Deja sunt cinci ierni si deja o traiesc pe a sase...2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, de cand luminez doar din inima mea drumul lui spre mine.Nu pot sa-i spun "Bine ai venit!" pentru ca oricat de mult imi doresc sa simt ca e afara in seara aceasta ploioasa sau la usa....stiu doar ca ploua fara el.
Ce ne doare cel mai mult intr-o despartire?Sunt multe, multe lucruri care dor...
Acum, in seara aceasta ma doare ca nu pot imparti cu el tristetea de a te simti neinteles.
El intelegea totul doar privindu-va si avea pentru mine mila aceea care te face sa-l partinesti pe celalalt chiar daca poate nu are dreptate totdeauna.Era de partea mea.Era suporterul meu.Era partizanul meu.Era avocatul meu.Era prietenul meu care ma sprijinea in toate si care ma intelegea in toate.
Acum...lumeste sunt singura.
Duhovniceste sunt oameni care ma poarta in inima lor,care se roaga pentru mine, preoti, calugari, mireni.
Dar nu-l am pe el si asta face asa ca orice palma primita de la oameni sa doara mai mult, poate si pentru ca nu pot plange.Cine sa ma vada lumeste?Si indiferent cine m-ar vede, daca nu e el, nu valoreaza si nu alina.
Numar,numar ani,cinci impliniti, mult timp am numarat zilele, sunt 1864 de zile.Dar am obosit si mai bine numar cate sunt pana la intalnire.Sa incep de azi? Sa incep de maine?
Mai bine las noaptea sa curga spre ceea ce vrea Domnul si daca ma trezesc, de maine numar zilele pana cand ne vom revedea.Si poate asa, am sa numar cu mai putina durere, cu mai putine lacrimi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu