Dani era o fata frumoasa care isi traia la 16 ani si jumatate prima iubire. Ochii ei verzi, minunati, nu puteau cuprinde oricat de curiosi erau, frumusetile lumii. Zambetul ei se adresa tuturor si cuprindea, fara sa stie, iubirea tuturor varstelor, tuturor anilor pe care urma sa nu-i traiasca. Am stat de multe ori in camera ei in care sunt jucarii si papusi, alaturi de prietenul ei, calculatorul, si poze in care apare gatita pentru discoteca, simtind parca momentul in care urma sa zboare spre viata... Dar zborul ei s-a oprit pe 5 iulie 2008. Nu am cunoscut-o cu adevarat. Probabil am stiut (am uitat asta) cand s-a nascut, mamica ei lucra la societatea in care eram si eu, si prin natura relatiilor de serviciu cred ca am stiu atunci... iar mai tarziu, cand mama ei a intrerupt serviciu pentru a petrece cu ea mai mult timp, mi-a spus aproape profetic "daca nu stau acum cu ea, atunci cand?" Am vazut-o o singura data in noaptea de Inviere in anul 2008, in biserica, in randul de persoane care se impartaseau... era inaintea mea. Parca tot timpul a fost ceva, un moment care urma sa desparta drumurile noastre, sa nu ne intalnim. Pana si la inmormantarea ei, am plecat din curtea bisericii cu cateva minute inainte sa o aduca...
Dar ce daca nu ne-am cunoscut fizic aici? E ca si cand Dani e si a mea, nepoata mea. Nu lipseste din gandurile mele, din rugaciunea mea. Dani e chipul acela frumos de inger care ne astepta dincolo, e serafimul cu sase aripi care ne desface cararile si ne tine de mana sa nu ne fie teama. Suferinta cu care a murit, la numai 16 ani si 5 luni, credinta ei, durerea parintilor ei si rugaciune neinrerupta a preotilor de la moartea ei si pana acum, ma indreptatesc sa scriu asta. Si sa cred.
Maine va avea loc parastasul pentru patru ani de la moartea ei. Nimic lumeste nu poate sa potoleasca durerea din inimile parintilor ei, nici Daria, fetita pe care o cresc acum, nici imbratisarea noastra, nimic... Dar stim ca Daniela este la Domnul, ca viata ei se implineste Acolo si ca nu e decat de trecut un timp pana cand vom fi iar impreuna... Ei, prieteni mei, Mioara si Nicolae au deja un copil la Dumnezeu! Sa ne rugam sa fim vrednici sa fim impreuna cu ea. Si sa spunem cu credinta: "Doamne, odihneste-o cu dreptii pe roaba Ta, Daniela!"
Dar ce daca nu ne-am cunoscut fizic aici? E ca si cand Dani e si a mea, nepoata mea. Nu lipseste din gandurile mele, din rugaciunea mea. Dani e chipul acela frumos de inger care ne astepta dincolo, e serafimul cu sase aripi care ne desface cararile si ne tine de mana sa nu ne fie teama. Suferinta cu care a murit, la numai 16 ani si 5 luni, credinta ei, durerea parintilor ei si rugaciune neinrerupta a preotilor de la moartea ei si pana acum, ma indreptatesc sa scriu asta. Si sa cred.
Maine va avea loc parastasul pentru patru ani de la moartea ei. Nimic lumeste nu poate sa potoleasca durerea din inimile parintilor ei, nici Daria, fetita pe care o cresc acum, nici imbratisarea noastra, nimic... Dar stim ca Daniela este la Domnul, ca viata ei se implineste Acolo si ca nu e decat de trecut un timp pana cand vom fi iar impreuna... Ei, prieteni mei, Mioara si Nicolae au deja un copil la Dumnezeu! Sa ne rugam sa fim vrednici sa fim impreuna cu ea. Si sa spunem cu credinta: "Doamne, odihneste-o cu dreptii pe roaba Ta, Daniela!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu