Maica Domnului

Si eu, ca si voi, ma gandesc deseori la Maica Domnului nu numai ca aparatoare a noastra, rugatoare catre Fiul ei  si mijlocitoare pentru cererile noastre, dar ma gandesc la viata Maicii Domnului, la existenta ei pamanteasca, ca a noastra... Copil dus la templu, mica imparateasa zburand peste cele 15  trepte ale  templului, copil si adolescenta crescand 12 ani la templu in rugaciune si gand permanent la Dumnezeu, Bunavestirea, Nasterea Domnului, fuga in Egipt...constiinta faptului ca prin inima ei va trece sabia si sabia trecand pe drumul Golgotei dar si la crucea Fiului ei... Ma simt mult prea nevrednica sa imi permit sa plang, o fac doar stiind ca pentru pacatele noastre, Ea, Maria, cea mai presus decat ingerii, pentru noi, pentru mantuirea noastra si-a rostuit viata gandindu-se doar la noi. 

Am intalnit astazi si cred ca nu intamplator Pastorala de Craciun 2009 a vrednicului de pomenire IPS Bartolomeu Anania. In ea, Parintele vorbeste de tema singuratatii Maicii Domnului, o tema originala. Ma bucur sa transcriu un fragment din Pastorala, cu dorinta de a fi de folos tuturor.

''Oare este Maica Domnului chiar atat de singura?… Iata, ea tamaiaza mormantul impreuna cu femeile mironosite, se bucura impreuna cu ucenicii de invierea lui Iisus tot impreuna cu ei ii urmareste inaltarea la cer si, mai tarziu, va trai extazul Cincizecimii. Adormirea i-o canta apostolii, trupul ii este ridicat la cer de catre Insusi Fiul ei. Toate acestea insa sunt evenimente. Deasupra tuturor este un fapt, si anume ca Fecioara Maria, desi mai presus de ingeri, ramane solidara cu noi, oamenii, si cu a noastra mantuire. Potrivit uneia din cantarile Craciunului, Nasterea Domnului a fost intampinata de fiecare cu cate ceva, ca o marturie a participarii la vrerea lui Dumnezeu; ingerii au trambitat cantari, cerul a pogorat steaua, magii au adus daruri, pastorii au venit cu inchinarea, pamantul a oferit pestera, iar noi, oamenii, am dat-o pe Fecioara Maria. Omenirea devine astfel nascatoarea Nascatoarei de Dumnezeu, genealogiile capata sens si adancime, ele marturisind, pe de o parte, implicarea dramatica a lui Iosif in smerenia Mariei, iar, pe de alta, implicarea apoteotica a neamului omenesc in actul intruparii.

Maica Domnului pluteste singulara undeva, in spatiul cerului crestin, dar in acelasi timp este si ramane cu noi, caci prin ea ne-am rostit optiunea pentru mantuire prin Iisus Hristos si tot prin ea nadajduim intru neputintele noastre. Poate de aceea ne si este atat de draga. In vreme ce pentru Domnul Hristos avem un dublu sentiment de iubire pentru Mantuitor dar si de teama pentru Judecator, pentru ea nu avem decat unul, cel de iubire, pentru aceea care  niciodata nu va judeca  ci pururea se roaga pentru noi. In numele nostru, Fecioara Maria a rostit in fata lui Dumnezeu: Fie. In numele ei, la randu-ne vom astepta prin rugaciune o suprema rostirea a lui Dumnezeu:Fie."