marți, 20 septembrie 2016

Rusia-Bucuria mea /2016 partea a VI a

Am ajuns la Vladimir si noaptea  tarziu , am iesit in oras si am mers pana la catedrala. Afara era deja racoare, un pic de toamna se simtea in aer dar e atat de placut sa pasesti pe strazi necunoscute cautand sa vezi, sa intelegi ceva din viata acelor oameni si din istoria lor...
În sec. XII, Vladimir a fost capitala Rusiei de Nord-Est şi este renumită datorită bisericilor sale din piatră,neobişnuit de frumoase.


 Am revenit dimineata inainte de micul dejun.
 A 12 zi...

 Manastirea  inchinata Sfintei Maria





 Ne-am inchinat sfintei Vassa, cea care a fost in viata de mirean, sotia sfantului Alexandru de Nevschi si mama sfantului Daniel al Moscovei si sfintei Evdochia


 apoi am asteptat rabdatori deschiderea 







 acestei biserici...a Adormirii Maicii Domnului


 ne-am inchinat particelelor din  moastele sfantului Alexandru Nevschi, sfantului Siluan Atonitu si Sfantul Atanasie



 am revenit la Centru de pelerinaj unde am fost cazati si dupa ce am mancat mai mult sau mai putin, unii dintre noi..mai nimic in afara de veninul altora...am plecat , intrand iarasi prin portile de aur ale orasului ...Poarta de Aur a fost construită în sec. XII, în perioada domniei lui Andrei Bogoliubski. În letopiseţe se menţionează că poarta a fost acoperită cu tablă de cupru aurit care strălucea la soare.

Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2011/11/28/61150000.html








  spre Catedrala Adormirii Maicii Domnului 



În 1108, cneazul Vladimir Monomahul a pus bazele oraşului Vladimir. Perioada domniei nepotului lui Vladimir Monomahul, Andrei Bogoliubski, a fost perioada de maximă înflorire a oraşului. În 1157 Andrei Bogoliubski a mutat aici capitala cnezatului.

Cneazul a construit Catedrala Adormirii pe malul abrupt al râului Kliazma. Biserica trebuia să simbolizeze puterea şi bogăţia cneazului. În letopiseţ se menţionează că pentru construcţia acestei biserici Andrei Bogoliubski a cheltuit a zecea parte a averii sale. Pentru construcţia bisericii din calcar au fost invitaţi meşteri pietrari ruşi, bizantini şi romani. Cneazul dorea ca biserica să fie tot la fel de frumoasă ca şi Templul lui Solomon din Ierusalim.

Portalurile şi tambururile cupelelor erau acoperite cu cupru aurit. Podelele bisericii lăsau şi ele impresia că ar fi fost din aur, datorită tablelor de cupru cu care erau acoperite. Uşile de la intrare erau şi ele pictate cu aur. Catedrala Adormirii era minunată. La vremea aceea, Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir era principala biserică din Rusia! La altarul Catedralei Adormirii, legendarii Aleksandr Nevski şi Dmitri Donskoi au fost numiţi cneji. Nu este de mirare că altarul a fost distrus de mai multe ori.

Oraşul Vladimir a fost prădat de tătari de mai multe ori în decursul a trei secole cât a durat jugul mongolo-tătar, din sec. XIII până în sec. XV. Scena prădării Catedralei Adormirii este descrisă în filmul lui Andrei Tarkovski „Andrei Rubliov”.

Pictorii de icoane Andrei Rubliov, cunoscut în întreaga lume şi Daniil Ciornâi au pictat Catedrala Adormirii din Vladimir. Fragmente ale frescelor lor s-au păstrat până în zilele noastre. Printre altele, s-a păstrat un fragment al compoziţiei „Judecata de Apoi”.
 sursa:http://romanian.ruvr.ru/2011/11/28/61150000.html






  Necropola bisericii Adormirii. Aici sunt înmormântaţi Andrei Bogoliubski şi Fratele său, Vsevolod Bolşoe Gnezdo (Cuib Mare).

Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2011/11/28/61150000.html









 Ne-am bucurat de asezarea extraordinar de frumoasa a catedralei 
 de flori






 cei tineri s-au jucat cu porumbeii


 Cu totii am declarat ca , asa este , iubim Vladimirul pentru ca iubim Rusia
 Dar am continuat drumul...






 manastirea muzeu in care se fac slujbe, avand ca odor de mare pret copie de pe icoana Maicii Domnului Vladimirskaia si moastele intregi ale sfantului Andrei cel iubit.Gheorghe si Dimitrie... 





  O alta manastire de pe traseul acelei zile urma sa fie Manastirea sfintilor  Petru si Fevronia













  Apoi Manastirea Buna vestire  inchinata sfantului Mihail, Teodor  si Constantin



 A fost o zi incarcata , foarte grea pentru mine, poate cea mai grea din pelerinaj, nu am puterea sa reiau nici macar pentru blog, a va scrie viata sfintilor Petru si Fevronia...Cert e ca pe nime m-a cutremurat... ca si viata sfintei Sofia...
 Am parcurs ziua in liniste asezata pe bancuta mea...motaind, lacrimand uneori reamintindu-mi alte lucruri....tarzii...prea tarzii...Si intr-un timp am simtit iar  acea  epuizare cu care luptasem cateva nopti si zile inaintea plecarii ...Am scos tensiometru si am vazut ca nu e tocmai bine....si pulsul era undeva intre 110 si 120...In grup era o doamna doctora, o asistenta medicala ... au venit si din senin au aparut medicamentele... maicutele din spate, discret au venit langa mine...
-Doamna Doina, cum sa va ajutam?
-Usor! Fiind foarte discrete, sa nu se stie si rugandu-va sa nu impiedic pe nimeni de la scopul calatoriei lui...
Tacute si blande, au mers la locurile lor si s-au rugat...
Am parcurs sute de  kilometrii, drumul parea nesfarsit...casute de poveste erau langa geamul meu...uneori le vedeam






 alteori ma pierdeam prin paduri...
 cerul se intuneca,,,pulsul meu se incapatana sa ramana mare si inima tocmai in gat...

 niciun curcubeu nu aparea nicaieri...Sfintii Petru si Fevronia erau parca cu mine si sfantul Serghie de Radonej cu epitrahil albastru imi intindea o prescura mare



 Frumoasa e Rusia ...pana la urma e o binecuvantare sa mori aici, ce imi trebuie mie mormant in  primul rand in cimitir si plansul Ruxandrei langa o cruce imensa...pelerinii acestia par oameni intelepti si ma vor lasa langa in copac in aceste intinderi...dar...dar...


 trebuia sa ajung la Diveevo, in cartea vietii mele, scris era acest loc...prea mult mi l-am dorit,ca Dumnezeu atat de bun cu mine sa nu mi-l dea... si deja se vedea clopotnita..







 si am pasit pe Athos-ul  nostru, al femeilor...



Istoria mănăstirii începe la mijlocul secolului al XVI-lea, când în satul Diveevo a venit o aristocrată bogată, Agatha Semenovna Melgunova, ea devenind ctitorul mănăstirii de maici de la Diveevo. Atunci când a devenit călugăriţă, aceasta a primit numele de Alexandra. În anul 1767 a început construcţia la biserica din piatră închinată icoanei Maicii Domnului din Kazan.

Înainte de a trece la Domnul, măicuţa Alexandra i-a rugat pe stareţii de la Sarov să nu le lase de izbelişte pe măicuţele de la mănăstire. După moartea sa, Părintele Serafim a preluat mănăstirea. Sub îndrumarea Sfântului, la mănăstire s-a construit o moară, în anul 1827. Mai multe mărturii arată că Maica Domnului i-a apărut de mai multe ori Sfântului Serafim, iar comunitatea monastică a fost binecuvântată cu prezenţa acesteia. În acea vreme, Mănăstirea Diveevo era considerată al patrulea loc de pe pământ al Maicii Domnului.

În anul 1848 a fost începută şi construcţia Catedralei „Sfânta Treime”, însă lucrările au fost terminate abia în anul 1875. Sfinţirea bisericii a avut loc în ziua de prăznuire a icoanei Maicii Domnului „Umilenie”. Până în anul 1917, Mănăstirea Diveevo număra 1000 de vieţuitoare.

Odată cu instalarea regimului comunist ateu, în 1927, chiar în ziua praznicului Naşterii Maicii Domnului, mănăstirea a fost închisă și distrusă. Viața monahală de rugăciune n-a încetat în toți acești ani nici măcar pentru o singură zi. Surorile s-au adunat în secret pentru rugăciune. Moaștele Sfântului Serafim de Sarov au fost expuse într-un muzeu anti-religios, atrăgând mulţimi uriaşe de credincioşi care veneau să se închine pe furiș. Dându-și seama că încercarea lor de a-l discredita pe Sfânt a eşuat, autoritățile sovietice au mutat în secret moaştele în Sankt Petersburg, unde au fost depozitate timp de 60 de ani într-o cutie în subsolul unui muzeu.

După ce a servit ca lagăr de detenţie și apoi ca orfelinat pentru copiii de prizonieri, în 1946 Sarov a fost redenumit Arzamas-16, iar mănăstirea a fost folosită ca adăpost al Staţiei de Cercetare pentru armele nucleare ale Uniunii Sovietice.

De-abia în anul 1990 biserica mănăstirii a fost reconstruită. În anul 1991, la Mănăstirea din Diveevo au fost mutate moaştele Sfântului Serafim, descoperite în chip minunat în Catedrala Kazanskaya din Sankt Petersburg.

Mii de pelerini vin anual la Mănăstirea Diveevo pentru a se închina la moaştele Sfântului Serafim. Alături de moaştele Sfântului Serafim, mănăstirea găzduieşte moaştele mai multor sfinte, vieţuitoare de-a lungul vremii în obştea monahală, printre care: Alexandra, Marta, Elena, Xenia Mihailovna, Eupraxia, Maria, Pelaghia Ivanovna, Natalia Dimitrievna, Semenovna şi Ivanovna Praskovia. Aceste monahii au fost şi ele canonizate după căderea regimului comunist din Rusia.
 sursa Doxologia














  am pasit real, pe sub clopotnita...
  in biserica in care stiam ca este Maica Domnului si sfantul Serafim de Sarov...
 pe langa minuni de flori...
 la inchinare lui Dumnezeu, Celui care ne-a adus atatea mii de kilometri ca sa ne aplecam inimile spre rugaciune,unui sfant extrem de iubit, poate nu pentru ca stim cata putere are sa mijloceasca pentru noi, ci pentru ca e cel care ne cheama pe toti cu numele acesta" Bucuria mea!"
 Ne-am inchinat intai Maicii Domnului , apoi Parintele Anatol a vorbit si ni s-au deschis raclele la sfantul Serafim de Sarov...O, cata bucurie sa raspunzi cand cineva iti spune "Bucuria mea"!Am
sarutat toporul... racla cu lucrurile sfantului ..si am plans vazand cum arata incaltamintea lui si lucrurile personale...am plans de mila mea, cea plecat in pelerinaj cu doua trolere de imbracaminte si incaltaminte!
Am stat la vecernie ca in cer , robiti de cantarile minunate ale maicilor...Nu stiu cat era tensiunea mea si ce valori avea pulsul... probabil bune...
Si am iesit seara ca din rai in alt rai...

 
 ... si am mers si am mancat la cantina comuna ...mai bine decat la toate mesele de protocol la care am fost in aceasta viata





 eram  aproape toti, fericiti ca suntem acolo, fiecare simtea ca e Bucuria Cuiva...pentru ca fara iubirea lui Dumnezeu nu ar fi fost posibil sa fim alesi sa parcurgem acest drum, atat de departe spre atat de frumos si de inaltator
 si Maica Domnului ne-a hranit  cu paine si supa si ne-a incalzit cu ceai ...


 Si apoi am parcurs pentru prima data kanafca...



maicutele fac in fiecare seara- fiecare dupa ce isi termina treaba- pravila de rugaciune Kanafka.
Kanafka este procesiunea prin care maicutele spun rugaciunea Bogorodicinaia mergand pe o potecuta care inconjoara pe trei laturi Manastirea de la Diveevo.

Aceasta poteca pe care acum se face kanafka, este drumul pe care Sf. Serafim a spus ca Maica Domnului se arata intre orele 3 si 5 dimineata. Mult timp, atat maicutele cat si pelerinii la moastele Sf. Serafim au facut aceasta Kanafka in acest interval orar, intre 3 si 5 dimineata, insa datorita unor fapte de talharie petrecute in vreme ce toti erau la rugaciune, acest obicei a fost intrerupt.

Rusii fac aceasta pravila- rostirea rugaciunii Bogorodicinaia pe poteca pe care s-a aratat Maica Domnului- cu o evlavie extraordinara. Unii rostesc rugaciunea (dureaza cam o ora si jumatate) mergand in genunchi pe aceasta poteca sau desculti in plina iarna.
sursahttp://www.crestinortodox.ro/comunitate/group_discussion_view.php?group_id=66&grouptopic_id=4380

« Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-Te ! Ceea ce esti plina de har, Marie,
Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul
pantecelui Tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre ».




Si dupa ora 23 am revenit la hotel, mai tacuti , dar bucurosi sa fim acolo...




 Diveevo dimineata la ora 6
 ziua a13 a


 Soarele rasarit la Diveevo

 Florile la Diveevo


 merele la Diveevo



 Femeile mironosite stralucind la Diveevo


 Dupa sfanta liturghie in biserica Schimbarii la Fata

 O babuta umbla dupa mine... si imi spunea ceva in ruseste.De la Elena am aflat ca imi spunea ca daca vreau, le pot ajuta in biserica sa faca curat! Acolo langa raclele cu sfintle starete:Alexandra, Marta, Elena, Xenia Mihailovna, Eupraxia, Maria, Pelaghia Ivanovna, Natalia Dimitrievna, Semenovna , Ivanovna Praskovia si Matrona.Si impreuna cu Elena am facut curat in biserica pe partea de mijloc a bisericii...am spalat pe jos , ea cu apa cu detergent, eu in urma ei cu apa curata, apoi am spalat carpele si am plecat mai fericita decat atunci cand aflam solutia favorabila intr-o  dosar juridic...Am stiut ca pentru ele eu sunt Bucuria lor!

 Apoi o alta femeie tanara si frumoasa ne-a intrebat daca nu vrem sa ajutam la bucatarie...


 si am curatat  si taiat mere in felii subtiri pentru gem...si am fost iar Bucuria lor!
Diveevo si bucuria de te ruga si a munci... Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!











 Si dupa pranz am plecat spre Izvorul tamaduitor al Sfantului, dar pana acolo, parintele Anatol ne-a dus la o alta manastire 


 Si ne-am inchinat moastelor intregi ale sfintelor Daria, Daria, Maria si Evdochia







Si ziua curgea linistita spre alte bucurii si surprize. Nu e asa cand esti Bucuria Cuiva? Pentru ca noi.... Bucuria Cuiva eram!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu