apele potopului si nici un potop nu va mai fi sa pustiasca pamantul".
''Si a zis Domnul Dumnezeu catre Noe:"Iata semnul legamantului pe care Eu il fac cu voi si cu toata fiinta vie care este cu voi , din neam in neam si de-a pururi:curcubeul Meu il asez in nor, ca sa fie el semn al legamantului dintre Mine si pamant.Si fi-va ca ori de cate ori voi aduna nor deasupra pamantului si curcubeul Meu se va arata in nor.Imi voi aduce aminte de legamantul Meu pe care l-am incheiat cu voi si cu toata fiinta vie a oricarui trup si apele nu vor mai deveni potop ca sa nimiceasca tot trupul.Fi-va curcubelul Meu in nor si Eu il voi vedea si-Mi voi aduce aminte de legamantul vesnic dintre Mine si toata fiinta vie din tot trupul care este pe pamant"
"Curcubeul Meu"...imi va aduce aminte de legamant! Nu Dumnezeu are nevoie de aduceri aminte.Dumnezeu nu uita! Dumnezeu ne-a dat curcubeul noua ca noi sa ne aducem aminte de iubire Sa, si de iertarea Sa infinita!
Au trecut milenii si noi oamenii am uitat semnificatia lui, am uitat de ce Dumnezeu ne-a daruit curcubeul, unii din noi, chimisti, fizicieni, l-au transformat in fenomen optic si meteorologic...i-au gasit "cauze fizice care stau la baza realizarii lui...rataciri de la "sarpele" care a pacalit-o pe Eva.
Dar ori de cate ori apare , stralucitor, dulce, nefiresc de frumos, arc minunat peste lume...zambim fericiti, inima spunandu-ne mai mult decat o face mintea.Iubim curcubeul pentru ca el este darul lui Dumnezeu pentru noi, el este o dovada a unei frumuseti pentru care trebuie sa ne pregatim cu iubire pentru aproapele nostru dar si cu dor de Dumnezeu.Macar atat! Sa ne fie dor de Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu