Vineri dimineata

Din Rugaciunea de Vineri

O, Hristoase al meu rastignit, cite ai patimit pentru noi! Cate rani, cate scuipari si cata ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia! 

Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca, la necazurile, ispitele si durerile cate ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc, ca neputincios sunt de nu ma vei intari; orb de nu ma vei lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc, acum, si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Am mai trait o sfanta liturghie in sfanta Manastire Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil! 

-Fiecare zi sa fie o sfanta liturghie si o pomenire a lui! Traiesti o zi, ii dai o sfanta liturghie...traiesti 365 de zile ii dai 365 de sfinte liturghii!

Asa am auzit acum patru ani.Si de atunci orice prilej de a fugi din birou dimineata este folosit pentru asta.Si Dumnezeu ma rasplateste cu frumusetea acestor momente.

Extraordinar de frumoasa e Manastirea Sfintii Voievozi.Indiferent de vreme, de ora a zilei sau noptii, de starea ta sufleteasca, locul acesta este atat de frumos,este asemenea unui om, unei persoane, are o respiratie proprie, o inima care se bucura pentru fiecare om care paseste in curtea manastirii.Cand am sa am timp am sa postez poze de aici.Pentru ca si pozele pot arata frumusetea si personalitatea puternica a locului.

Si e o liniste si o pace pe care nimic nu a reusit sa o tulbure secole...

Iar credinciosii din cursul saptamanii, cei care vin, putini, dar oameni care vin pentru primenirea sufletelor lor , au pe chipuri un zambet si o bunatate atat de reala incat de multe ori mi-e greu sa ma despart de ei.  

Sunt oameni care ne poarta in rugaciunile lor pe noi toti, sunt preoti care ingenunchiaza pentru noi cand noi traim tulburati de lumescul vietii noastre, aduc jertfa cea fara de sange...ridica sfantul potir, Iisus Hristos euharistic in mainile lor si peste toate, rugaciunea catre Acesta, pentru noi.

- Pentru ca sa fim izbaviti noi de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.

- Apara, mântuieste si ne pazeste pe noi Dumnezeule cu harul Tau.

- Ziua toata, desavârsita, sfânta, în pace si fara de pacat, la domnul sa cerem.

 -Înger de pace, credincios, îndreptator, pazitor sufletelor si trupurilor noastre, la Domnul sa cerem.

- Mila si iertare de pacate si de greselile noastre, la Domnul sa cerem.

- Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul sa cerem.

- Cealalta vreme a vietii noastre în pace si întru pocainta a o savârsi, la Domnul sa cerem.

- Sfârsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neînfruntat, în pace si raspuns bun la înfricosatoarea judecata a lui Hristos, sa cerem.

- Unirea credintei si împartasirea Sfântului Duh cerând, pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos sa o dam.

Si dupa fiecare cerere, oameni pe care noi nu-i cunoastem, poate ne intalnim cu ei pe strazi si ii privim dispretuitor pentru modestia hainelor pe care le poarta,spun cu lacrimi:Da Doamne!

De unde e binele din viata noastra?Pentru rugaciunile cui, Dumnezeu daruieste ceasul acesta in care unii isi beau cafeaua inca adormiti, copii mei nascuti sau botezati de mine, tot ai mei, isi traiesc ziua de vineri, fiecare cu problemele lor...eu scriu...mama isi ia medicamentele,fiecare traieste, respira , gandeste momentul urmator, dar prea putin ne gandim pentru rugaciunile cui, Dumnezeu daruieste clipa prezenta.

Asteptand miruirea am parcurs intr-o clipa un drum mare prin toate acele locuri in care stiu preoti care se roaga pentru noi:am fost la Dorna Arini la parintele Gavriil, am fost la Rohia,la Maica Domnului de la Rohia, la Visina, la parintele Ambrozie si la Bujoreni, la parintele Alexie, am ajuns pe varful muntilor la parintele Modest la Cetatuia,am coborat  la manastirea Antim, si l-am urmat cu ochii inimii pe parintele meu in catedrala...Eu stiu ca pentru rugaciunile lor Dumnezeu ne rascumpara clipa de clipa si isi intoarce iar privirea iubitoare spre noi.

Sa sarutam totdeauna cu recunostiinta dreapta preotilor care se roaga pentru noi si sa purtam iubire celor care, cand noi lenevim la caldura caselor noastre, imping usa bisericilor, intra si se roaga si pentru noi si pentru cei adormiti din neamurile noastre.