Prin ferestrele calde am vazut dimineata o pacla alba. E ceata.Mi-e draga ceata! Asa laptoasa si umeda cum e, mi-e draga ceata. Ma prinde toata in imbratisarea ei, asa de mult, asa de bine incat trupul tot e dizolvat in ea...anonim, pierdut...poate chiar inexistent...Am trup de ceata.Am maini de ceata, am ochi de ceata...Doar inima imi bate tare cautandu-ma!Unde sunt? In ce punct al planetei?
Ma mai cauta cineva? Mai stie cineva ca aici, pe planeta aceasta in care am fost izgoniti, sunt eu?
Ma pot uita toti.Ma pot trece toti la persoane pierdute.Dar Tu, Doamne, Tu scrie-ma in Cartea Vietii, numara-ma cu oile tale, ia-ma si azi pe umerii Tai si du-ma acolo unde e folosul si voia Ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu