Manastirea Antim

 Sunt locuri pe care le iubesc atat de mult incat as putea sa traiesc acolo restul de viata si nu mi-ar trebui nimic.Cand intru pe poarta la Manastirea Antim, viata mea se schimba.Daca as ramane acolo, nu mi-ar fi dor de nimic.Port acest loc in inima mea . E bagajul de urgenta.E frig, e greu, e viscol, ma paraseste lumea, vreau eu sa parasesc...nu-i nimic!Las tot, dar nu pot lasa acest loc.El e in inima mea inscris.Era randuit sa ajung aici, stiind din prima clipa, cand am intrat, ca aici e altceva!Intru pe sub cloptnita si in fata, desi sunt cateva cladiri, care mai de care mai frumoasa...nimic nu se mai vede, doar ea, Biserica aceasta minunata.

Biserica este construita  dupa planurile, pe cheltuiala si cu iubirea totala a sfantului Antim Ivireanu în sec al XVIII-lea cu planul în formă de trefla; ferestrele sunt mari, cu ancadramente sculptate în piatră; rozete mari și bogate, pridvorul este deschis cu portal monumental, capitelurile și piedestalurile coloanelor sunt minunat ornamentate cu motive florale.

La restaurarea din 1863 s-au adăugat amvonul și cafasul, executate din lemn de stejar, de către Carol Storck, și având același model sculptural cu stranele.

Deasupra ușii de la intrare, sub pisanie se află decorația sculptată a emblemei Sfântului Antim, melcul, simbol al credinței și smereniei, încadrat de o cunună de lauri și având în partea superioară o stea.  Istoricii spun ca aceeași formă de melc a avut-o și prima cheie a ușii bisericii, fierăria broaștei aflându-se din 1855 în Muzeul Național.

Sculptată de Sfântul Antim însuși, ușa masivă de lemn de stejar de la intrarea în biserică,ma emotioneaza de fiecare data.Intru impingand-o cu bucurie dar si cu evlavie, o sarut indiferent de cei cu care sunt, sau cu care ma intersectez acolo.Este parca o taina duhovniceasca: nu putem intra în biserică decât prin lucrarea Păstorului care are ca „descuietoare” credința și smerenia.

Toate sculpturile din piatră ale tâmplei, ale picioarelor coloanelor și ale ancadramentelor, ca și pictura din biserica mare și din paraclis, au fost executate după schițele mitropolitului ctitor, care a și pictat câteva icoane pe fresca zidurilor, alături de Preda Zugravul; pictate de el sunt și cele două icoane: icoana Tuturor Sfinților și Icoana celor patru sfinți (Alexie, Nicolae, Antim și Agata).

In ziua de praznuire a Sfintei Mucenite Agata, adica pe 5 februarie 1713, prin descoperire dumnezeiasca, Sfantul Mitropolit Antim Ivireanul a hotarat sa cladeasca  aceasta manastire, pe locul unde, pana atunci, se afla o veche bisericuta de lemn, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae (in aceasta se pastra Sfantul si Marele Mir).Pentru aceasta, in pridvor ne intampina in icoane mari, in mozaic, Sfanta Agata si Sfantul Nicolae, alaturi de Sfantul Alexie si sfantul Antim Ivireanu.

Sfintirea bisericii celei mari din Manastirea Antim a avut loc in anul 1715, dupa cum citim in pisania, frumos sculptata, asezata in cadrul portalului monumental al usii de la intrare. Pisania este scrisa in versuri, in limba greaca, ea marturisind urmatoarele:

"Biserica asta a Tuturor Sfintilor hramul,

S-a facut cu vrerea lui Dumnezeu, fire-a tuturora

Subt Stefan, cel care poarta numele Cantacuzino,

Stapan stralucit al Tarii Romanesti vestite,

De catre arhi-pastorul Antim Ungro-Vlahul,

Cel din Ivir, cum se vede din temelie.

Ca inchinatori zeilor fata de Dumnezeu,

Ca David fii si in Biserica Sfintilor

In anul de la mantuire, 1715."

 Tâmpla de piatră, originală, a fost remontată în anul 1966, adăugându-i-se icoanele împărătești și cele praznicale, executate din mozaic.

 Biserica nu pare foarte luminoasa pentru ca e una din putinele bisericii in care candelele sunt cu ulei si nu electrice, iar la sfetnice ard lumaniri de ceara!
Dar e o atmosfera extraordinara si o liniste deplina.Este ceva ce nu am mai trait nicaieri.La Antim e rugaciune care nu cred ca se opreste niciodata.In strani, la usa, calugari in varsta citesc pomelnice, la strana se canta, preotii in altar stau in liniste si in rugaciune, in biserica nu se aude niciun zgomot,nimeni nu se plimba, nimeni nu deranjeaza, nimeni nu iese in evidenta cu nimic.Nu stii cine sta langa tine si nici tu langa cine te asezi.Nu conteaza nimic, decat ceea ce se intampla acolo, in inima bisericii, in sfantul altar, ceea ce se aude acolo.Nu conteaza decat ceea ce e in altarul tau personal, in inima ta. Atat.Te conectezi cu rugacinile lor si ce ti-ar mai trebui?

  Icoana Maicii Domnului si Icoana Rugului aprins.

 Stranile deosebit de frumoase si de regula goale pentru ca, nu stiu cum, altfel ca la alte bisericii, credinciosii prefera sa stea in picioare si mai mult spre use.

Atatia ani, indiferent de vremuri, de regimuri care s-au succedat, acolo, la Antim au fost hraniti si ajutati oameni.La poarta gasesti cersetoari, dar care nu sunt agresivi, iar la pangar este ceea ce nu am vazut nicaieri, un caiet in care oricine poate sa scrie:vrei o gazda, vrei un loc de munca, ai nevoie de ceva? Notezi acolo si cineva te poate ajuta.

 Am fost sambata aproape intreaga zi acolo.Am intrat  dimineata tremurand de bucurie si de emotie.Erau deja cateva luni decand nu mai fusesem.Dar nimic nu s-a schimbat! La strana acelasi calugar in varsta , ajutat cu smerenie de studenti la Teologie.Multi, multi studenti! Si foarte atenti la cantari.Din altar, cand te asteptai mai putin, parintele Marian, venea si el incet, aproape zburand si mai ...canta ceva.

I-am purtat cu mine, la Antim in mintea mea, in lacrima mea, pe toti cei pe care ii iubesc,cu bucuria plansului!Mireni si clerici.Prieteni cu totii si frati dupa Domnul! Acolo, in spatiul acela in care stiu ca a fost calugarit IPS Bartolomeu Anania, au trait  parintele Daniil,parintele Sofian, parintele Adrian, oameni pe care nu i-am cunoscut, dar care fac parte cumva din viata mea, pentru ca fiecare din ei, dupa randuiala lui Dumnezeu m-au ajutat punand in diverse moduri lucruri mari la inima mea, acolo, spuneam, ma regasesc usor in ascunzisurile sufletului meu si ma impac de fiecare data cu neputintele mele trecute, intelegand ca nu pot schimba nimic din trecutul meu, pot insa sa fiu un om care sa nu se mai rusineze total si pentru prezent, macar punand inceput bun vietii lui.

Cand am iesit dupa ore lungi si deosebit de frumoase, afara ninsese.Recunosc ca ridicand privirea spre icoanele mari ale sfantului Gheorghe si sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, prin fereste, am vazut ca ningea, dar nimic nu m-a pregatit pentru imaginea pe care am avut-o!Zapada era deja de cativa centimetrii.

 Am mers grabita spre pangar, cautand trandafirii pe care ii iubesc nespus, trandafirii care sunt acolo aproape tot timpul anului.!Erau si acum, ascunsi sub zapada.

Dar ei imi zambeau!Spunandu-mi ca ma recunosc, m-au asteptat neputand sa moara fara mangaierea mea si sarutul meu.Eu,la Manastirea  Antim...sarut trandafirii!Si ei ma stiu!

Si se plecau pana la pamant sub greutatea omatului

 Am plecat  pentru putin timp,iar seara am revenit pentru vecernie cu litie.In blocurile din jur, poate erau oameni care ca si mine candva nu stiau ce se intampla alaturi, dincolo de zidurile manastirii.Dar in manastire se stie ce se intampla in lume, si ei, calugarii se roaga mult pentru noi.Si nu numai calugarii.Biserica era plina, plina ca intr-o zi de duminica.Cand am plecat noaptea tarziu tineam in mana ca pe o ofranda, bucata de paine de la litie.Sa o impart cu fiica mea mai tarziu, ca pe un dar minunat, pe care cei ai mei de acolo mi-l-au dat.Sa o mancam incet, putin cate putin, sa ajunga pana cand voi reveni!