Prima zi de post-Vorbirea

Nu vreau sa numar zilele de post. De altfel ar parea ca doresc sa treaca repede. Si nu e adevarat! Iubesc cantarile acestui post. Si primesc zilele acestea cu bucurie. Mi-as dori in viata mea mai multa tacere, stiind ca linistea interioara vine si din tacere. Stiu insa ca e greu, profesia mea e chiar o profesie in care cuvantul scris si rostit e cel mai important. Dar nu despre profesie e vorba.

Suntem tentati sa comunicam permanent, uneori abia aud un lucru care pare  important  si ma gandesc imediat sa-l multiplic. Stiu ca nu e bine! Poate nici nu se confirma ca e adevarat si atunci sunt vinovata nu numai de vorbire in desert dar si de sminteala altora. A venit un preot, a plecat altul, o sa vina un arhimandrit...Ce daca! Stie Dumnezeu ce trebuie sa se intample si ce e de folos. Iubesc sa-mi las capul  la picioarele Domnului meu prin Duhovnic si iubesc sa las grijile lumesti in seama Lui, dar uite ca e greu sa lupti cu patima aceasta a telefonului repede. O, Doamne, ajuta-ma sa am gandul doar la cele de folos duhovnicesc! Stiri! Si imediat ma gandesc daca pot schimba ceva din lucrurile proaste care vin prin stirile aceste. Poate rugaciunea catre Dumnezeu sa  schimbe hotararea Lui deja luata? Poate! Stim asta. Rugaciunea cu pocainta a lui David, plansul lui care a umplut viata noastra cu psalmi minunati, a dus la iertarea lui.

Dar eu nu sunt David, si imi este clar ca vorbirea poate sa duca intr-o clipita la alte pacate, judecata aproapelui, barfa, defaimarea etc...Cat de repede putem cadea din har!

Dimineata, cineva, cand eram in biserica, m-a scos de acolo cu un telefon care parea atat de urgent incat am iesit (deja slujba se terminase, dar...urma miruitul...) si mi-a transmis niste vesti nu prea bune, eu...le-am transmis mai departe...si uite-ma acum aici, moarta de oboseala, negasindu-mi pacea. Clevetirea e pacatul in care cazi atat de usor, incat nici  nu bagi de seama. In pateric se povesteste de un Ava care a trait zeci de ani in tacere, nevorbind cu nimeni si intr-o zi a venit la el un frate mai putin sporit duhovniceste si a povestit ceva despre un om rau si atat a zis Ava cu tristete "Of, of, of". Si dupa cateva zile, s-a trezit Ava cu Ingerul Domnului spunandu-i" Frate iubitor al lui Dumnezeu, m-a trimis Hristos sa te intreb , despre omul acela care ai aprobat ca e rau, unde sa-l ducem:in rai sau iad!" Si a plans Ava restul de viata.

Sa vorbesc mai putin, sa nu mai judec pe altii amintindu-mi mereu ca Dumnezeu ii iubeste enorm pe oamenii aceia pe care ii vorbim noi si mai bine decat risipa aceasta de timp, sa o scurtez rugandu-ma pentru ei.

Sigur, nu toata vorbirea este rea, daca punem paza gurii noastre si gand bun tuturor, Maica Domnului ne ajuta sa gandim pana in strafunduri bine despre toti, sa iubim si sa spunem lucruri frumoase.

"Vorba vostra sa fie totdeauna placuta, cu sare dreasa, ca stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia"(Epistola Apostolului Pavel catre coloseni I/cap 4;6)