Sunt zile in care abia respiri, in care detesti telefoanele pentru ca suna, le detesti pentru ca tac...zile in care amintirile sunt mai colorate , vorbele trecutului vin de nicaieri, dintr-o frunza care iti cade in fata, dintr-un claxon de masina, din fuga unui copil in fata ta, din zambetul Dariei, micuta si delicata ca o chinezoaica...
Si orele trec, seara este aproape...deja parca sper intr-o noua zi. desi nimeni nu mi-a promis-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu