CARTEA DE RUGACIUNI

"Rugăciunea este respirația şi hrana sufletului fără de care omul, creat de Dumnezeu şi spre comuniunea cu El, nu poate trăi"

Asa spune ieromonahul Petru Pruteanu pe prima pagina a cartii de rugaciune noi editate.

Este atat de frumoasa.Rosie! Vesela, plina de speranta ca rugaciunile citite din ea vor fi ascultate de Dumnezeu si Maica Domnului. 

Dar, desi remarcabila, cartea de rugaciune a ieromonahului Petru Pruteanu, nu despre aceasta carte vreau sa scriu. 

Vreau sa scriu despre cei care nu au nicio carte de rugaciune, despre cei care nu se roaga pentru ca nu au deschis niciodata nicio carte de rugaciuni, nu merg la slujbele bisericii si atunci mintea lor nu se poate deschide spre ganduri care sa se concretizeze in cereri.Si viata lor e trista.Sunt fara respiratie, fara legatura cu Dumnezeu, expusi tuturor primejdiilor pe care cel rau le aseaza in viata lor.Si sunt foarte multi cei care nu au o carte de rugaciune.Si oameni saraci dar si bogatii lumii.Cred ca cel mai la indemana cadou si cel mai ieftin si usor de facut este o carte de rugaciuni.S-au editat asa de multe incat putem gasi oriunde.

Asa trebuie sa incepa toti. O mica carte de rugaciune pe noptiera noastra, la capul patului nostru, pe raftul din bucataria unde stam toata ziua si unde ne si odihnim...O mica carticica cu cateva rugaciuni.Ca inima noastra sa se deschida spre Domnul,, ca noi sa invatam sa vorbim cu el.

Nu stiu nici eu prea multe.Nici eu nu ma rog cat ar trebui.Vorbele sunt si pentru mine.

Pe noptiera mea sta acum cartea rosie a ieromonahului Petru.Un zambet de carte.

Am daruit acum doua saptamani una din aceste carti unei doamne pe care am vazut-o in biserica citind rugaciuni copiate la xerox pe foi atat de uzate incat mi-s-a strans inima.Bucuria ei a fost atat de mare incat mi-ar fi sarutat mainile.

Ieri am fost intr-o vizita la o fosta colega de facultate, prietena veche...acum persoana cu o mare functie intr-un mare judet...i-am dus cadou langa niste bomboane... Evanghelia dupa Matei si aceasta carte de rugaciune. A fost atat de bucuroasa cum nu va imaginati.Bucurie care a depasit orice medalie primita si afisata in biroul ei.

-Aveam una veche si foarte uzata !

O tinea in mana cu bucurie...

Acum cateva minute am intrat in biroul contabil al firmei si le-am dat doamnelor vesnic ocupate acolo, cate o carte de rugaciuni...Au parasit lucrarile, pixurile au fost aruncate pe birou si au deschis cartile cu foame!Dupa nici o jumatate de ora a aparut in biroul meu secretara zicand un pic a repros, un pic a ruga:
-Vreau si eu o carte din aceea  rosie, frumoasa!

Hrana sufletului pentru mult timp este in mana lor.Fie ca Harul Sfantului Duh sa lucreze pentru ei toti si rugaciunea sa fie bineprimita de Dumnezeu.

Iar noi sa daruim mereu, pentru ca asa cum spune parintele Nicolae, daruind vom dobandi.