miercuri, 21 septembrie 2016

Rusia-Bucuria mea/2016 -ultima parte

In a doua zi de rugaciune la Diveevo,dupa pranz  am mers la Izvorul cu apa tamaduitoare. Sincer, era rece afara. Dupa multimi de zile cu temperaturi foarte ridicate, acum era rece ...si eu ma intrebam daca  starea mea de sanatate nu ar presupune prudenta ...









Am luat binecuvantare de la sfantul Serafim! Cum puteam sa strabat atatia mii de kilometri si sa nu intru in apa tamaduitoare? Tocmai pentru ca sunt bolnava, trebuie sa fac asta!




Aici sunt cabinele amenajate pentru intrare in apa

apa era rece, rece...mai rece decat gheata
Ovidiu si Sasa au intrat afara...sub ochii nostri






Noi insa am intrat in cabina , am luat-o, inghesuindu-ne una in alta si pe Raluca si pe Elena 

radeam, dar moarte de frica eram... si am coborat acele cateva trepte in apa, atat de uluita eram incat le coboram cu fata spre apa, gandind ca sigur ma voi ineca cand ma voi scufunda... ma gandeam ca trupul va iesi pe dedesupt ca in filmele de groaza si va pluti pe apa,dar coboram resemnata ... si Raluca , fata desteapta, doctorita, m-a strigat :
-Intorceti-va cu fata, coborati cu spatele si tineti-va de bara!
Si asa am facut. Apa musca din trupul meu cu mii de dinti....cutremurator a fost ... si m-am scufundat de trei ori, facand semnul crucii doar odata la inceput ...atat am reusit!
Dar am iesit la Viata! Mai frumos si mai curat decat oricand, scufundarea reamintind botezul si curatirea de patimi si pacate...







E minunat locul... fiecare fir de iarba, fiecare petala de trandafir...

binecuvantate sunt toate de Domnul, pentru rugaciunile celui ce s-a sfintit in nevointa si rugaciune adevarata, sfantul pe care deja prinsesem sa-l indragesc si mai mult decat o facusem pana la Diveevo, sfantul Serafim de Sarov

A urmat izvorul sfantului Pantelimon...




Doamnele s-au scufundat iar...
eu insa am ramas sa ma bucur de flori




de dovleci



de macii portocalii
de zvonul de tufanele imbobocite...

si albastrele dulci
si flori ciclame...


dalii in toate culorile
pomisori rosii...

si am revenit mai intariti  la Diveevo 







Am strabatut, cu Elena mea, draga, fiecare metru de pamant...


si ne-am bucurat peste tot, facand zeci de fotografii, ca sa tinem Diveevo amintire si pentru copiii si nepotii nostri si poate si pentru noi, daca vom uita , desi, Diveevo intra in categoria Bucuriilor vesnice...






si a fost seara... si a fost priveghere ...maicile cantau dumnezeieste...
pana si arhanghelii se bucurau ...

si a fost noapte  si a fost iar Kanafca...dupa ce am mancat afara iar ...aceiasi oameni ... cu totii cam fara bani, eu stiu ca eu chiar nu mai aveam prea multi, cumparasem cu totii de ultimile ruble, alte icoane pentru cei dragi, preferand sa facem asta decat sa manancam la cantina interioara  a manastirii, acolo unde se platea ...Am lasat pomelnice sa fim pomeniti in rugaciunile lor cat mai mult...

« Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te ! Ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre »

 De 150 de ori,in gand, in tacere, in noapte , cu pas masurat dupa maici... Minunata este rugaciunea acesta ! Si minunat este sa te rogi in multime..."Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor." spune Domnul in Evanghelia dupa Matei...iar aici insasi Maica Domnului ne sta alaturi si ne aduna rugaciunea...
.
2 septembrie... vineri ...a 13 a zi 
Ne-am trezit la ora 5! Tare draga imi este Elena si rareori am gasit un om cu care sa ma potrivesc atat de bine! 




cu ea si cu Liliana si cu Maria am plecat foarte de dimineata , cu cartile in mana sa parcurgem iarasi , pentru a treia oara drumul acesta...


potecuta...



Asa este... in pace...

Aici e deja un sfert din drum










si am parcurs tot  drumul rugandu-ne pentru lume, asa dupa cum insusi sfantul Serafim de Sarov ne-a invatat








Clipa tainice pe care le impart cu voi din iubire...si apoi am fost la sfanta liturghie...
Elena mi-a cumparat icoana sfantuluim exact ca a ei ... ca sa ne amintim Kanafca si zilele petrecute impreuna...altcineva mi-a cumparat icoana sfintei Elena, stareta de la Diveevo...Nu mai aveam bani si primeam daruri de pret! Nu este si aici un semn si o taina?







Am luat bagajele, baietii erau deja in tinuta mai lejera... Bogdan se simtea confortabil , ca si Sasa...
lasam in urma Diveevo... desi il luam cu noi...
"De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!6.Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele." Psalmul 136...







Am parcurs drum lung ... urma sa ajungem undeva unde parintele Anatol ne-a spus ca e un dar secret...si sa ne incredintam lui ca ne vom bucura. Asa avea sa fie!
Numai ca drumul spre acel loc  urma sa fie lung, lung, plin de peripetii, de ispite...
 Undeva intr-o parcare am oprit si am baut sampanie si am mancat piscoturi pentru ca era ziua maicii Modesta. Din pacate evenimentul a trecut inainte sa fac poze, dar cred ca maica asa ar fi vrut!
 In autocar , mai tarziu,Raluca ne facea poze... sa aibe amintiri cand i se va face dor de noi...
Sute de kilometri...spre vama , vama care ne ducea in Ucraina...Numai ca drumul fiind foarte lung am ajuns tarziu, depasind cu doua ore, perioada de viza si atunci, nu ni s-a permis iesirea din tara si a trebuit sa ne intoarcem in primul oras sa platim in banca o suma pentru inca o zi de viza si... am petrecut acea noapte in autocar pe drumuri ...Am vorbit...am tacut...ne-am rugat...am dormit...
Pulsul imi scazuse mult sub normal...
Si dimineata la ora 7 eram in orasul Bolgrad, Orasul Alb,  langa un Mc Donalds...
a 14 a si sambata
 Nu mai aveam nicio rubla!
-Doamna Doina, vreti sa beti o cafea?-m-a intrebat parintele Anatol
Am ridicat din umeri in sens ca da, dar de unde ruble?
Si parintele Anatol mi-a intins 100 de ruble, o adevarat avere...
Tineam banii in mana, fericita de gestul atat de frumos al unui strain pana mai ieri... Si pe langa mine a trecut cineva din grup, la fel de insetat si sigur, mai  flamand  decat mine...
-Am bani!-m-am laudat
-De unde?
-De la parintele Anatol! Vreti sa mancati ceva?-am intrebat
-Sigur!
Si banii au zburat din mana mea in alta mana, ramanand si mai bogata decat fusesem...
-Doamna Doina, mergeti cu mine la autogara sa beti o cafea? Are cafea foarte buna si foarte ieftina! Haideti sa va iau o cafea!-mi-a zis imediat Elena, aparuta brusc langa mine, fara sa stie nimic despre banii de la Parintele Anatol... 
Dar Dumnezeu stiuse...
Si am baut o cafea foarte buna pe 20 de ruble.. si am mancat la mesele de afara ceva din bagajul meu, ceva de la altcineva...

tip de odihna... si relaxare...


Confidente in fiecare loc in care priveam...
Prietenii ...sambata dimineata, prima sambata de acest gen dupa foarte multi ani...dar aveam nevoie de ea!

Si dupa ce parintele Anatol a platit taxele, am plecat la Sfantul Ioasaf de Belgorod...





«Pământul Belgorodului, şi împreună cu el şi întreaga Biserică Ortodoxă Rusă prăznuieşte o dată istorică – aniversarea a100 de ani de la ziua canonizării Sfîntului Ierarh Ioasaf al Belgorodului, a unui om bineplăcut lui Dumnezeu, un rugător al pămîntului nostru, un om care a făcut foarte multe lucruri pentru acest pământ şi pentru Ortodoxia din Rusia, care a fost canonizat nu doar pentru faptul că oamenii au dorit ca numele lui să fie scris în istoria Bisericii ca un nume a unui sfînt, ci şi pentru faptul că prin puterea lui Dumnezeu moaştele sale s-au arătat nestricăcioase şi s-au descoperit Bisericii şi poporului.



Ştim că rugăciunile adresate Sfîntului Ierarh Ioasaf se împlinesc şi în timpul nostru, şi faptul că cinstitele sale moaşte ne-au fost din descoperite din nou şi au fost aduse în acest pămînt ne-a dat un mare semn de nădejde.Mă bucur de toate cîte le aud şi le aflu despre viaţa regiunii Belgorod – despre succesele extraordinare din domeniul economiei şi a sferei sociale, despre stabilitatea politică. Mă bucur de succesele mari din domeniul construcţiilor bisericeşti, de înfiinţarea unor noi parohii şi a unor şcoli duminicale, a organizaţiilor sociale, care menţin o colaborare strînsă cu Biserica.

Sunt convins de faptul că multe din aceste succese pe care le vedem astăzi şi prin care viaţa evidenţiată a regiunii Belgorod sunt legate de binecuvântarea Sfîntului Ierarh Ioasaf. Fie ca această binecuvântare să dăinuiască şi de-acum înainte asupra regiunii Belgorod şi asupra Sfintei Rusii».

Fragment din predica Preafericitului Patriarh Chiril, or. Belgorod, 16 septembrie 2011









In 1922, cand bolsevicii au spart racla Sfantului Ierarh Ioasaf de Belgorod, au descoperit un trup intreg, bine mirositor, caruia i-au strapuns pieptul cu baioneta. Desi sfantul trup se afla in mormant de 166 de ani, cand i s-a deschis abdomenul, doctorul a descoperit ca organele interne erau aproape intregi. Trupul nu-si pierduse moliciunea.“trupuri moarte si vii totodata. "Moarte dupa firea cea omeneasca, vii dupa adastarea Duhului Sfant in ele. Ele dau marturie intru ce marire si sfintenie a fost zidit de catre Dumnezeu omul, si ca aceasta marire, aceasta sfintenie ne-au fost redate prin Rascumparare”, cum spunea Sfantul Ignatie Briancianinov.










si ne-am intors la vama...
 Cinci ore am stat intr-un soare muscator si in conditii grele...asteptand sa trecem.
Intai am luat bagajele si le-am dat jos... cele mari din cala autocarului...apoi ni s-au luat pasapoartele, unul cate unul, apoi am mers, tot unul cate unul, sa dam declaratii ... 5 ore grele, dar pe care le-am trecut, slava lui Dumnezeu pentru ele... si am continuat sub acelasi cer frumos... cerul Rusiei care desi continua in Ucraina, pentru mine cumva se termina aici, asa cum simteam ca multe se  terminau tocmai pentru a incepe altele, mai aproape de Dumnezeu , mai bine asezate pe calea mea spre mantuire...


si noaptea tarziu am ajuns la Harhov... la un hotel elegant, foarte elegant...din pacate doar pentru cateva ore, dar suficient sa vorbesc cu copii, sa vad cateva fotografii cu fiul meu si nora mea, chiar si cu Filip, nasi undeva in Bucuresti...


Si dimineata , foarte de dimineata am plecat spre Lavra Sveatogorsk ...Muntele Sfant 
a 15 zi...duminica... sau poate a 16 a... cred undeva ca am incurcat numaroatoarea

Ucraina, numita adesea si "Rusia Mica", pastreaza pana astazi trei dintre cele cinci mari lavre ale intregului spatiu slav, si anume: Lavra Poceaev, Lavra Pecerska din Kiev si Lavra Sviatohirsk, toate avand drept hram Adormirea Maicii Domnului.Lavra Sviatohirsk 
isi inalta turlele bisericilor pe malul drept al raului Seversky Donets.
















Lavra Sviatohirsk, insufletita de o obste de calugari, este o adevarata perla a Ortodoxiei, fiind numita si "Muntele Sfant" al Ucrainei. Biserica de pe stanca este inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, din aceasta putandu-se intra intr-o serie de pesteri si tunele subterane. Icoana Maicii Domnului, facatoare de minuni, se afla in biserica cea mare a manastirii.



In aceasta manastire rupestra a vietuit, intre anii 1795-1867, Sfantul Ioan de Sviatohirsk, sihastru si mare facator de minuni, ale carui Sfinte Moaste se pastreaza astazi in biserica manastirii. Numele locului se traduce prin "Dealul Sfant".


Lavra Sviatohirsk din Ucraina - scurt istoric


Primii calugari s-au asezat pe acest deal in cadrul secolelor XIV-XV. Primul document care mentioneaza existenta manastirii dateaza din anul 1526. In anul 1624, manastirea a fost oficial recunoscuta drept "Manastirea Adormirea Maicii Domnului - Sviatohirsk.




In vremea Kanatului din Crimeea, cand conducerea politica s-a aflat in mana tatarilor, manastirea de pe Dealul cel Sfant a fost cotropita de mai multe ori, astfel pierzandu-si multe dintre podoabele ei liturgice. In cadrul Imperiului Rus, manastirea din Sviatohirsk a ocupat un rol important, motiv pentru care a si fost numita "Lavra Sfanta Treime a Sfantului Serghie, din sud-vest"; acest nume o compara cu mareata lavra din Rusia.


In anul 1787, cu ajutorul Ecaterinei a II-a cea Mare, sub care se afla conducerea politica a vremii, s-a restaurat integral manastirea. In anul 1844, manastirea a fost reparata inca o data, de aceasta data lucrarile fiind sponsorizate de catre Mikhailovich Potemkin si de sotia lui, Tatiana Borisovna.




Pentru urmatorii 70 de ani, pana in anul 1914, Manastirea Sviatohirsk a fost vazuta ca una dintre cele mai importante manastiri ortodoxe din intregul Imperiu Rus. Pana spre inceputul Primului Razboi Mondial, manastirea de pe Muntele cel Sfant al Ucrainei a fost locuita de o obste de aproximativ 600 de calugari.


Catedrala Adormirea Maicii Domnului, adica biserica cea mare a lavrei, a fost proiectata de catre arhitectul Alexey Gornostaev, care a lucrat si o clopotnita traditionala, in stil bizantin.




In anul 1917, conducerea politica a ajuns in mana comunistilor. Astfel, in anul 1922, manastirea a avut mult de suferit, unele dintre cladirile acesteia fiind transformate in locuinte de odihna pentru unii lideri comunisti.


In jurul anului 1930, manastirea a fost distrusa de comunisti, impreuna cu alte asemenea locasuri din Uniunea Sovietica. Pana la demolarea acestuia, complexul monahal de la Sviatohirsk era alcatuit din urmatoarele cladiri: un atelier de lucru, mori de vant, diverse alte ateliere si cateva cladiri de marfuri.




In anul 1991, dupa caderea regimului comunist si dupa recastigarea independentei, Manastirea Sviatohirsk a fost imediat reparata si redeschisa. In anul 2004, in mod oficial, manastirea a primit statutul de Lavra Ordodoxiei din Ucraina. Obstea de calugari numara mai bine de 100 de vietuitori, numar care creste anual.
sursa http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/lavra-sviatohirsk-ucraina-124336.html
Lavra Sviatohirsk - Ucraina


































Am mancat ca toti pelerinii ...ciorba de peste si pepene rosu...cu paine neagra... un deliciu...

Apoi parintele Casian ne-a fost ghid in manastire... ne-am inchinat moastelor sfantului Ioan Maximovici



si Maicii Domnului...

la zeci de sfinti...Sfintilor ai lui Dumnezeu, rugati-va pentru noi!

Sfantul Ioan...










Ne-am odihnit poate prea mult , pentru ca timpul trece repede si drum lung aveam... 





dar am purces intr-un tarziu spre PS Alipie...schimonah si arhiepiscop...mare binecuvantare !!!
Ne-a primit cu seninatate... ne-a dus prin muzeul personal cu obiecte primite in dar...




















Atata bucurie avea pentru fiecare lucru primit, incat am regretat ca nu am stiut sa-i duc si eu ceva...






Ne-am inchinat in biserica veche



si apoi l-am urmat la catedrala pe care o construieste acum...









































Am petrecut multe ore binecuvantate acolo...

si ne-am despartit greu...
Am continuat drumul in Ucraina  spre Romania... La Izum... la Maica Domnului din Nisipuri 


cantandu-i 


Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara! Ingerul cel mai...
pana cand preotul a venit si a deschis biserica

























Si apoi in noapte , pe jos spre un izvor langa o manastire deosebit de frumoasa...


cu sute de sfinte moaste...Inclusiv sfanta Maria Magdalena... 







si iar sfantul cu epitrahil albastru...

Atat de frumos, atat de frumos...Si am continuat drumul in noapte, prin Rusia mica spre...Kiev...spre un hotel unde urma sa ne cazam...
Si am ajuns la Kiev la ziua ...totusi ne-am cazat si am dormit pana la ora 10 ...acelasi hotel cu 25 de etaje in care statusem  la plecare...
Parcursesem 14000 de kilometri si Dumnezeu ne-a adus in punctul de plecare si tot Dumnezeu urma sa ne aduca la casele noastre...Ne-a pregatit, pentru ultima noapte, o cazare frumoasa, paturi confortabile cu lenjerie alba si perne moi... si apa calda si internet gratis...
Parintele Anatol procedand cu intelepciune si iubire, a platit camerele pentru doar cateva ore... ca sa sa ne odihnim 
Urma sa fie ultimul rest de  noapte din acest pelerinaj impreuna cu Elena...o priveam cu drag asezandu-si ordonata bagajul cu multe cadouri pentru cei dragi...Oare ne vom desparti? Oare vom putea tine legatura?
Asa de mult imi doresc incat ...ma doare ca ne despartim...
Si am dormit cateva ore, suficiente insa, in paturi alaturate... si am iesit apoi la lumina puternica a zilei , carand cu noi valize mari ... icoane, cadouri...apa sfintita de la izvoare... sa fie de folos si altora...
 a 17 zi , luni, ziua de intoarcere
Si am plecat iar drum lung, departe este Iasul de Kiev...am vazut din autocar turlele aurii ale Lavrei Pecerskaia...si am continuat trecand pe drumuri care totdeauna m-au dus mai aproape de Dumnezeu indiferent de directia in care mergeam...
Am cunoscut oameni care deja imi sunt dragi...pe Anele mironosite din fata,pe Maria care citea paraclisul Maicii Domnului la ora 12 noaptea indiferent cat de obosita era , pe Liliana si Michi Mihaela Elena din fata mea, pe Elena si Mihai, pe Raluca si Razvan, pe Radu un pic suspicios in ceea ce ma priveste ...  pe Bodgan care isi cauta "soarta" in Rusia si peste tot...pe Eugenia care le atentiona  la pangar pe maicute, spunandu-le "ruseste" CU-CU!
L-am cunoscut pe Parintele Anatol caruia ii datorez enorm, de la informatia foarte corecta, la emotia transmisa,la iconitele daruite de la fiecare sfant, pana la banii cu care m-a sprijinit cand nu mai aveam in moneda tarii respective...sau faptul ca m-a ales uneori sa intru mai in fata...stiind, el stiind ,ca starea mea de sanatate nu este prea buna si ajutandu-ma astfel sa rezist ...
Am cunoscut oameni minunati care imi vor ramane totdeauna in inima in care au intrat...
Dar cel mai mult, in acest pelerinaj ... am" cunoscut-o" si mai bine pe Maica Domnului, cea care m-a dus de la Bisericani ...pana la casa mea ...Ea, ocrotitoarea vietii mele, Ea, Bucuria mea...Ea, cea care ma ajuta ca si eu sa fiu bucurie pentru unii dintre voi... ca sa ne sprijinim,dragilor, sa ne sprijinim pe acesta cale a mantuirii...
Si atat mai am a spune...va multumesc pentru cat de frumos mi-ati cantat "Multi ani traiasca" in noaptea de intoarcere...imediat ce incepuse ziua de 6 septembrie ...ziua in care Dumnezeu a randuit sa ma nasc .

Imagini pentru Maica Domnului umilenie























































2 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Si eu nu pot sa nu-ti multumesc ca ai citit! Si ca ai facut pelerinajul cu mine! Iti doresc insa sa vezi Rusia,e mult mai mult decat am putut scrie!

      Ștergere