Blandetea

Imi doresc permanent sa fiu mai buna, mai atenta la nevoile celor de langa mine,mai mult la ale lor decat la ale mele, sa dobandesc o inima crestina in care cuvintele evanghelice sa sune firesc si sa dea roade.
Acum multi ani am facut o surpiza unei persoana pe care o consideram prietena buna si care se mutase intr-o alta localitate.Am ajuns in acea localitate intamplator si am cautat-o mult sa o gasesc. Imi doream sa o vad, imi doream sa-i vada pe copii mei si eu sa-i vad pe ai ei.Aveam asa o dorinta extraordinara sa o imbratisez!Nu vroiam nimic, nici sa mancam, nici sa dormim la ea. I-am gasit blocul, apartamentul, usa... am sunat si cand a aparut in usa si ne-a vazut , in ochii ei s-a citit clar spaima, disperarea, surpiza neplacuta. A fost atat de vizibil incat m-am jenat sa o mai imbratisez.

Am purtat de atunci acel sentiment si m-am educat sa ma controlez cu inima si sa nu simt asa ceva cand am astfel de surpize, sa ma gandesc doar la cel din fata mea.Nu stiu daca reusesc mereu.Probabil ,nu.

A dobandi o inima crestina inseamna a incerca sa ai o inima in care sa fie Iisus.Si El a invatat din inima omeneasca a Fecioarei Maria.Iubirea dintre Ei, a fost o iubire deplina formata din taceri armonioase si gesturi simple.

Din iubirea Ei  pentru oameni a invat sa-si manifeste iubirea. Iisus a iubit cu o iubire atatcuprinzatoare toata creatia. Nu a alungat pe nimeni. A spus si spune de milenii "Vino dupa mine!"A iubit campurile, desertul, muntii, apele pe care mergea ca pe pamant, vantul care sufla lin in foisorul de taina, pasarile cerului, animalele.A iubit privind totul si a plans pentru desartaciunea vietii noastre. Pentru neputintele noastre.

Am gasit o povestioara frumoasa despre Iisus- copil, cand se intoarcea din Egipt si alerga inaintea si inapoia parintilor sa vada tot, sa se bucure de flori, de gaze, de pasari... si s-a oprit la o floare cu trei petale colorate diferit:

-Salom-pace, micuta si frumoasa floare!

-Salom, copil ceresc!

-Unde sunt oamenii? a intrebat micul Iisus

-Oamenii? Existau pe aici vreo sapte-opt.Dar nu i-am mai vazut de mult timp.Vantul ii poarta de ici-colo.Nu au radacini, sarmanii.Intelegi?Aceasta ii chinuie rau;mereu alearga dusi de vant, de interese.Daca ii vei gasi, ajuta-i sa prinda radacini si sa stea locului, fara a se obosi atata.

-Pace, zise copilul

Asta ne spune mereu Iisus"Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si eu va voi da odihna sufletelor voastre.Luati jugul meu asupra voastra si invatati de la mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla alinare sufletelor voastre, caci jugul meu este placut si povoara mea este usoara"(Matei 11, 28-30.

 Si daca asta ne spune, de ce nu avem urechi de auzit? De ce suntem incruntati? De ce ne simtim deranjati de ceilalti si de tot ce nu este asemena imaginii pe care o dorim noi?
 Am cunoscut oameni buni, nu este ceva care sa tina nici de varsta, nici de invatatura, nici de lipsa ei.Port in inima ca pe un dar extraordinar imbratisarea parintelui Cleopa de la Secu, blandetea de neegalat a parintelui Alexie, tacerea si linistea din ochii PS Damaschin Coravu, dar si bucuria din ochii Nicoletei, cersatoarea tiganca de la usa catedralei si strigatul ei cand ma vede"Doamna Elenaaaaaa"

Cred ca inima in care nu se odihneste Iisus e o inima fara iubire.Inima fara radacina inimii Lui.

Sa incercam,sa fim mai buni, mai iertatori, sa zambim mai mult, mai relaxat.Uneori cei de langa noi nu ne cer nimic material, vor doar zambetul nostru, vorba buna si atentia noastra pentru ei..Vor sa ne pese.Cred ca daca nu ne vom aminti ca fara fapte, credinta este moarta, nu ne vom mantui.