Neputinte!

Cunoastem uneori oameni care ne lumineaza clipa pe care o traim.Ne privesc zambind.Ne dau atentia lor, timpul lor, experienta lor de viata,ne pastreaza poate in gandul lor si chiar daca nu meritam, au totdeauna cuvinte de lauda despre noi.

Dar avem langa noi si oameni cu care intersectandu-ne, devenim brusc, arici, cu ghem mare in stomac, de spaima, ca deranjam, ca facem ceva rau care supara, ca vom fi atacati indiferent ce vom face.

Asta e! Nu ne place toata lumea! Cu totii avem simpatii si antipatii, dar de ce pentru unii, lucrurile nu se schimba niciodata? De ce iti ingheata sangele fiind in preajma lor? De ce nu reusesc sa infloreasca nici macar pentru cei apropiati lor si trec prin viata arizi,sterpi, preocupati doar de castig,doar de conturi bancare, cat castiga prin tine si cat de mult ii pagubesti?

Cum sa procedem oare in preajma lor?

Stiu ca ar fi cel mai bine sa nu ne apropiem de astfel de oameni, dar uneori nu se poate si atunci...zi de zi...un an, doi, zece, treizeci...duci aceasta povara.Esti bucuros cand pleaca in vacanta!Ei cred ca tu ii invidiezi pentru minunatele excursii care ii duc in toata lumea! Ascund de tine ca sa nu-i pizmuiesti! Dar tu esti fericit si nu atat pentru ei, cat pentru tine!Iti doresti ca sejurul lor sa fie lung, sa fie plin de lucruri care sa le dezmorteasca inima, sa le arate orizonturi frumoase, senine si lumina aceea sa fie si pe chipul lor.Dar ei sunt ...furiosi! Descopera ca altii sunt mai bogati, mai avuti, mai plimbati,mai- mai! Si se intorc lafel! Si calvarul incepe!

Imi este mila de acesti oameni.Am vazut cum nimic nu reuseste sa transforme viata lor in viata fericita.I-am vazut atat de nefericiti, incat m-am ingrozit.

Stiu, nu putem schimba lumea! Am vazut ca oricat mi-as dori, nu am putut sa schimb nimic in unii oamenii.Daca m-am apropiat, ei m-au pizmuit mai mult, daca m-am departat am facut si mai mult rau.Poti desigur sa-i treci pe pomelnicul tau si sa te rogi ca Dumnezeu sa le schimbe inima, sa-i lumineze, sa-i intelepteasca si sa speri ca Dumnezeu va face si cu ei minunea.Poti alege sa te uiti la ei cu iubire, vazandu-i inaintea ta in toate si acceptandu-le neputinta neomeniei, sa-i iubesti sau macar sa-i tolerezi cum sunt.

Nu pot schimba lumea, dar pot alege ca eu sa nu ma schimb intr-un om asemenea lui.Pot alege, asa cum spunea Einstein, sa privesc la ei de sus doar daca sunt hotarat sa-i ajut sa se ridice.Daca nu fac acest lucru, nu am niciun drept sa-i judec.Stau departe, primesc raceala lipsei lor de iubire, neputinta lor de a trai emotia unei prietenii, de a fi un umar adevarat pe care sa-ti pleci capul cand ai nevoie si tu de ajutor,si ma rog ca sufletul meu sa nu inghete, sa nu se transforme in sloiuri reci, albe, cumplite.

Sfantul Atanasie cel Mare spune "Faptele  savarsite de oameni sunt de trei feluri:conform firii, mai prejos de fire si mai presus de fire.Fireasca este pacea,impotriva firii este dusmania,si mai presus de fire sunt iertarea si binele dezinteresat."
Ma rog sa dobandesc sa-i pot ierta direct, fara alte judecati, instinctiv, cand fac raul, cand ma ingheata, automat sa-i scuz si sa-i iert.Dar pana atunci macar sa dobandesc pacea cu ei.