Astazi sunt plina de iubire. Nu pot sa vad decat flori in cei din viata mea.Imi poruncesc sa fac acest lucru. M-am zavorat in casa mea, am dat telefonul pe incet, mi-am scos un teanc de carti despre parintele Paisie Aghioritul si stau in casa.
A, da, a fost ispita de a taifasui la o terasa, de a manca"in oras", dar mi-am facut curaj si am fugit.E greu sa refuzi un prieten/a mai ales cand iubesti acel om si momentele cu el/ea sunt frumoase. Dar mai frumos decat orice e linistea inimii mele in orizontul meu de icoane.
Si uite, m-am inchis in casa mea deja mult prea mare, m-am zavorat cu trupul, dorindu-mi ca instrainarea mea de lume sa fie o apropiere de ei.
Traiesc o singuratate in care nu am nevoie de nimeni si atunci...mai e singuratate?Dar poate si asta e dovada de egoism, a ne purta de grija sa ne instrainam.Pentru ca sigur e mai usor in singuratate.
Avem nevoie de pauze in relatiile noastre lumesti, avem nevoie de ragaz in care sa fim singuri, sa lasam lucrurile sa se aseze firesc,sa uitam cum aratam, cum mirosim, cum radem, cum vorbim si apoi sa ne fie dor.
Am nevoie de departare sa pot iubi. Am nevoie de un spatiu al meu in care doar fiind singura pot sa ma recladesc, pot sa ma impac cu mine,si uneori, doar dupa ce scriu, dupa ce asez sentimentele ca in rafturi ordonate, pot sa fiu o fiinta sociabila.Pare ciudat pentru cei care aparent ma stiu altfel.
Dar ador singuratatea mea de weekend:linistea telefonului, mesajele putine pe facebook,lipsa serviciului,tacerea in care pasesc din camera in camera ordonand lucrurile, somnul in reprize si...prezenta fara nicio tensiune, teama de sunetul telefonului, la slujbele bisericii.Dimineata am fost la sfanta liturghie, in curand va incepe vecernia.Biserica.
Este o singuratate in care este veselia inimii, tocmai pentru ca nu ma simt singura.Este o singuratate in care cu mine e Dumnezeu, e Maica Domnului a carei Adormire o vom cinstit curand, sunt sfintii, sunt cei adormiti din neamul meu, prieteni plecati la Domnul, dragul meu...
In singuratatea mea am timp si pentru ei.Si am ragazul de a simti grija lui Dumnezeu pentru mine, iubirea lui, apropierea lui, venirea Lui.
"Asteptand am asteptat pe Domnul si S-a plecat spre mine.
A auzit rugaciunea mea. M-a scos din groapa ticalosiei si din tina noroiului
Si a pus pe piatra picioarele mele si a indreptat pasii mei.
Si a pus in gura mea cantare noua, cantarea Dumnezeului nostru.(Psalmul 39)
Este o singuratate in care este veselia inimii, tocmai pentru ca nu ma simt singura.Este o singuratate in care cu mine e Dumnezeu, e Maica Domnului a carei Adormire o vom cinstit curand, sunt sfintii, sunt cei adormiti din neamul meu, prieteni plecati la Domnul, dragul meu...
In singuratatea mea am timp si pentru ei.Si am ragazul de a simti grija lui Dumnezeu pentru mine, iubirea lui, apropierea lui, venirea Lui.
"Asteptand am asteptat pe Domnul si S-a plecat spre mine.
A auzit rugaciunea mea. M-a scos din groapa ticalosiei si din tina noroiului
Si a pus pe piatra picioarele mele si a indreptat pasii mei.
Si a pus in gura mea cantare noua, cantarea Dumnezeului nostru.(Psalmul 39)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu