Manastirea Namaiesti

Am multe sa va povestesc. Sambata dimineata am plecat iar intr-un pelerinaj la manastirile din Romania. Si ieri dimineata, duminica 29 iulie 2012, am ajuns la manastirea Namaiesti. Credeam ca sunt deja obisnuita cu manastiri rupeste, ziua precedenta in care vazusem Catatuia, Negru-Voda si Corbi de Piatra, credeam ca m-au pregatit...

Dar nimic, nici macar descrierea altor persoane, nu te poate pregati pentru ceea ce este acolo. Ne-am trezit dimineata (dar nu chiar foarte devreme) la manastirea Slanic si am plecat hotarati spre sfanta liturghie la Namaiesti. Am ajuns in jurul orei 8, am urcat discutand despre referendum cu o maicuta locuitoare la manastire si agale...am urcat dealul spre biserica. In dreapta se vedea coasta dealului pe care este ridicata manastirea, in stanga constructii noi in in stil brancovenesc, si la capatul drumului, in stanca, o bisericuta mica, alba... Am intrat in biserica si acolo in primul rand am vazut icoana Maicii Domnului. Mare. Stralucind cu o lumina dumnezeiasca. Imbracand totul in caldura si iubire. Am ingenunchiat si am privit-o indelung, asa cum nu trebuie privita Maica Domnului. Simteam ca pleopele mi-se trag in jos cu toropeala. M-am ridicat si apoi am ingenunchiat  iar si mi-am lipit fruntea de rama din argint a icoanei:

-Maica, Maica... 

Mi-am inceput litania pe care o fac de patru ani si jumatate cu lacrimi:

-Stiu ca iti amintesti de mine, dar aminteste-ti si de el, Maica! Ajuta-l cu rugaciunile tale la Fiul  Tau...Mantuieste-l, Maica si daruieste-i iertare de pacate...Pune in sufletele copiilor mei iubirea pentru Tine si Fiul Tau! Ajuta-i sa Te cunoasca...

Cate nu-i cerem Maicii Domnului, cu cate lacrimi o impovaram! 

Am dus, abia ridicand ochii din pamant, pomelnicele la sfantul altar si le-am dat unui preot in varsta care m-a  primit cu bucurie, spunadu-mi "Sanatate" si m-am asezat rezemata de o strana, cu intentia de a gasi un loc din care sa pot privi mereu icoana Maicii Domnului.

Spre deosebire de toate icoanele pe care le-am vazut, aceasta este mai greu de descoperit. Insa...in marea de aur, privind cu iubire, Maica Domnului, tinand lipit de capul ei capul Mantuitorului, te priveste cu stiinta aceea a vesniciei iubirii ei pentru noi. O simti vie. O simti reala. Respirand. Si asta nu te sperie, te umple de pace si de dumnezeiasca toropeala. Trebuie ca asa sa fi trait pe  Muntele Tabor ucenicii Lui, Petru, Ioan si Iacov. Este ceva ce te face sa fii aproape ilogic, ca Petru, si sa-i spui "...bine este ca noi sa fim aici si sa facem trei colibe..." (Evanghelia dupa Luca cap 9,33) Mi-am dorit sa fiu acolo, sa raman acolo...

Am vazut peretii fara picturi, innegriti de veacuri, dar nu am simtiti lipsa icoanelor din  biserica, Ea, Maica Domnului cu Fiul ei, au umplut totul.

Am trait sfanta liturghie intr-o extraordinara traire, ascunsa in multime, in spate, considerand ca nimeni nu ma vede. Slujesc preoti de mir, in varsta, dar cu o  slujire inalta, si asta poate pentru a ne incredinta iar ca Dumnezeu da Harul Sau tuturor preotilor si pacatuim cautand minuni, cand fiecare slujba este o minune. Am  visat heruvimii si serafimii, am zambit si am plans. M-am ridicat la ceruri si am cazut cand am simtit sfarsitul sfintei si dumnezeiestii slujbe. A fost ca si cand si eu am murit si inca mai trebuia sa fie ceva... Din altar preotul a cantat o cantare care a spart nepasarea si impietrirea inimilor, o litanie a sfintiei sale si a mea, in care spunea ca din adanc iubirea lui Iisus ne-a scos si abia cand am iesit, am vazut adancul pacatului nostru...

Am mers la miruit si preotul ma astepta:

-Doamna, v-am vazut si simtit trairea-mi-a spus. Dumnezeu asa va vrea. Dumnezeu va vrea inima dumneavoastra, iubirea intreaga...V-am vazut, v-am simtit si v-am vazut lacrimand cand am iesit cu sfintele daruri. Asa traire! De unde sunteti si cum va cheama?

Mi-am spus numele aplecandu-mi capul si sarutandu-i mana sfanta care tinuse in ea sfanta copie si trupul si sangele Domnului meu.

-Nu pentru mine, Parinte. Rugati-va pentru sotul meu, Gheorghe, mort acum patru ani si jumatate.

-Am sa ma rog. Am sa-l pomenesc.

Si Maica Domnului stiu ca mi-a vorbit prin Parinte, stiu ca mi-a pus iar mana pe cap cu iubirea pe care o are pentru mine, ca si pentru tine, cel care citesti randurile mele. O, daca ai putea sa simti iubirea ei! Cazusem cu o seara inainte, piciorul meu stang era o rana la genunchi iar ligamentele atat de intinse sau poate chiar rupte si glezna umflata dureros, fiecare pas al meu era o durere, de aceea parintele mi-a zis "Sanatate" la sfantul altar. Si am fost, inainte sa plec, la icoana Maicii Domnului, amintindu-mi si de mine si m-am rugat, atat, sa nu ma mai doara glezna, sa pot pasi spre celelalte manastiri si sa revin acasa. Nu stiu cand, piciorul s-a desumflat la glezna, am parcurs restul de drum, am vazut restul de minuni randuite pentru ieri si uite-ma acum la calculatorul meu deja scriind.

Manastirea sfanta cu icoana Maicii Domnului este un loc din inima mea in care pot intra oricand si asta e tot minunea Maicii Domnului. Dar am credinta ca Maica Domnului face minunea aceasta cu oricare dintre noi, ca nu sunt vas ales, sunt doar un traitor, cu voia Domnului.