Reteta de iubire

De multe ori m-am gandit, cum putem face sa iubim in mod adevarat, neimpus, pe cineva.Desigur, daca persoana din fata noastra este un om care ne place pe noi, daca el/ea ne da atentie, iubire, simpatie, este deosebit de usor.Dar ce plata poti avea?

 Problema nu este nici cand ne intersectam cu cersatorii, cu cei pe care ii stim cu mana intinsa spre noi.

Problema o reprezinta cei care ne gresesc, cei care, desi nu avem nicio vina, ne urasc fatis, ne prigonesc, ne calomniaza.E greu sa scapi de intrebarea:De ce eu? mai ales cand langa tine ai "prieteni "care iti amintesc permanent asta.Am o postare mai veche"URA" in care povestesc cum cineva are o obsesie fata de mine, cum ma urmareste permanet,cum inventeaza povesti urate despre mine, cum imi pune in carca imaginatia ei bolnava si multe si multe.

Am constatat ca prietenii in loc sa o puna la punct, ciulesc urechile!Cei care nu aud bine, desi striga tare prostiile, dar le rateaza(stand in rugaciuni!) ma intreaba direct:'Ce vroia sa spuna?"

Si imi dau seama ca  e si mai mare crucea mea !

Dimineata cineva a postat un citat al sfantului Ioan de Kronstadt.Il redau si eu!

"Când fratele tău îţi greşeşte cumva - de exemplu vorbind rău despre tine, sau pervertindu-ţi vorbele, sau calomniindu-te - nu te enerva pe el, ci caută să găseşti în el calităţile, care există fără nici o îndoială în fiecare om, şi iubeşte-l pentru acestea. Căutătorii de aur nu bagă în seamă nisipul şi noroiul din site, ci caută doar bobiţele de aur; deşi sunt puţine, le preţuiesc şi aruncă peste umăr tot ceea ce nu este de folos. Dumnezeu face tot aşa, curăţindu-ne cu mare dărnicie." ( Sf. Ioan de Kronstadt )

Il iubesc pe sfantul Ioan de Kronstadt!Parintele meu duhovnic mi-l-a adus in viata mea.Am acasa o multime de carti ale sfantului si sunt hotarata in anul acesta sa le citesc pe toate.Si o am pe Maica Domnului Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra!

Uitati-va cat e de frumoasa! 

Icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” a fost zugrăvită de maicile Mănăstirii Leushinski cu binecuvântarea sfântului Ioan de Kronstandt în anul 1894. Însuşi sfântul Ioan a sfinţit-o şi s-a rugat dinaintea ei numind-o „Mântuitoarea Rusiei”.

Trei ani mai târziu, sfântul Ioan l-a binecuvântat pentru rugăciune şi nevoinţă dinaintea acestei icoane pe sfântul Serafim de Viriţa, care pe atunci vieţuia încă în lume,spunându-i:

- Vei fi schimnnic al Lavrei Alexandru Nevski. Roagă-te pentru mântuirea Rusiei înaintea acestei icoane.

Şi îi porunci să repete nevoinţa sfântului Serafim de Sarov: să se roage Preacuratei Maici a Domnului să trimită pace ţării.

După mutarea sa la Viriţa, în anul 1937, sfântul Serafim se rugă dinaintea acestei icoane 1000 de zile şi nopţi, cerând Maicii Domnului să trimită pace Rusiei.

Odată, o familie şi-a adus pruncul bolnav de la Sankt Petersburg la sfântul Serafim să se roage pentru sănătatea copilului, însă când intrară la cuviosul părinte, copilul era deja mort. Părinţii plângeau şi îl rugau să le ajute. Sfântul Serafim se rugă Maicii Domnului, iar copilul învie. Vestea minunii se răspândi cu repeziciune, pricină pentru care autorităţile hotărâră să confişte icoana. În acest timp, la sfântul Serafim veni o fiică duhovnicească, Lidia, pe care o tunse în monahism cu numele Varsanufia şi îi încredinţă icoana spre păstrare.

După ce în anul 1962, icoana Maicii Domnului fu adusă în Ucraina, dinaintea ei se rugă 1000 de nopţi schiegumena Alexandra care cu puţin timp înainte de plecarea sa la Domnul, săvârşită în 1978, auzi din icoană ziua adormirii sale.

În 1997, icoana fu dăruită Mănăstirii de maici a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Cernigov, Ucraina. Primele minuni săvârşită aici a fost îmbunătăţirea vieţuirii, încuviinţarea unui preot de sluji la mănăstire, sosirea unor surori cântăreţe şi începutul lucrărilor de construcţie.

La 23 aprilie 2002, Biserica Ortodoxă Ucraineană a adăugată în lista icoanelor făcătoare de minuni, aşezând prăznuirea sa în Sâmbăta din Săptămâna a cincea a Postului Mare.

Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înainte, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţă îi înţelepţeşti, celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-ţi cânte ţie: Bucură-te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre! (Din Acatistul icoanei)

M-am rugat la aceasta icoana, acolo in inima dulce si adevarata a credintei, a iubirii si a ascultarii de sfinti!Imi amintesc cat de evalviosi si iubitori de Maica Domnului sunt ucrainienii si modovenii nostrii si rusii...modele pe care noi le gasim mai degraba la ei!Dar cred ca nu m-am rugat pentru ceea ce trebuia sa o fac!Am acasa si am daruit acesta icoana!

Inca lupt cu amaraciunea.Stiu, duhovniceste, inteleg de ce femeile acestea bolnave au acest comportament, mi-e mila de ele si mila mea se amesteca cu iubirea, nu sunt o sfanta, dar daca tot gandesti un lucru bun si il si spui,pana la urma, trebuie sa intre si-n inima ta!Desigur, uneori, gandindu-ma ca diavolul le sufla cuvintele, as vrea sa le iau si sa le bag cu capetele lor machiate si superparfumate in zapada, sa fuga de pe ele uratii!Inteleg!Sigur, inteleg!

Dar ce au prietenii?Cat bine considera ca imi fac amintindu-mi mereu de asta si chiar cultivand legatura cu aceste persoane?Si ma intreb:

-Pe cati, Doamne, sa trec pe pomelnic?

Intreaga lumea Ta!

O tanara draguta, cu care m-a rugat impreuna la Cernigov la aceasta icoana, desi nu stie incercarile mele, mi-a trimis aseara pe email o povestioara pe care o mai citisem a Parintelui Paisie Aghioritul:

"Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?” iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. 

 Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?” ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. Şi va începe să îţi înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajişte. 

Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii sau zambilele. 

Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor iar alții asemeni albinelor. Cei care se aseamănă cu muștele găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor.Dar cei ce se aseamănă cu albinele nu văd decât bine oriunde s-ar uita. Oamenii limitați gândesc și privesc totul într-o manieră greșită, în timp ce aceia care au gânduri pozitive, orice ar vedea, orice li s-ar spune, vor gândi într-o manieră optimistă. 

> > >Odată un student a venit la chilia mea și a bătut la ușă. Deși aveam de citit un teanc de scrisori, m-am decis să merg să văd ce vrea. 

„Ce doreşti fiule?” l-am întrebat. 

„Aici este chilia părintelui Paisie?” m-a întrebat el zicând: „vreau să îl văd pe părinte”. 

„Da, aici este, dar părintele nu e, a plecat să cumpere ţigări”, i-am spus eu. 

„Înseamnă că s-a dus ca să ajute pe cineva” a spus acesta cu un gând bun. 

„Nu, a mers să le ia pentru el”, am spus eu. „Le-a terminat pe toate şi tânjea după o ţigară. Pe mine m-a lăsat aici singur şi nu ştiu când se întoarce. Dacă mai durează mult, am să plec”. 

Ochii umeziţi ai studentului i-au trădat emoţiile şi a spus din nou cu un gând bun: 

„Îl tulburăm pe părintele Paisie”. 

L-am întrebat: 

„De ce vrei să îl vezi?”, 

„Vreau doar binecuvântarea lui”, mi-a răspuns. 

„Ce binecuvântare vrei de la el, naivule! E ţicnit, îl cunosc bine. Nu are pic de har. Nu-ți mai pierde timpul așteptându-l să se întoarcă. Va fi morocănos, s-ar putea chiar să fie beat, căci mai are și viciul acesta”. 

Cu toate astea, tânărul a rămas optimist. Într-un final i-am spus: 

„Am să îl mai aştept şi eu puţin, ce vrei să îi transmit?” 

„Vreau să îi dau o scrisoare” a spus, „dar îl aştept ca să îmi dea şi binecuvântarea”. 

Vedeţi? Oricât de multe lucruri rele i-aș fi spus, le-a privit pe toate cu ochi buni. Când i-am spus despre țigări, ochii i s-au umezit. „Cine ştie”, a gândit el „probabil s-a dus ca să ajute pe cineva”. Alţii sunt educaţi, citesc mult dar cu toate acestea nu gândesc precum tânărul acela! Odată ce îl contraziceai, el crea imediat o altă idee și ajungea la o concluzie chiar mai bună decât prima. Am fost uimit de această capacitate a lui! A fost prima oară când am văzut așa ceva! 

Domnul să vă binecuvânteze!" 

Sigur, cuvintele sunt si pentru mine!Atat timp cat nu vad doar lucrurile frumoase facute de altii, atat timp cat imediat simt si depistez intepatura lumeasca, e clar ca mandria mea are coarne mari si nu stiu nici macar sa pun inceput smereniei mele.

Ar trebui in loc sa-i judec, sa plang pentru pacatele mele, amintindu-mi cum spune Maria, ca orice cadere de-a mea este si a lui Grig de pe treapta pe care se afla. Ar trebui sa caut ca albina doar floarea, sa astept sa apara ghioceii micuti si fragili de sub zapada, pe care caldura dragostei mele ar trebui s-o topeasca.Ei, ghioceii sunt acolo, doar eu nu-i vad totdeauna!