VISE

Nu trebuie sa credem in vise.Ele pot fi de la cel rau, ca sa ne tulbure, sa cadem in mandrie, sa ne ratacim ...

Dar oricat de bine stiu acest lucru, uite, spun dar si,vorba Parintelui meu, cad.

In familia mea in curand va fi un eveniment si suntem tulburati, preocupati de reusita lui.Si azi noapte am visat ca evenimentul care va fi peste o saptamana, se desfasura in casa mea si Grig era cu mine.

Nu vreau sa interpretez visul, nu am nici cunostiinte, nici nu vreau sa fac asta,nu sunt prooroc.

Dar am avut, sculandu-ma din pat, amintirea atat de vie a prezentei lui Grig cu mine, incat ma simt rascolita ca un sertar in care faci curatenie. Ce sa arunc din inima mea? Dorul? Mirosul lui? Amintirile pasiunilor lui? Ceasul acesta al pranzului in care el ma suna sa ma intrebe ce mancam, fie aparea brusc in biroul meu si-mi zicea:

-Hai sa mergem sa mancam  undeva, la un restaurant!

Ce sa arunc si aruncand sa nu doara? 

E soare afara, un soare care incalzeste ziua aceasta de ianuarie.Gandul imi este spre el, asa cum era in visul meu: serios, dar atent, preocupat cu ceea ce trebuia sa fac, priceput in toate.Nu era nimic critic si nemultumit in atitudinea lui.Asa ca in viata lui reala.

Ora pranzului e demult dusa...Intre timp am mancat pe un colt de birou si am impartit pentru el...Am lucrat.Am fost buna sau rea, dupa problemele pe care le-am avut.Am traversat orasul in rezolvarea problemelor curente...am ras, am vorbit, am facut atatea lucruri incat si eu ma mir.Si ziua s-a dus.In curand va fi vecernia.Poate ar trebui sa merg .O rugaciune in plus intr-o biserica, loc sfant va face ca seara sa inceapa bine, sa ma aduca mai aproape de Dumnezeu.

El ,Grig, a ramas in visul de noapte, trabaluind alaturi de mine...si in poza cu porumbei pe care am cautat-o dimineata, dorind sa-l vad fericit.Asa cum era atunci-30 iulie 2006 -Venetia, Piata San Marco.