Iubesc sfanta liturghie. Nu stiu cand m-am indragostit de ea, dar e marea mea dependenta. Si poate singura mea dependenta care nu este pacat. Nu stiu cand am descoperit-o. Cred ca a fost totdeauna in mine un dor de ea, o sete care a facut ca viata mea pana in decembrie 2007 oricat bine am avut sa nu fie perfecta, sa lipseasca ceva. Intram in biserica, cel mai adesea in manastirea Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil si ma intrebam ce fac si de cand sunt oamenii aceia care stateau acolo, ma inchinam la icoane, duceam la altar ceva ce consideram ca astepta Dumnezeu de la mine si plecam intrebandu-ma de ce raman oamenii aceia acolo. Plecam ducand cu mine un regret, regretul ca nimeni niciodata nu m-a luat de mana sa-mi explice ceva, nimeni nu mi-a zis sa ascult chemarea pe care Cineva, in mod evident, mi-o facea. Plecam stiind ca fac un lucru mic, ca ramane ceva neterminat...dar diavolul imi dadea teama si jena de cei care poate nici nu ma vedeau ca paseam in biserica. Niciodata nu judec pe cineva pentru cum se poarta in biserica pentru ca mintea mea e nesigura cu ceea ce faceam eu inainte. Poate si hainele mele erau prea scurte, prea transparente, poate si buzele mele erau pline de ruj, poate si mainile cu care atingeam icoanele purtau oja momentului acela, sigur capul era descoperit... poate chiar la vohodul mare mergeam la altar sa duc pomelnicul... cine stie ce sminteli faceam? Si de aceia ii rog pe toti care ma iubesc, pentru greselile mele, sa-i ierte pe cei care se poarta necuvincios in biserica.
Si uite-ma acum, ajungand printre primii la biserica. Port in maini aparatul foto pentru ca simt nevoia sa imortalizez toate clipele: si trandafirii infloriti din curtea manastirii, si vrabiutele care ciripesc la geamuri si lumina blanda a soarelui care strapunge altarul si iese victorioasa in centru manastirii si babutele cu baston care urca cu greutate si credinta putinele trepte spre biserica... E minunat. Si e in mine bucuria diminetii, a zilei care binecuvantata de Dumnezeu porneste cu sfanta liturghie. Si e in mine setea de a sta sub ochiul atent al lui Dumnezeu, desi ma stiu plina de pacate, plina de greseli, neatenta si deloc pregatita de intalnire, dar stiu ca asa cum sunt, Dumnezeu ma numara acolo cu oile lui si sunt partas cu ceilalti la jertfa cuvantatoare si fara sange.
Iubesc cantarile sfintei liturghii. Ma inviorez la Fericiri, intrarea mica cu sfanta Evanghelie este prima mea intalnire din ziua aceia cu Iisus si doar cantarea plina de siguranta si iubire a preotilor de la trisaghion "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, miluieste-ne pe noi" porneste in sufletul meu speranta cu care voi trai imnul heruvimic iar mai tarziu, dupa ce voi canta cu lacrimi inchipuind copilul care am fost alergand in calea Domnului "Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Svaot! Plin e cerul si pamantul de marirea Ta. Osana, Osana intru cei de sus. Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului. Osana intru cei de sus!" voi trai cu capul in podeaua bisericii istorisirea cinei cele de taina si rugaciunile preotului de la epicleza...
A fost un timp, ma desparte de el o viata, cand slujba era lunga si ma dureau picioarele, se incolaceau de ele diavolii si mi-se facea rau, doar-doar ma vor duce afara din biserica... Acum insa ma doare inima cand se termina slujba si daca intr-o alta biserica ar incepe atunci... as pleca sa mai aud odata "Cu frica de Dumnezeu cu credinta si cu dragoste apropiati-va!"
De-a pururea... Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi.
Si uite-ma acum, ajungand printre primii la biserica. Port in maini aparatul foto pentru ca simt nevoia sa imortalizez toate clipele: si trandafirii infloriti din curtea manastirii, si vrabiutele care ciripesc la geamuri si lumina blanda a soarelui care strapunge altarul si iese victorioasa in centru manastirii si babutele cu baston care urca cu greutate si credinta putinele trepte spre biserica... E minunat. Si e in mine bucuria diminetii, a zilei care binecuvantata de Dumnezeu porneste cu sfanta liturghie. Si e in mine setea de a sta sub ochiul atent al lui Dumnezeu, desi ma stiu plina de pacate, plina de greseli, neatenta si deloc pregatita de intalnire, dar stiu ca asa cum sunt, Dumnezeu ma numara acolo cu oile lui si sunt partas cu ceilalti la jertfa cuvantatoare si fara sange.
Iubesc cantarile sfintei liturghii. Ma inviorez la Fericiri, intrarea mica cu sfanta Evanghelie este prima mea intalnire din ziua aceia cu Iisus si doar cantarea plina de siguranta si iubire a preotilor de la trisaghion "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, miluieste-ne pe noi" porneste in sufletul meu speranta cu care voi trai imnul heruvimic iar mai tarziu, dupa ce voi canta cu lacrimi inchipuind copilul care am fost alergand in calea Domnului "Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Svaot! Plin e cerul si pamantul de marirea Ta. Osana, Osana intru cei de sus. Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului. Osana intru cei de sus!" voi trai cu capul in podeaua bisericii istorisirea cinei cele de taina si rugaciunile preotului de la epicleza...
A fost un timp, ma desparte de el o viata, cand slujba era lunga si ma dureau picioarele, se incolaceau de ele diavolii si mi-se facea rau, doar-doar ma vor duce afara din biserica... Acum insa ma doare inima cand se termina slujba si daca intr-o alta biserica ar incepe atunci... as pleca sa mai aud odata "Cu frica de Dumnezeu cu credinta si cu dragoste apropiati-va!"
De-a pururea... Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu