Valorile generatiei actuale

De multe ori m-am intrebat cum se descurca oare generatia tanara intr-o societate tot mai lipsita de promovarea adevaratelor valori, sufocata de publicitate ieftina, special dirijata spre subcultura, bani castigati usor si trai imbelsugat, eventual in fata camerelor de luat vederi. Cum e sa ai in fata modele de tineri avand ca ajutor doar conturile familiei, conturi care stau de cele mai multe ori pe credite bancare, nerambursate, pe firme falimentare, dar tineri care isi "permit" luxul traiului in cafenele in care o cafea  si un suc costa cat ziua mea de munca? Ce rol are religia in care i-am botezat in viata lor si unde este Mantuitorul in relatia pe care ar trebui sa o aiba? De multe ori am plans si m-am rugat nu pentru sanatatea lor, nu pentru examenele lor, ci pentru mantuirea lor. De multe ori am avut, ca mama si parinte unic, doar rugaciunea "Doamne, ajuta-i sa Te cunoasca!" Port in amintire scara raiului de la Voronet si nu numai de acolo, truda cu care oamenii o urca, ingerii care stau cu coroanele in maini, dar si diavolii impingandu-i, tragandu-i in abis. Mana intinsa a lui Dumnezeu pare de cele mai multe ori greu de prins.

Azi dupa amiaza am citit, total intamplator, un eseu al unui  copil al familiei mele, care mi-a aratat ca exista speranta de mantuire a acestei generatii, ca au crescut frumos, ca se implinesc in ei munca si iubirea parintilor, ca Iisus Hristos, pe care, tanarul acesta il numeste atat de frumos si  poate providential (Doamne ajuta!), Mantuitorul, este o constanta a vietii lor, un tovaras, un sprijin in biruirea piedicilor. Si ma gandesc ca ei, tinerii nostri sunt mai curajosi si pentru ca ei au auzit inaintea noastra "Indrazniti, eu am biruit lumea!" si au avut dincolo de tot ce vrajmasul a vrut sa le puna inainte, un model al desavarsirii. Am sa va redau, cu acceptul celui care a scris, eseul lui. Si totul cu o binecuvantata mandrie!

Valorile mele culturale

Modul in care un grup de oameni celebreaza un eveniment tine foarte mult de valoarea sa culturala. Ca unora le place sa iasa sambata intr-un club tine de cultura lor - acelora li se pare normal sa mearga in club si nu la biserica pentru ca e un spatiu unde se regasesc si conceptele definitorii ale spatiului respectiv se pliaza pe modul lor de viata - muzica, obiceiurile si oamenii din clubul respectiv sunt elemente la care acestia rezoneaza. Evident, aceasta forma de manifestare poate fi catalogata drept o forma de subcultura, fiind lipsita de concepte morale sau intelectuale puternice si deviind de la conditia superioara a omului, dar trebuie luata in considerare pentru ca ofera o identitate anumitor indivizi.

Fiind o tema mult prea complexa si foarte dificil de abordat, cu intelesuri diferite de la individ la individ si variate metode de clasificare, mi-am propus sa vorbesc despre trei dintre valorile care ma inspira. Vorbesc in mod ideal despre aceste concepte, menite sa fie un fel de raspuns pentru o viata definita prin trairi spirituale, liniste, aprecierea frumosului si iubirea aproapelui, dar si profesionalism, ancorare in realitatea cotidiana, adaptarea la nou.

Un individ cu un set de valori culturale bine definite poate vorbi cu usurinta despre stabilitate, continuitate, viziune, iar prin aceste elemente individul poate evolua. Prin stabilitate inteleg capacitatea unui om de a avea rabdare si de a ramane integru, intr-o societate marcata tot mai puternic de consumerism. Continuitatea este necesara pentru realizarea progesului - sunt pastrate realizarile inaintasilor, traditiile trecutului, iar individul poate construi pe o baza mostenita, realizand progresul. Iar in final, viziunea se refera la posibilitatea de a inova si apeleaza la imaginatie, la creativitate. Are scopul de a gasi noi metode de progres prin cunoastere si cunostinte.

Personal, consider valorile culturale drept acele elemente pe care ma bazez in incercarea de a ma defini ca un om complet, imi ofera accesul catre o serie de virtuti, intangibile de unul singur si ma sustin in momentele grele, de cumpana ale existentei.

Cititul. Nu cred ca a fi cultivat inseamna pur si simplu "a sti". Inteligenta primara, capacitatea memoriei si simpla insiruire a cunostintelor nu sunt suficiente pentru a defini un om cultivat. Omult cultivat nu se rezuma doar la acumularea cunostintelor si apoi livrarea lor la momentul oportun. El se defineste prin cautarea cunostintelor - cautare ce implica un drum anevoios, plin de situatii neprevazute sau de invataturi accidentale. Reusita consta in final in depasirea obstacolelor (atat de natura personala - vicii, defecte; cat si de natura externa - lipsa mijloacelor de informare, lipsa modelelor inspirationale) si capacitatea de a finaliza cu succes o provocare de orice natura.

Astfel, lectura (cartilor in principal) este o poarta directa catre informatie. Dar, pe langa informatia pura, cititul apeleaza si la mecanismul gandirii. Lectura dicteaza un orizont de interogativitate propriu, propune solutii, repere sau provocari suplimentare. In final, cartile ofera de cele mai multe ori, in avans, raspunsul la multe intrebari si confuzii interioare sau sugereaza solutii viabile de existenta prin marturia unor oameni care deja au trait si trecut prin anumite etape.

Credinta. Raportandu-ne la crestinism si societatea europeana, crestinismul a fost esential in crearea unei unitati a societatii apusene. Este poate, elementul fundamental in civilizarea popoarelor si a fost o lunga perioada de timp principalul mediu de propagare a cunoasterii si a culturii. A stabilit norme foarte importante de comportament in societate si a incercat sa dea un sens al vietii, accesibil oricui, indiferent de capacitatea intelectuala. Dar in spatele tuturor invataturilor Mantuitorului si lasand intr-un plan secund morala crestina, cel mai mare castig al meu prin prisma credintei este indemnul la spovedanie. Indemnul la marturisirea greselilor, la propria judecata a eului si nevoia de a pune mereu sub semnul intrebarii propria conduita sunt, din perspectiva mea, solutia evitarii unui comportament subred, specific unui personaj "atotstiutor si infailibil".

Cea mai pare piedica in evolutia mea ca om o consider a fi iluzia cunoasterii. Impresia ca stiu, ca pot, ca sunt bun, fara a demonstra in prealabil aceste lucruri. Sentimentul de relaxare totala poate atrage certitudini false, vanitate, delasare, aroganta sau poate chiar pierderea independentei in favoarea unor idealuri injuste. Insa o judecata si o analiza interioara continua, recunoasterea greselilor si intelegerea lor, o evaluare sincera a propriei persoane poate largi orizonturile si ofera posibilitatea de a asculta mai bine si a intelege mai usor cum trebuie sa evoluez.

Familia, printre altele, e responsabila cu educatia unui individ. Nevoia unui model se resimte pe tot parcursul vietii, dar desi dupa o anumita varsta tine de natura fiecaruia si urmarea unui model ramane la alegerea sa, in primii ani ai vietii este esentiala cultivarea unor principii si stabilirea unor limite. Bunul-simt, buna cuviinta, respectul, capacitatea de a iubi si de a asculta sau reguli de comportare in societate sunt esentiale in crearea unui om sanatos din punct de vedere moral. "Buna cuviinta e - inargumentabil- utila si in detaliul zilnic, si in marile dezbateri ale veacului. Ea aduce, in orice imprejurare, o nota de politete si intelepciune, de natura sa iti faca viata, cu enorma ei diferentiere, suportabila."¹ Intervine acolo unde nu exista o lege bine definita si o norma clara de conduita si iti da posibilitatea sa fii un om decent si rezonabil intr-o situatie care ti-e greu sa o intelegi.

Pe parcurs, formarea unei familii implica responsabilitati suplimentare. Atrage dupa sine cultul muncii si a traiului echilibrat, in care increderea si ascultarea devin esentiale. Culmineaza cu un scop suprem in existenta omului (procrearea) iar individul, facand parte din "celula de baza a societatii", duce mai departe mostenirea spirituala, culturala (iar uneori profesionala) a neamului din care face parte.

In concluzie, consider ca valorile universale se adapteaza cu usurinta timpurilor moderne, ba chiar reprezinta o baza a evolutiei omului. E drept ca nevoia de inovare a omului altereaza valorile traditionale (familia ca celula a societatii, credinta - stabilitate morala, sufleteasca;) iar oamenii care ar trebui sa serveasca drept model sau exemplu pentru mase sunt cateodata niste impostori iar alteori prea superficiali. Dar de multe ori confuziile apar din incapacitatea de a intelege drepturile si libertatile omului din secolul XXI, precum si absenta unei componente morale care sa-l impiedice sa actioneze intr-un mod meschin. Lipsit de rabdare si modestie, omul modern tinde sa aleaga cel mai usor si rapid drum pentru a deveni "desavarsit" si de cele mai multe ori confunda instanta omului superior cu cea a omului puternic, bogat din punct de vedere material sau foarte popular.

Dorinta tot mai puternica de a avea, de a cunoaste, dar nedublata de un drum al formarii, ne face sa consumam brut, fara a le intelege, elemente ale culturii usor accesibile (muzica, cinematografie, arta). Apoi le enumeram sistematic, oricui este dispus sa asculte si speram sa fim mai buni prin impresia lasata.

1 Andrei Plesu - "Despre frumusetea uitata a vietii", Editura Humanitas, Bucuresti, 2011