Ploaia

Ploua.

Ma lupt in unele zile cu amarnice dureri de cap.Si leacul lor il reprezinta somnul.Asa ca am dormit dupa-amiaza si m-am trezit in suier de vant si lovituri de ploaie in geam.Si acum ploua si suiera vantul.

Stiu ca e posibil ca doar la mine, in orasul meu sa ploua, dar eu traiesc ploaia peste toate amintirile mele si peste toate locurile mele dragi.

Mi-e drag cimitirul in care e Grig.Si totdeauna, la orice ora din zi sau din noapte, la ninsoare, la ploaie sau caldura torida, gandul meu zboara acolo.

Stiu..."Femeie pe cine plangi?" dar nu pot sa nu vad cu ochii mintii, locul acela in care ei singuri, isi fac somnul de veci.Cum cade ploaia pe placa lui de marmura alba?Cum spala ploaia florile lui? Merg pe balcon si privesc in departare.Daca as fi mai putin comoda, as lua umbrela si as merge acolo.

Oricat de curajoasa sunt, nu pot sa nu traiesc spaima si durerea de a fi despartiti.Si oricata credinta e in inima mea si oricat bine as gandi ca e in viata lor Acolo, nu pot sa nu traiesc durerea de a sti ca suntem despartiti.E seara, familiile isi traiesc intalnirile pentru care au muncit, mananca in bucatarii, fac planuri de ziua de maine, povestesc intamplarile zilei...doar unii stau muti in casele lor, telefoanele nu suna...ploaia bate in geam si pervaz...singuratate.Ies din camera spre alta camera...ce mare e casa mea care parea neincapatoare cand erau copii mici!

Miroase a busuioc si tamaie de Athos.Nici pic de miros de mancare, nici macar de la vecini...Pe hol am un aparat de parfumat incaperea, care porneste la senzorii de miscare.Acum rezervorul e gol, dar el porneste la miscarea mea si eu il las...pentru ca e ca si cand mai e cineva cu mine in casa, rupe tacerea casei,e ca un salut.Oare mintea mea o ia razna? Mai mult decat  razna e? 

Ion, un alt om drag, a fost diagnosticat cu cancer.Poate e si in asta inca o plata pe care trebuie s-o fac, un prinos pe care trebuie sa-l aduc lui Dumnezeu, pentru a fi iertati pentru greselile tineretii noastre, demult trecute.Agonia mortii lui.Ne-am despartit acum cateva minute la telefon,spunandu-mi sa nu-l mai sun pentru ca nu mai poate vorbi, sa sun copii...

E greu sa pierzi oameni dragi, e ca si cand cu ei se pierde si ceva din tine si e ceva important, ceva valoros care te-a definit si pe tine.Mi-se strage inima,Doamne!E toata in pumnul Tau si doare .

Grig, eu, Amicut si Trelu.Gheorghe, Doina-Elena, Aurica si Ion.Noi doi si nasii nostrii.Si nunta noastra in care am petrecut lumeste, asa cum o faceau toti in vremea aceea.Astazi sunt un pic mai ingaduitoare cu noi decat ieri.Atat putea face pentru ca atat stiam.

Ploua, inca mai ploua...Ploua peste amintirile mele, ploua peste Lainiciul pe care nu vi-l-am povestit, peste Manastirea Jiet si Parintele Vasile, peste mormantul Parintelui Arsenie Boca, ploua peste Parisul meu drag, imi amintesc ultima toamna in care l-am vizitat si statia de autobuz de la Hotel de Ville,pentru mine ploua la Londra, in Granada si pe strazile inguste si frumoase din Cordoba... peste Marea Egee si  Oceanul Atlantic...Ploua peste palate si peste cocioabele in care se strag copii, in casele fara curent electric si cu lut pe jos, da,inca mai exista astfel de case...

Traim ploaia si multumim lui Dumnezeu pentru ca traim ploaia si ne intereseaza, pentru ca trezeste in noi amintiri.Sunt oameni care acum sunt in suferinte, carora nu le pasa ca ploua, pentru care zi sau noapte este lafel...oameni care se despart de noi si sufera cum si noi suferim. 

Sa multumim lui Dumnezeu pentru ploaie,pentru sanatatea noastra si a copiilor si parintilor nostrii, pentru singuratate care il are pe Dumnezeu in centrul ei, sa multumim pentru ziua care se stinge in noapte, pentru planeta Marte care in noaptea aceasta se vede cel mai bine de pe pamant, pentru oamenii pe care i-am cunoscut, pentru pomelnicul nostru care e oglinda vietii noastre...pentru copii care se vor naste in noaptea aceasta, pentru copii care se vor zamisli...

Sa multumim Domnului!Si pentru toate,slava Tie, Doamne, slava Tie!