duminică, 28 decembrie 2014

Pelerin in Tara Sfanta -ziua a cincea a

M-am trezit brusc dintr-un vis in care vedeam niste cruci  mari si intre ele, una din marmura alba, pe Grig si  in mana mea metania cea mare  desfacuta. Senzatia ca metania era efectiv in mana mea, era atat de mare,incat mi-am privit mana goala...Vise si doar vise...Credeam ca doar vise...
Am coborat cu fetele la restaurant, am mancat glumind iar cu baietii care ne supravegheau la masa si care ne indemnau sa luam cate ceva si sa punem in posete. Dar noi eram atat de bucuroase sa putem glumi, incat nici macar halva nu ne-am luat. Lasa ca ne hraneste, Dumnezeu pe undeva.Am mers in hol si iar am facut poze. Era ziua in care urma sa ajungem la un sfant roman:Sfantul Ioan Iacob Hozevitul si nu puteam merge acolo decat in costume nationale(daca tot ni le-am luat la noi)
Uite-ma aici!
Doina-Elena de acum, semanand perfect cu femeile din neamul meu de acum o suta de ani! In spatele meu un covor cu motive geometrice,  asemanator scoartelor noastre romanesti.Cu ie, cu fusta lunga si cu capul acoperit. Nu am pe fata nici fond de ten, nici glos pe buze si nici rimel pe gene. Parca asa se numeau acestea...nu?Dar e pe chipul meu aici,in acesta fotografie, ceva ce nu a fost nicicand! Si e pacea si e linistea si nepasarea de grijile lumesti si ... e ceva in mana mea...metania pe care o visasem desfacuta...

Ne-am fotografiat toate in costume nationale, ma rog, aproape toate, Nuti face exceptie si nici negresa acesta frumoasa, nu cred ca era in costumul lor "national", cred ca mai degraba, vorba Danei, prinsese reducere la Zara si isi luase rochie noua, pentru ca si alte femei din grupul lor, aveau acesta tinuta.
Dar a fost draguta, nu numai fizic  si s-a fotografiat cu noi toti...




Si am ajuns acolo, in locul in care incepea urcusul nostru spre Manastirea Hozeva.In pustiul Iudeii.

Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Iudeii, numit si Wadi Kelt, este o manastire ortodoxa foarte veche, in care se pastreaza Moastele Sfantului Ioan Iacob de la Neamt, numit si "Hozevitul". Manastirea se afla la o distanta de numai 20 de kilometri de Ierusalim, pe drumul ce se indreapta spre Ierihon. Din parcarea pentru autocare,se urca foarte greu, drumul fiind inaccesibil autocarelor.Singurul ajutor pe care il poti primi e de la magarusi. Dar pentru asta iti trebuie curaj mai mare decat sa mergi pe jos 



Valea numita "Wadi Kelt" strabate o insemnata parte din pustiul Iudeii. Valea pustiului Hozeva merge paralel cu drumul antic roman ce leaga Ierusalimul de Ierihon, drum pe care cobora si samariteanul milostiv (Luca 10, 29-37). Manastirea este asezata pe panta abrupta a malului vestic al vaii, intr-o regiune mai mult palestinana decat israeliteana.La manastire se ajunge pe o poteca pietruita ce strabate valea pustiului, trecand peste firul de apa ce se strecoara prin capatul de jos al acesteia. Poteca pietruita ce porneste spre manastire incepe din dreptul unui portal de piatra in trei arce, pe care este trecut numele sihastriei.



Calugarii crestini au inceput a se aseza in pustiul Iudeii inca din secolul al IV-lea. Intre secolele V si VI, desertul Iudeii a devenit un deosebit de puternic focar monahal, aici fiind intemeiate mai bine de 70 de manastiri si sihastrii calugaresti, care de care mai ascunse si mai greu accesibile.



Primii calugari de aici, cunoscuti cu numele, sunt Prono, Ilie, Gannaios, Ainan si Zenon, ei asezandu-se in vale prin anul 420. O micuta capela, zidita de catre cinci calugari sihastri, a fost transformata in manastire in jurul anului 480, de catre Sfantul Ioan Tebeul, calugar venit din Theba Egiptului.



Complexul monahal dateaza inca din secolul al VI-lea, el pastrandu-si capelele si gradinile, pe care la ingrijesc si in care vietuiesc un grup de calugari greci. 

Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozeva - scurt istoric

Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul este sapata intr-un perete de stanca, pe locul unei stravechi asezari monahale, de la inceputul veacului al V-lea, situata la apus de Ierihon, pe valea paraului Horat - Cherit - din Vechiul Testament, numit azi Hozeva, in preajma caruia a trait Proorocul Ilie, in timpul prigonirii lui catre regele Ahab.

Manastirea greco-ortodoxa a fost intemeiata prin secolul al V-lea (sau al VI-lea), de catre Ioan din Theba. Dupa tunderea in monahism, acesta a plecat din Theba Egiptului si a venit in pustiul Iudeii, in anul 480. Aici, el si-a gasit o pestera in care s-a instalat ca sihastru.

Manastirea a fost numita "Sfantul Gheorghe Hozevitul" dupa numele celui mai renumit calugar ce a vietuit in aceasta, anume Gheorghe din Coziba (Hozeva). In cadrul secolului al VI-lea, manastirea a ajuns foarte renumita, ea avand drept conducator duhovnicesc pe Sfantul Gheorghe din Coziba, nascut in Cipru, in jurul anului 550.


Distrusa in anul 614, de catre persii necredinciosi, manastirea a fost reconstruita in perioada cruciatilor. In urma atacului nesabuit, 40 de calugari cu viata sfanta au fost martirizati. Dupa alungarea cruciatilor din Tara Sfanta, manastirea a ramas mai mult parasita, datorita noilor randuiri.

O inscriptie in limbile greaca si araba, asezata deasupra vechii intrari in manastire, aminteste reconstruirea acesteia in anul 1179, de catre imparatul Manuel I Comneanul (1143-1180). In anul 1483, pelerinul Felix Fabri a gasit aici numai o serie de ruine.



In anul 1878, un calugar grec, numit Calinic, s-a asezat intre vechile ziduri monahale din pustiul Iudeii, restaurand complet manastirea. Lucrarile de reparatii s-au incheiat in anul 1901. Cea mai veche parte din manastire este mozaicul de pe podeaua Bisericii Sfantul Ioan si Sfantul Gheorghe, care dateaza inca din secolul al VI-lea.



Initial, biserica manastirii era inchinata Maicii Domnului. Astazi insa, dupa reconstruiri si renasteri, biserica poarta drept hram pe Sfantul Gheorghe Hozevitul si pe Sfantul Ioan Iacob de la Neamt.


Sfintele Moaste (craniile) ale calugarilor omorati de catre persi sunt pastrate intr-un paraclis de langa biserica centrala, unde se afla si Moastele intregi ale Sfantului Ioan Iacob de la Neamt. Tot aici se pastreaza si mormantul Sfantului Gheorghe Hozevitul.

Sfantul Gheorghe Hozevitul

Sfantul Gheorghe Hozevitul este praznuit in data de 8 ianuarie. Parasindu-si patria si neamul, cat si toata desfatarea lumeasca, sfantul a venit la Ierusalim, spre a se inchina la Sfantul Mormant, cat si la toate locurile cele sfinte. Cu aceasta ocazie, el intra in manastirea ce se va numi "Hozeva".
Sfantul s-a nevoit ani indelungati in Pestera Sfantului Ilie, intru rugaciuni, osteneli si post indelungat. Sfintele sale moaste se pot cinsti in biserica manastirii, prin puterea lui Dumnezeu ele facand mari si multe minuni. 
Sfantul Ioan Iacob de la Neamt - Hozevitul


Sfantul Ioan Iacob de la Manastirea Neamt s-a nascut in anul 1913 si a trecut la cele vesnice in data de 5 august 1960, la varsta de 47 de ani. Sfantul a ajuns si Tara Sfanta si a mers la Asezamantul Romanesc de la Iordan, unde a devenit indrumator duhovnicesc. Cu toate acestea ravnitorul egumen nu era multumit de nevointele sale si dorea o vietuire mai aspra, intr-un loc mai pustiu asemenea marilor anahoreti din epoca de aur a crestinismului.




Cuviosul Parinte Ioan s-a retras in Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul, loc in care se afla si pestera unde a trait pentru o vreme si Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul. Aici, au trait in vechime mii de calugari multi dintre ei martirizati in vremea persilor. Poate tocmai de aceea si cuviosul roman a ales pentru nevointa aceasta manastire, in care insa a locuit o vreme scurta, pentru ca in anul 1953 se retrage intr-o alta pestera din apropiere, unde a ramas pana la sfarsitul vietii, in cea mai severa schimnicie.
In aceasta pestera sapata in stanca abrupta a muntelui cuviosul isi petrecea zilele in cea mai inalta rugaciune si post, odihnindu-se pe o rogojina asternuta pe o scandura si hranindu-se cu putine merinde uscate. In aceasta asezare saraca s-a smerit si s-a rugat cuviosul Ioan vreme de opt ani, rabdand frigul, foamea, setea, arsita, boala si lipsurile si ispitele de tot felul. 
Trupul sfantului a fost asezat in pestera mormintelor, in locul pe care si-l pregatise el insusi, de mai inainte. La moartea lui multimi de pasari s-au adunat la manastire, in chip minunat. Timp de douazeci de ani, cinstitul trup al cuviosului s-a odihnit in mormantul din Pestera Sfanta Ana. In luna august 1980, prin pronia dumnezeiasca, deschizandu-se mormantul sau, trupul cuviosului a fost gasit intreg, neputrezit si raspandind miros de buna mireasma. Moastele sale au fost stramutate, cu mare procesiune, in Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul si asezate in paraclisul acesteia.
Pentru viata sa sfanta, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa din 20 iunie 1992, a proclamat canonizarea Cuviosului Ioan Iacob si pomenirea lui in randul sfintilor, cu numele de "Cuviosul Ioan cel Nou Romanul", "Ioan Iacob de la Neamt" sau "Hozevitul", avand drept data de praznuire ziua de 5 august.sursa www.crestin-ortodox.ro
Ne-am pregatit pentru urcus.Aurelia m-a legat la cap cu broboada, apoi am constat ca imi este si mai cald si am fugit cu ea la autocar si am luat o basma alba pe care aveam s-o port  in aceste ultime zilele  din pelerinaj.

Si Aurelia cu zambetul ei frumos!
Si Dana deja impodobita de un arab...






Si am plecat la drum...


Unele doamne au urcat pe magar!



-Nu, nu! "Mama"nu vrea pe magar!
Asa ne ziceau la toate femeile"mama". E cuvantul romanesc pe care ei il stiu foarte bine...

Crucea...Deja o cruce...
Drumul a fost greu. Era foarte cald si urcusul e greu. Sunt cateva portiuni in care urci ca pe verticala... si e departe ...dar e frumos! Peisajul e ametitor de frumos. Calcar. Arid. Uscat. Ici colo cate un pomisor.In jurul meu pelerinii vorbeau,dorind sa acopere cu vorba, distanta pana la manastire. Si ma simteam obosita dar si tulburata de vorba si mi-am adus aminte de vis, de metania desfacuta si am zis dintr-odata:
-Nu mai vorbesc! O iau inainte sa ma rog. Nu am facut numarul stabilit de parintele duhovnic pentru rugaciuni si cred ca stie deja, pentru ca am visat ca aveam in mana o metanie desfacuta!
Si am plecat in fata si manastirea se vedea tot mai aproape...

si iar o cruce...




Si inca un pic...
si crucea din vis...


Avem sa citesc in seara acesta scriind acesta postare, o poezie a sfantului Ioan Iacob...si am inteles o parte din vis...semnificatia crucilor

Un crestin odinioara
Tot se caina mereu:
Grea mai este Crucea asta
Ce mi-a dat-o Dumnezeu.
Cum o dau nu-mi iese bine
De necazuri nu mai scap
Si muncesc din greu ca boul
Pana cad langa protap!
Iaca altii sunt mai lenesi
Si traiesc mai in belsug
Numai mie (vorba ceea) „boii
nu-mi mai trag la jug”.
Si ofta crestinul nostru si
Mereu era cartind
Nimeni nu putea odata
Sa-l auda multumind,
Insa Cel de sus Parinte,
Care ajuta pe misei
Cautand din cele Sfinte,
cercetatu-l-au pe el:
A trimis la el un inger
Noaptea cand dormea trudit
Si luand pe om de mana
L-a urcat pe deal la Schit.
Se facea ca este ziua
Si erau numai ei doi
Intre niste Cruci frumoase
Felurite dupa soi.
Unele erau de aur,
Altele de fier si lemn,
De argint si de arama,
Fiecare cu un semn.
Zice ingerul atuncea:
„Ia-ti o Cruce care vrei
Numai potriveste-o bine
si te-ntoarce la bordei”,
Lacom el apuca-n graba,
Cea de aur mai intai
Incercand s-o tabarceasca
Pe voinici umerii sai.
Dar nu-i chip ca s-o urneasca
Si privind la ea cu jind
Se pogoara mai la vale,
La o Cruce de argint.
De prea multa, stralucire
Nu te poti uita la ea,
Dar voind el s-o ridice
Vede ca-i grozav de grea
Se mai uita, iar incearca
Pana ce isi ia de seama
Sa-si aleaga alta Cruce
Tot frumoasa, de arama.
Dar in ciuda lui si aceea
Pentru dansul este grea
Cea de marmora mai tare,
Cea de fier cam tot asa.
Langa ele mai la vale,
vede sub un copacel,
Cruce de stejar usoara
Numai buna pentru el.
O ridica deci si pleaca
Iara ingerul pe drum
Il intreaba pentru Cruce,
Daca-i multumit acum.
Slava Domnului, raspunde,
Tare-s multumit cu ea,
Caci din toate numai asta
Este dupa vlaga mea!
Ingerul atunci ii zice:
Omule nemultumit,
Pentru Crucea,vietii tale
Totdeauna ai cartit!
Astazi te-am adus anume
Ca sa-ti fie semn
Ca nici una nu poti duce
Decat Crucea cea de lemn.
Asta este „Crucea vietii”
Data tie de cand esti
Deci lui Dumnezeu da slava
si de-acum sa nu cartesti
Cele de metale scumpe
sunt a oamenilor sfinti
Care sufar pan'la sange,
intru grele nevointi
Iara tu cu saracia
lesne te vei mantui,
Daca vei pazi credinta
si rabdand vei multumi!

Sfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt - Hozevitul,

Rugaciune, Poezie, Invatatura, Ed. Doxologia, Iasi, 2010
Si am intrat


Pardoseala originala...
Si Sfantul Ioan Iacob Hozevitul
Intalnirea cu sfantul a fost coplesitoare!
Parintele a citit acatistul sfantului...Si eu ascultandu-l am ridicat ochii in lacrimi, la icoana de deasupra raclei, amintindu-mi ca parintele ghid ne spusese ca e o icoana foarte frumoasa. 
Si i-am vazut chipul frumos, dar sobu... serios, trist in acesta lume fara mari frumuseti... Si-n mana sfantului am vazut ...metania din visul meu, Desfacuta. Stiu nu ar trebui poate sa spun, dar ...Dumnezeu vrea sa descoperim si altora aceste lucruri!






Si am plans cum rar am facut-o, amintindu-mi copiii mei orfani...pe Ruxandra care avea abia 18 ani cand tatal ei a murit si Andrei 22 de ani... atat de mici, pe Maria si Ioana... pe iarasi Maria si Ioana , pe colegul meu Bogdan care avea 8 ani si-l bateau totii copii pe strada strigandu-i ca el nu are tata, pe Teodor si Cristiana,pe  parintele Catalin care era student la Teologie in prima sesiune si Inaltu l-a cheamat si i-a spus ca tatal lui a murit...pe Daria care avea doar 2 ani si jumatate si nu si-o aminteste pe mama ei  ... atatia copiii orfani pe care ii cunosc!Si am simtit iubirea si mila sfantului ...chiar am simtit-o si faptul ca sfantul parca imi spunea sa ma rog lui...pentru ca si el, a fost copil orfan...

In "bratele parintesti"
de Sfantul Ioan Iacob

Ramas de mic orfan pe lume,
Ca un copil al nimanui,
Mi-am pus nadejdea mea spre Domnul
Cerand de-a pururi mila Lui

Bunica, Dumnezeu s-o ierte,
Mi-a semanat de timpuriu
In suflet tainele credintii
Si rodul lor ma tine viu


O, scumpa mea batrana sfanta
Eu, tot ce am iti datoresc,
Caci m-ai adus la cunostinta
Parintelui Celui Ceresc


"Cand tatal meu" (cum zice psalmul)
"Si mama mea m-au parasit,
Atuncea Domnul cel din ceruri
La sanul milei m-a primit


Deci, suflete al meu smerite
Intraripeaza-te mereu,
Prin rugaciune prea fierbinte
Si dragoste spre Dumnezeu.


Privind in inima cu mintea
Sa cauti tainicul izvor,
Din care viata se adapa
Cu darul cel mantuitor


Urmeaza calea mantuirii
Traind in pace singurel
Si toata grija cea lumeasca
S-o lepezi astazi pentru El.



Este atat de greu sa intelegem, atat de greu sa traim purtand povara lipsei celor dragi si a greutatilor vietii pe care singur trebuie sa le porti!Si nu intelegem ca nu suntem singuri! Cu noi este Dumnezeu...Cu noi sunt sfintii care mijlocesc pentru noi. Si cred ca poate ar trebui si mai mult sa ne rugam sfintilor romani:sfantului Ioan Iacob, sfantului Calinic, sfantului Gheorghe de  Cernica, sfantului Irodion de la Lainici...






















Potrivit traditiei locului, aici se afla pestera in care Sfantul Ilie Tesviteanul a petrecut vreme de trei ani si sase luni, mai inainte de a urca pe Muntele Sinai. In pestera Sfantului Ilie se pastreaza icoana acestuia, in care sfantul este infatisat ca fiind hranit in chip minunat de catre corbi.

"Si a zis Domnul catre Ilie: "Du-te de aici, indreapta-te spre rasarit si te ascunde la paraul Cherit, care este in fata Iordanului. Apa vei bea din acel parau, iar mancare am poruncit corbilor sa-ti aduca acolo!" Si a plecat Ilie si a facut dupa cuvantul Domnului; s-a dus si a sezut la paraul Cherit, care este in fata Iordanului. Corbii ii aduceau paine si carne dimineata, paine si carne seara; iar apa bea din parau. Dupa o vreme paraul a secat, nemaifiind ploaie pe pamant. Atunci a fost cuvantul Domnului catre Ilie, zicand: "Scoala si du-te la Sarepta Sidonului si sezi acolo, caci iata am poruncit unei femei vaduve sa te hraneasca!" (III Regi 17, 2-9)







Si am inceput sa coboram...


Doamnele iarasi pe magar...

Un tanar a reusit sa o convinga pe Nuti sa urce , dar altii il certau si il loveau ca o duc cu un pret mai mic decat al lor... si atunci Nuti a coborat si a parcurs drumul cu noi, pe jos

Si iarasi crucea...


Veselie mare pentru niste pelerini cu care ne-am intalnit. Oare ce isi imaginau ei ca vor gasi la manastire?




Si am plecat apoi spre Iordan...
Raul Iordan, principala apa curgatoare a Palestinei, izvoraste din Muntii Libanului, apoi traverseaza Marea Galileii si dupa un lung si sinuos traseu se varsa in Marea Moarta. Iordanul este pomenit in Sfanta Scriptura de peste 150 de ori. Cel mai important moment in care apare Iordanul este, fara indoiala, Botezul Domnului, relatat de toti cei patru evanghelisti: Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22 si Ioan 1, 29-34.
Dupa cum trecerea Iordanului are, pentru vechiul Israel, semnificatia intrarii in Tara Fagaduintei, adica a sfarsitului robiei si ratacirii in pamant strain, tot asa pentru Biserica - "Noul Israel", Iordanul semnifica trecerea la o noua conditie spirituala, nasterea prin Botez la o noua viata, in vederea intrarii in Imparatia lui Dumnezeu.
Iordanul - localizarea si geografia locului
Pe langa Marea Galileii, Iordanul este principala sursa de apa dulce a Israelului. Iordanul delimiteaza, inspre rasarit, pe o lungime de 180 de kilometri, Tara Sfanta - Canaan-ul de odinioara sau Palestina. Lungimea totala a Raului Iordan este insa mult mai mare, aceasta atingand 360 de kilometri. El curge pe locul cel mai adanc al unei fose tectonice.




Raul Iordan izvoraste in muntii Libanului, prelungire a Muntelui Hermon, de unde curge spre sud, pana in Tara Sfanta - Israel, unde se varsa pe coasta Marii Galilea. Iordanul se varsa apoi pe coasta meridionala a marii, curgand spre sud si servind drept frontiera intre Israel si Iordania, apoi intre Cisiordania si Iordania, varsandu-se in Marea Moarta.
Distanta dintre Hermon pana la varsare in Marea Moarta este de 215 kilometri, dar calculand si multiplele curbe de pe drum, el masoara 360 de kilometri. Latimea medie este de 27-45 metri si adancimea de 1,5-3,5 metri.
In evreieste, Iordanul este numit "Nahar Ha Yarden", adica "raul care coboare". Intre izvor si varsare, Iordanul are o diferenta de altitudine de 800 de metri. Intr-devar, de la cel mai indepartat dintre cele trei izvoare principale ale sale (Hasbeiya, in Liban), raul coboara aproape intruna, ajungand la un moment dat pana la 465 m sub nivelul marii (pe Valea Ghorului, dupa iesirea din Lacul Tiberiadei, pe care-l strabate peste 20 de kilometri) si pierzandu-se in Marea Moarta, aflata ea insasi la circa 400 de metri sub nivelul conventional al marilor.




In vechime, malurile Iordanului erau destul de salbatice, cu vegetatie abundenta si fiare temute de calatori: "Iata, ca un leu se ridica din tufisurile Iordanului spre pasunea totdeauna verde!" - Ieremia 50, 44. De cealalta parte a Iordanului se intindea desertul, "pustia" din care a fost scris sa rasune glasul Sfantului Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului, si unde Hristos Insusi S-a retras timp de 40 de zile dupa Botez, rugandu-se, postind si biruind intreita ispita. Astazi raul este strajuit de oaze de verdeata, culturi ingrijite si obiective turistice.
Iordanul este principala sursa de apa dulce din regiune pentru Israel si Iordania. Statul israelian consuma anual 1.200 de milioane de metri cubi de apa, din care numai din Lacul Genizaret - Marea Galilea, 500 de milioane metri cubi. Apa este deosebit de necesara agriculturii din desertul Neghev - Negev si populatiei din regiune. Acest consum de apa duce la reducerea cantitatii anuale, 200 milioane metri cubi, adusa de raul Iordan la varsare in Marea Moarta.
Iordanul - loc de seama in istoria Vechiului Testament
Iordanul este deosebit de important, atat din punct de vedere religios, cat si cultural. In Tanakh - "Biblia evreilor", Raul Iordan este mentionat de mai multe ori ca sursa a fertilitatii Israelului. Acesta este locul prin care Iosua si triburile Israelului au traversat in Ierihon, cat si locul multor razboaie biblice.
In traditia crestina, Iordanul a ramas ca loc al Botezului Domnului de catre Sfantul Ioan Botezatorul. In Sfanta Scriptura, Iordanul este vazut ca o sursa de viata pentru intreaga regiune - "Kikkar ha-Yarden", si este asemanat cu "gradina lui Dumnezeu" (Facere 13, 10). Raul nu este descris pe larg, referitor la acesta gasindu-se decat scurte precizari.




Iacob traverseaza Iordanul, prin dreptul localitatii Jabbok - modernul Al-Zarqa, pentru a ajunge in Haran (Facere 32, 11; 32, 23-24). Iordanul mai este amintit in ca delimitare geografica, intre triburile vremii: "Doua semintii intregi si o jumatate de semintie si-au primit partea peste Iordan, pe partea rasariteana, in fata Ierihonului." (Numeri 34, 15) "Asadar la cele noua semintii si la jumatate din semintia lui Manase, imparte-le mostenire prin sorti pamantul acesta: de la Iordan pana la marea cea mare de la apus sa-l dai lor si marea cea mare sa fie hotar." (Iosua 13, 7).
Iordanul este locul in care o multime de efraimiti au fost omorati de catre Ieftae: "Si au luat galaaditenii vadul Iordanului de la efraimiti si cand vreunul din efraimiti zicea: Ingaduie-mi sa trec, atunci oamenii din Galaad ii raspundeau: Nu cumva esti Efraimit? Acela raspundea: Nu! Ei insa ii ziceau: Zi: Sibbolet; el insa zicea: Sibbolet, ca nu putea zice altfel. Atunci ei il luau si-l junghiau acolo la vadul Iordanului. Si au cazut in vremea aceea din efraimiti patruzeci si doua de mii." (Judecatori 12, 5-6).

Asemenea acestei lupte au fost inca multe altele. Aici a poposit si Gedeon, in asteptarea madianitilor, in apropiere de Beth Barah: "Iar Ghedeon a trimis soli in tot muntele lui Efraim sa spuna: Iesiti inaintea madianitilor si prindeti vadul inaintea lor pana la Betbara si Iordan. Si s-au adunat toti efraimitii si au prins vadul pana la Betbara si Iordan." (Judecatori 7, 24)

In Valea Iordanului, intre Sucot si Tartan, se afla pamantul lutos folosit de catre Solomon: "Caldarile, lopetile si cupele. Toate lucrurile care le-a facut Hiram regelui Solomon pentru templul Domnului erau de arama slefuita. Regele a pus sa le toarne intr-un pamant clisos din imprejurimile Iordanului, intre Sucot si Tartan." (III Regi 7, 45-46)




In dreptul Ierihonului, raul era numit "Iordanul Ierihonului": "In vremea aceea a grait Domnul cu Moise in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului." (Numeri 34, 15; 35, 1). In partea cealalta a raului se intinde sesul Moabului locul din care Moise "s-a suit in muntele Nebo", care este in fata Ierihonului, si a vazut pamantul sfant fagaduit de Dumnezeu urmasilor lui Avraam. Pe acest munte se afla si mormantul marelui profet, dar locul exact nu-l stie nimeni pentru a nu se ajunge la idolatrizarea sa.
Iordanul apare, inca din perioada vechi-testamentare, drept un loc al savarsirii minunilor. Prima minune mentionata in Sfanta Scriptura a avut loc in dreptul Ierihonului, pe unde israelitii condusi de Iosua au trecut Iordanul. Sfanta Scriptura ne spune ca fiii lui Israel au plans vreme de treizeci de zile moartea lui Moise, si dupa ce s-au implinit aceste zile, Iosua fiul lui Navi, impreuna cu tot poporul lui Israel au trecut in chip miraculos prin apele Iordanului spre pamantul fagaduintei. Locul exact al acestei treceri miraculoase este identificat cu o veche trecatoare prin vadul raului Iordan in apropierea careia a predicat mult mai tarziu si Sfantul Ioan Botezatorul. Dupa traditie locul acesta este acelasi cu "locul scufundarii" adica, locul in care a fost botezat Domnului nostru Iisus Hristos.
"Indata ce preotii cei ce duceau chivotul au intrat in Iordan si picioarele preotilor, care duceau chivotul, s-au afundat in apa Iordanului, apa care curgea din sus s-a oprit si s-a facut perete pe o foarte mare departare, pana la cetatea Adam, care e langa Tartan, iar cea care curgea spre marea cea din Arabah, spre Marea Sarata, s-a scurs si a secat, iar poporul a trecut in fala Ierihonului. Atunci Iordanul umplea matca sa si iesea din toate malurile sale, ca in timpul secerisului graului. Preotii care duceau chivotul legamantului Domnului stateau ca pe uscat in mijlocul Iordanului, cu picioarele neudate; iar fiii lui Israel au mers ca pe uscat, pana ce tot poporul a trecut prin Iordan." (Iosua 3, 15-17).
Mai tarziu, triburile de peste Iordan au construit aici un altar, ca semn al bunei intelegeri dintre triburi: "Si ajungand in preajma Iordanului ce e in tara Canaan, fiii lui Ruben si fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase au zidit acolo, langa Iordan, jertfelnic, jertfelnic mare la vedere." (Iosua 22, 10).
De aici a fost inaltat la cer intr-un car de foc profetul Ilie. Iordanul a fost trecut, in chip minunat, si de catre Sfantul Ilie si Elisei. "Si s-au dus amandoi; s-au dus si cincizeci din fiii proorocilor si au stat deoparte in fata lor, iar ei amandoi sedeau langa Iordan. Atunci, luand Ilie mantia sa si strangand-o valatuc, a lovit cu ea apa si aceasta s-a strans la dreapta si la stanga si au trecut ca pe uscat. (...) Apoi, apucand mantia lui Ilie, care cazuse de la acesta, s-a intors inapoi si s-a oprit pe malul Iordanului. Si a luat mantia lui Ilie care c azuse de la acesta si a lovit apa cu ea, zicand: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Si lovind, apa s-a tras la dreapta si la stanga si a trecut Elisei." (4 Regi, 2, 8-14).

Profetul Elisei a mai facut si alte doua minuni la Iordan. Aici ucenicul sau Elisei l-a vindecat de lepra in Iordan pe Neeman Sirianul, apoi a inviat un mort si a indulcit apele amare ale unui rau din Ierihon.

Prima minune este vindecarea lui Neeman. "Neeman, capetenia ostirii regelui Siriei, era om de seama si cu trecere inaintea stapanului sau, pentru ca prin Domnul daduse biruinta sirienilor. Dar acest ostas vrednic ara lepros. (...) Daca stapanul meu s-ar duce la proorocul cel din Samaria, de buna seama s-ar tamadui de lepra. Si a dus regelui lui Israel scrisoarea in care zicea: Impreuna cu scrisoarea aceasta, trimit pe Neeman, sluga mea, ca sa cureti lepra de pe el. (...) Si a venit Neeman cu caii si cu caruta sa, oprindu-se la poarta casei lui Elisei. Iar Elisei a trimis la el pe sluga sa sa-i zica: Du-te si te scalda de sapte ori in Iordan, ca ti se va innoi trupul tau si vei fi curat! Neeman insa s-a maniat si a plecat, zicand: Iata, socoteam ca va iesi el si, stand la rugaciune, va chema numele Domnului Dumnezeului sau, isi va pune mana pe locul bolnav si va curati lepra. Au doara Abana si Farfar, raurile Damascului, nu sunt ele mai bune decat toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare sa ma scald in ele si sa ma curat? Si asa s-a intors si a plecat manios. Dar slugile lui, apropiindu-se, i-au grait si i-au zis: Stapane, daca proorocul ti-ar fi zis sa faci ceva insemnat, oare n-ai fi facut? Cu atat mai vartos trebuie sa faci cand ti-a zis numai: Spala-te si vei fi curat! Atunci el s-a coborat si s-a cufundat de sapte ori in Iordan, dupa cuvantul omului lui Dumnezeu, si i s-a innoit trupul ca trupul unui copil mic si s-a curatit." (4 Regi 5, 1-14).
Cea de-a doua minune savarsita prin mana lui Elisei este cea cu un topor cazut in apa. "Si ajungand la Iordan, s-au apucat de taiat copaci. Si cand a pravalit unul o barna, i-a cazut toporul in apa si a strigat acela si a zis: Ah, stapanul meu! Acesta il luasem imprumut. A zis omul lui Dumnezeu: Unde a cazut? Si acela i-a aratat locul. Iar Elisei a taiat o bucata de lemn si, aruncand-o acolo, a iesit toporul deasupra. Apoi a zis: Ia-ti-l! Si acela a intins mana si l-a luat." (4 Regi 6, 6).

Iordanul este trecut si de catre Iuda Macabeul si fratele acestuia, Ionatan Macabeul, in timpul razboiului lor cu nabaetanii: "Si Iuda Macabeul si Ionatan, fratele lui, au trecut Iordanul si au mers cale de trei zile in pustiu." (1 Macabei 5, 24). Tot aici a avut loc si o alta lupta, intre Ionatan si Bacchides. (1 Macabei 9, 42-49).
Iordanul - apa in care a fost botezat Hristos
Botezul Domnului, savarsit cand Acesta "era ca de 30 de ani" (Luca 3, 23), a avut loc in "Betania (Betabara), dincolo de Iordan" (Ioan 1, 28), ce nu trebuie confundata cu Betania din apropierea Ierusalimului, sau "la Enom, aproape de Salim" (Ioan 3, 23).
Locul presupus al Botezului, numit in evreieste Yardenit - locul "Iordanitului" -, nu departe de iesirea Iordanului din Marea Galileei, cam unde se afla astazi kibutul (colonia agrara) Degania Alef, a devenit loc de pelerinaj: invesmantati in alb, nenumarati pelerini isi asteapta randul sa fie cufundati, precum Hristos si contemporanii Sai, in "apa sfanta" a Iordanului - simbolica poarta a Imparatiei deschisa tainic de Hristos, Domnul Vietii si-al Invierii.




Noul Testament marturiseste faptul ca Sfantul Ioan Botezatorul savarsea "botezul pocaintei" in apa raului Iordan: "Iar Ioan avea imbracamintea lui din par de camila, si cingatoare de piele imprejurul mijlocului, iar hrana era lacuste si miere salbatica. Atunci a iesit la el Ierusalimul si toata Iudeea si toata imprejurimea Iordanului. Si erau botezati de catre el in raul Iordan, marturisindu-si pacatele." (Matei 3, 5-6).

"Iar dupa ce Iisus a sfarsit cuvintele acestea, a plecat din Galileea si a venit in hotarele Iudeii, dincolo de Iordan. au mers dupa El multimi multe si i-a vindecat pe ei acolo." (Matei 19, 1). "Si sculandu-Se de acolo, a venit in hotarele Iudeii, de cealalta parte a Iordanului, si multimile s-au adunat iarasi la El si iarasi le invata, dupa cum obisnuia." (Marcu 10, 1).

Multimile in urmareau adesea, pentru a se impartasi de cuvantul Sau, cel cu putere multa: "Si multimi multe mergeau dupa El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea si de dincolo de Iordan." (Matei 4, 25) "Iisus, impreuna cu ucenicii Lui, a plecat inspre mare si multime multa din Galileea si din Iudeea L-a urmat. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului si Sidonului, multime mare, care, auzind cate facea, a venit la El." (Marcu 3, 7-8).

In momentul in care fariseii cautau sa-L prinda pe Mantuitorul, Acesta s-a refugiat in partile Iordanului, unde a predicat Sfantul Ioan. "Cautau deci iarasi sa-L prinda si Iisus a scapat din mana lor. Si a plecat iarasi dincolo de Iordan, in locul unde Ioan boteza la inceput, si a ramas acolo." (Ioan 10, 39-40).
Am ajuns si noi la Iordan. Ne-am dezbracat in cabinele amenajate special , ne-am pus camasi albe si am avenit pe malul Iordanului.

Dupa citirea Evangheliei 

dupa Matei cap 3 

13 In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el.14. Ioan insa Il oprea, zicand: Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine?
15. Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea. Atunci L-a lasat.
16. Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El.
17. Si iata glas din ceruri zicand: “Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit”.
Am intrat in Iordan si ne-am botezat. Apa Iordanului are o culoare maro... pamantie ... dar  desi dupa ce am iesit din apa nu am facut dus pana seara, nu am simtit ca am fi murdare, sau ca se strange pielea pe noi, asa cum se intampla cand intri in mare.Cu bucurie ne-am" botezat"!











Am plecat apoi spre manastirea sfantului Gherasim de la Iordan.
Mănăstirea Cuviosului Gherasim era departe de Sfînta cetate a Ierusalimului ca la treizeci şi cinci de stadii, iar de rîul Iordanului ca de o stadie
Sfantul Gherasim de la Iordan


Sfantul Gherasim de la Iordan a trait in secolul al VII-lea. Dupa ce s-a calugarit, s-a retras in pustiul Tebaidei unde a intemeiat un asezamant monahal, prezent si in zilele noastre. Atat de mult s-a impartasit de viata dumnezeiasca, incat si fiarele salbatice i se supuneau. Din scrierea vietii sale aflam ca intr-o zi, pe cand mergea prin pustia Iordanului, a intalnit un leu fioros care ragea cumplit din cauza ca ii intrase in laba un spin. Sfantul Gherasim ii scoate spinul si din acel moment leul nu-l mai paraseste pe Cuvios, il urmeaza pretudindeni, ca un adevarat ucenic.

In acel timp, la manastire, Parintii aveau un catar cu ajutorul caruia aduceau apa de la raul Iordan. Cuviosul Gherasim l-a pus pe leu sa il pazeasca pe catar. Leul indeplinea cu bucurie aceasta sarcina. Insa, intr-o zi, leul s-a departat cam mult de catar si a adormit. Cativa negustori, trecand cu o caravana de camile pe acolo si vazand catarul singur, l-au luat si si-au continuat drumul.

Cuviosul Gherasim, vazand ca lipseste de la manastire catarul si crezand ca leul l-a mancat, i-a spus acestuia: "lucrul pe care il facea catarul il vei face tu, slujind trebuintele manastirii“. Si leul s-a facut de indata ascultator si cara zi de zi apa de la Iordan pentru manastire. 

Dupa o vreme, negustorii s-au intors pe acelasi drum. Si pe cand treceau Iordanul, s-au intalnit cu leul care implinea lucrul catarului. Negustorii, vazand leul, s-au speriat si au fugit. Leul a luat catarul de frau si s-a intors la Sfantul Gherasim si cu cateva camile.

Cuviosul Gherasim s-a bucurat de cele petrecute, nu atat pentru ca isi recuperase catarul, ci mai ales pentru faptul ca a cunoscut ca leul nu a mancat catarul. Cuviosul Gherasim l-a eliberat pe leu de sarcinile pe care le primise. Cu toate acestea leul, desi parasise manastirea, venea o data pe saptamana la Cuviosul Ghersim, plecandu-si capul inaintea lui, ca si cum i s-ar fi inchinat. 

Dupa ce Sfantul Gherasim a trecut la cele vesnice, leul s-a dus la mormantul lui, si, racnind cu putere, a murit. 

In asezamantul monahal de la Ierihon, Sfantul Gherasim a asezat anumite randuieli in manastire, potrivit carora cinci zile din saptamana, monahii trebuiau sa sada in chiliile lor si sa impleteasca cosnite si presuri din trestie. In tot acest timp, ei nu trebuiau niciodata sa aprinda focul si sa se hraneasca doar cu putina paine uscata si curmale. Usa chiliei trebuia sa ramana in permanenta deschisa, ca oricine ar fi vrut sa poata sa intre si sa ia orice doreste. Sambata si duminica ei trebuiau sa se adune in biserica manastirii. In aceste zile ei aveau masa de obste cu putine legume si putin vin spre slava lui Dumnezeu. Fiecare monah aducea la picioarele staretului lucrul lui savarsit peste saptamana. Fiecare monah avea o singura haina. Sfantul Gherasim insusi se conforma acestor randuieli, fiind un exemplu pentru toti.



Multa verdeata.



















In manastire este icoana sfantului alaturi de credinciosul leu si de magar. Tot in acest loc exista si icoana Maicii Domnului alaptand pruncul Isus, icoana unica, infatisandu-o pe fecioara cu sanul dezvelit.In acest loc a oprit Maica Domnului si Iosif in drumul spre Egipt fugind din calea lui Irod, a inoptat si in grota care exista atunci a alaptat pe Isus.


Aici pelerinii sunt primiti cu ospitalitate si bucurie, iar sentimentul ca esti intampinat intr-un mod aparte, iti creeaza o stare de bine, de caldura sufleteasca.





















 Si aici a inceput urcusul pe muntele Carantania
























Incununarea acestei zile!Muntele Carantania.
Manastirea ortodoxa de pe Muntele din Carantania, aflata in apropiere de Ierihon, numita si "a ispitirii Domnului", aminteste de postul de 40 de zile al Mantuitorului, tinut mai inainte de a incepe sa propovaduiasca Imparatia lui Dumnezeu, dar mai ales de ispitirea Lui, de catre diavol, in trei moduri diferite.
"Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de catre diavolul. Si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma a flamanzit" (Matei 4, 1-2). "Iar Iisus, plin de Duhul Sfant, S-a intors de la Iordan si a fost dus de Duhul in pustie, timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul" (Matei 4, 1-2).

"Si apropiindu-se, ispititorul a zis catre El: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini. Iar El, raspunzand, a zis: Scris este: "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 3-4). "Si in aceste zile nu a mancat nimic; si, sfarsindu-se ele, a flamanzit. Si I-a spus diavolul: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre sa se faca paine. Si a raspuns Iisus catre el: Scris este ca nu numai cu paine va trai omul, ci cu orice cuvant al lui Dumnezeu" (Matei 4, 3-4)."Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului, si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: "Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau". Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau" (Matei 4, 5-7). 

"Si suindu-L diavolul pe un munte inalt, I-a aratat intr-o clipa toate imparatiile lumii. Si I-a zis diavolul: Tie iti voi da toata stapanirea aceasta si stralucirea lor, caci mi-a fost data mie si eu o dau cui voiesc; deci daca Tu Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta. Si raspunzand, Iisus i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano, caci scris este: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui Unuia sa-I slujesti" (Luca 4, 5-8).

"Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte inalt si I-a aratat toate imparatiile lumii si slava lor. Si I-a zis Lui: Acestea toate Ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, caci scris este: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti" (Matei 4, 8-10). "Si L-a dus in Ierusalim si L-a asezat pe aripa templului si I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te de aici jos; caci scris este: "Ca ingerilor Sai va porunci pentru Tine, ca sa Te pazeasca"; si te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa lovesti de piatra piciorul Tau. Si raspunzand, Iisus i-a zis: S-a spus: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau" (Luca 4, 9-12).
"Atunci L-a lasat diavolul si iata ingerii, venind la El, Ii slujeau" (Matei 4, 11). "Si diavolul, sfarsind toata ispita, s-a indepartat de la El, pana la o vreme." (Luca 4, 13)

"Muntele Carantania", cuvantul "quarantana" insemnand "40".




Carantania este numele unui munte aspru aflat la nord-vest de Ierihon, aproape de Iordan. Potrivit traditiei crestine, acesta este locul in care Mantuitorul Iisus Hristos s-a retras si a postit, vreme de 40 de zile, precum si locul in care El a fost ispitit de diavol.



La mijlocul muntelui, pe peretele aspru de stanca rosiatica, la o altitudine de 350 de metri, se inalta manastirea greco-ortodoxa "a Ispitirii Mantuitorului". Aceasta a fost construita nu de mult, in jurul unor pesteri locuite de sihastri inca din secolul al V-lea.

Potrivit traditiei locale, in interiorul acestei manastiri se afla pestera in care Mantuitorul s-a retras, in cele 40 de zile de post negru. Tot in acest loc, diavolul ar fi aruncat doua dintre cele trei ispitiri, si anume: ispita adresata trupului, prin cerinta de a transforma pietrele in paini, si ispita adresata setei de slava si putere lumeasca, prin cerinta de a i se inchina. Ispitirea cu slava si puterea lumeasca este cea de-a treia ispitire, petrecuta "pe un munte inalt", adica undeva mai sus de actuala manastire.
sursa : www.crestin-ortodox.ro


Manastirea parea o fortareata foarte greu de cucerit. Manastirea greco-ortodoxa “a Ispitirii Mantuitorului” a fost construita in jurul unor pesteri locuite de sihastri inca din secolul al V-lea.

Manastirea de pe Muntele Ispitirii este amintita in jurnalul de calatorie al Augustei Elena din Constantinopolinca in anul 326.

Actuala manastire a fost zidita in anul 1895, in jurul unei pesteri care, potrivit traditiei locale, a servit Mantuitorului pe post de adapost, in vremea celor 40 de zile de nevointa.


Am urcat pe jos. Drum greu de urcat. Si lung...Chiar mai greu decat cel de dimineata. Sau poate eu eram mai obosita. Nu stiu, dar mi-a fost greu. Dar am urcat.
Cu Aurelia si Dana... si Nuti mereu vesela niciodata plangacioasa.

M-am separat de lume si am urcat singura tinand in mana metania mea...










Si am ajuns prima din grupul nostru acolo, la poarta! Si , nu o sa ma credeti, dar am dovada! Paznicul mi-a dat cheia mare de usa de la intrare in manastire si mi-a cerut aparatul foto sa-mi faca poze!

E clar? E clar! Nimic nu e intamplare pe acest pamant!Am  tinut in mainile mele cheia de la acesta manastire.Si am intrat, cu Aurelia dupa mine!













Piatra ispitirii














Iubesc aceste fotografii. Mi-le-a facut sotul Corinei, Viorel. Arat in  ele 
asa cum nu credeam ca voi ajunge. Arat batrana dar impacata cu viata, pentru ca impacata m-am simtit aici. De foarte putine ori putem spune, unii dintre noi, din pacate, niciodata, "Acum libereaza pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israil."

Aceasta simteam , acolo, in varf de munte, eu dupa decenii multe de ispitiri, paream gata sa intorc spatele lumii si sa cer sa leg de brau cheia ...Dar... Domnul m-a aruncat iarasi in lume...










si am plecat la... un magazin cu suveniruri. Nu am mai luat nimic!
Alaturi de magazin e ceva ce este prezentat drept Izvorul sfantului Elisei...




Si spre seara am ajuns acasa, la Asezamantul romanesc de la Ierihon



Ierihon este cel mai vechi oras din lume si primul cucerit de poporul ales la intratea in Tara Fagaduintei, situat in cel mai jos punct de pe glob, ca altitudine - 400 m sub nivelul marii.

In pustiul Iudeii, Ierihonul este un oras al palmierilor in apropierea caruia se afla loculBotezului Domnului la Iordan - acelasi cu locul in care Sfantul Prooroc Ilie s-a inaltat la cer, se afla Muntele Carantania, unde Iisus a fost ispitit de diavol dupa ce a postit 40 de zile, precum si Dudul lui Zaheu - actualmente manastire ruseasca, loc factor de mari minuni si in timpurile noastre. Tot aici, Domnul nostru Iisus Hristos a vindecat doi orbi.

, Biserica Ortodoxa Romana a primit prin donatie, inainte de Revolutie, de la un credincios roman stabilit in zona, un teren la care s-au mai adaugat altele limitrofe, ajungand in prezent la o suprafata de 3000 mp.

Totul e marmura si piatra alba. Biserica e construita in stil bizantin 





si este pictata foarte frumos.Sfintii brancoveni...Sfinti romani...pictata de pictori romani...




























 Ne-am odihnit la Ierihon. Era deja seara... eram obositi, dar fericiti...



 Si de aici am plecat spre biserica Sfantul Elisei din Ierihon, in cautarea dudului lui Zaheu.Si l-am gasit! Acesta este!






Mantuitorul Iisus Hristos si minunile savarsite in Ierihon - Dudul lui Zaheu

In pilda cu Samarineanul Milostiv, Iisus se refera la drumul extrem de periculos ce trecea prin canionul Wadi Qelt, adevarat cuib de talhari in vremea sa. Se presupune ca si rostirea Pildei celor 10 mine a fost motivata de trecerea lui Iisus prin fata palatului de iarna a lui Irod cel Mare, aflat in Ierihon.


In timpul ultimei calatorii, Iisus a vindecat aici doi orbi, intre care se remarca insistentul orb Bartimeu. "Si plecand ei din Ierihon, multime mare venea in urma Lui. Si iata doi orbi, care sedeau langa drum, auzind ca trece Iisus, au strigat, zicand: Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! Dar multimea ii certa ca sa taca; ei insa si mai tare strigau, zicand: Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David. Si Iisus, stand, i-a chemat si le-a zis: Ce voiti sa va fac? Zis-au Lui: Doamne, sa se deschida ochii nostri. Si facandu-I-se mila, Iisus S-a atins de ochii lor, si indata au vazut si I-au urmat Lui" (Matei 20, 29-34).


"Si au venit in Ierihon. Si iesind din Ierihon El, ucenicii Lui si multime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, sedea jos, pe marginea drumului. Si, auzind ca este Iisus Nazarineanul, a inceput sa strige si sa zica: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma! Si multi il certau ca sa taca, el insă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieste-ma!

Si Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemati-l! Si l-au chemat pe orb, zicandu-i: Indrazneste, scoala-te! Te cheama. Iar orbul, lepadand haina de pe el, a sarit in picioare si a venit la Iisus. Si l-a intrebat Iisus, zicandu-i: Ce voiesti sa-ti fac? Iar orbul I-a raspuns: Invatatorule, sa vad iarasi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinta ta te-a mantuit. Si indata a vazut si urma lui Iisus pe cale" (Marcu 10, 46-52).


Faptul ca Matei si Marcu spun ca vindecarea a avut loc dupa iesirea din Ierihon, in timp ce Luca mentioneaza ca se apropiau de Ierihon, poate fi explicat in doua moduri. Fie orbii l-au rugat sa ii vindece la intrarea in Ierihon, dar rugaciunea lor a fost implinita abia cand a iesit din oras, fie vindecarea a avut loc dupa ce Iisus a iesit din vechiul Ierihon, pentru a intra in Ierihonul irodian.

In Ierihon se petrece si convertirea vamesului Zaheu la pocainta. Copacul in care s-a urcat Zaheu era un "sicomor", un copac specific zonei, asemanator cu smochinul. La noi in tara, prin traducere, acest copac a fost numit "dud", deoarece "sicomorul" se aseamana mult cu dudul romanesc.


Trunchiul acestui copac biblic, astazi complet uscat, se pastreaza in curtea Bisericii Ortodoxe Sfantul Prooroc Elisei, din Ierihon. Tulpina sicomorului in care s-a urcat Zaheu vamesul, pentru a-L vedea pe Hristos, se pastreaza astazi intr-o constructie improvizata, spre a-l pazi de intemperiile vremii si de pelerini.

Sfantul Apostol Zaheu, vamesul cel bogat din Ierihon !

Potrivit traditiei crestine, Sfantul Zaheu l-a insotit pe Sfantul Apostol Petru, in calatoriile sale misionare, fiind unul dintre cei 70 de uncenici ai Domnului. Traditia mai spune ca Zaheu l-a urmat pe Sfantul Petru in Cezareea Palestinei, unde a fost numit episcop. Sfantul Zaheu a murit in pace, fiind praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 20 aprilie.


Dionisie din Furna, in "Erminia Picturii Bizantine", arata ca Sfantul Apostol Zaheu se zugraveste ca un barbat carunt, mic de statura, cu haine scurte si stramte si o naframa infasurata pe cap. Cand este zugravit individual sau in ceata Apostolilor, el tine in mana un sul infasurat, insemnul propovaduirii sale apostolice.

Insa reprezentarea cea mai comuna a lui Zaheu ramane scena convertirii sale. Astfel, se reprezinta o cetate, cu multa lume, iar in mijloc se afla un dud, in care este catarat Zaheu, care este reprezentat uitandu-se la Hristos. Mantuitorul, reprezentat insotit de Apostoli, il priveste si cu o mana il binecuvinteaza, iar in cealalta mana tine o hartie pe care este scris: "Zahee, grabeste de coboara, ca astazi in casa ta trebuie sa raman" (Luca 19, 5).


Biserica il mai pomeneste pe Sfantul Zaheu, vamesul din Ierihon, si in Duminica lui Zaheu, cand este citit textul din Luca (19, 1-10), unde este descrisa intalnirea lui Zaheu cu Mantuitorul. "Apostole Sfinte Zaheu, roaga pe milostivul Dumnezeu ca sa daruiasca iertare de greseli sufletelor noastre."


"Si intrand, trecea prin Ierihon. Si iata un barbat, cu numele Zaheu, si acesta era mai-marele vamesilor si era bogat. Si cauta sa vada cine este Iisus, dar nu putea de multime, pentru ca era mic de statura. Si alergand el inainte, s-a suit intr-un sicomor, ca sa-L vada, caci pe acolo avea sa treaca.

Si cand a sosit la locul acela, Iisus, privind in sus, a zis catre el: Zahee, coboara-te degraba, caci astazi in casa ta trebuie sa raman. Si a coborat degraba si L-a primit, bucurandu-se. Si vazand, toti murmurau, zicand ca a intrat sa gazduiasca la un om pacatos.

Iar Zaheu, stand, a zis catre Domnul: Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, intorc impatrit. Si a zis catre el Iisus: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiu al lui Avraam. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut" (Luca 19, 1-10).

sursa :www.crestin -ortodox.ro


Era deja noapte cand am terminat de vizitat... O zi lunga si frumoasa traisem de la momentul in care in holul hotelului faceam poze cu negresa aceia frumoasa. O zi cat o viata. Acum urma sa mergem la hotel sa mancam si  sa strangem bagajul.Sambata era ultima zi de pelerinaj. Noaptea tarziu  trebuia sa fim in aeroport, dar pana atunci mai erau atatea de facut...




2 comentarii:

  1. Buna Doina!
    Foarte interesant blogul tau! Imi place mult!
    Te astept cu drag si pe blogul meu, care e pe aceeasi tema:
    http://www.credinta-dreapta.blogspot.ro/
    Daca doresti, putem face schimb de linkuri si/sau bannere intre bloguri.
    Cu stima,
    Mircea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mircea. Cuvintele tale spuse la cea mai lunga postare m-au surpins. Adevarul e ca ar fi trebuit sa fi scris cateva articole pentru ziua acesta...Cand voi reveni dupa Boboteaza, discutam desigur despre promovare...Si eu te felicit pentru truda ta in slujba lui Dumnezeu!

      Ștergere