luni, 23 iunie 2014

Pelerinaj spre Dorna Arini-20 06 2014

 Vineri, 20 06 2014,dimineata la ora 8, am plecat  din Slobozia impreuna cu finii mei intr-un pelerinaj.Drumul nostru ducea spre parintele Gavriil.
Parintele Gavriil este parintele de care viata noastra duhovniceasca este legata de la inceputurile trezirii noastre.
 Lor le-a fost duhovnic cand parintele slujea aici la Manastirea Sfintii Voievozi.Iar mie, desi nu-mi era duhovnic, imi imprumuta carti, ma sfatuia cu imensa ingaduinta si facea parastasele pentru Grig. Asa razboinic, cum era, Andrei imi spunea mereu:
-Mami, mie imi place preotul acela !
Si uite-ne  plecand la drum, nu spre manastiri in Moldova, ci spre Parintele Gavriil la manastirea Dorna Arini , acolo unde slujeste acum.
Drum lung, pentru ca departe este! Dar slava lui Dumnezeu pentru asta! Pentru ca in felul acesta, putem sa ne inchinam la  mai multe sfinte manastiri.



 
 Bacau...
 Andrei-Iacob senin...
  Si deja, in jurul pranzului suntem la Manastirea Varatic!

 Bucuria regasirii!

Scriitorul si teologul Gala Galaction spune asa despre Varatec "Dacă mă gândesc la Varatec, îi văd turlele cum se ivesc peste livezi și peste holde, văd alături Filiorul, dealul rotund ca un arici și purtând pe el stejari în loc de țepi, văd căsuțele albe ca omătul risipite larg printre sutele de nuci și cireși, văd biserica Sf. Ioan, mormântul Veronicăi Micle (...) și de prin prejur dealuri de aluni și de mesteacăni, văi albite de romaniță, zidurile negre ale pădurilor de brad".
De treci codrii de aramă, de departe vezi albind
Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.
Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt,
Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet;




Curte de poveste! Atat de simplu si de frumos!
Am intrat in paraclis si m-am inchinat sfantului Iosif de la Varatec


Sfântul Iosif - cel dintâi duhovnic al Mănăstirii Văratec

Sfântul Iosif este cel dintâi duhovnic al Mănăstirii Văratec şi, totodată, unul dintre ctitorii acestei vetre monahale. Ca ucenic şi următor al Sfântului Paisie Velicicovschi, Cuviosul Iosif a devenit un vrednic misionar al Bisericii noastre şi un înnoitor al vieţii monahale în obştea de la Văratec şi împrejurimi. A pus temelia bunelor rânduieli cu privire la slujbele bisericeşti, la lucrul de obşte şi chilie, la deprinderea cu cititul, scrisul, lucrul de mână şi rugăciunea cea de toată vremea. Pentru viaţa să sfântă, Dumnezeu l-a înzestrat pe Cuviosul Iosif cu darul facerii de minuni şi al izgonirii duhurilor necurate. Prin rugăciunile sale înălţate înaintea Sfintei Treimi şi a Maicii Domnului, erau vindecaţi mulţi creştini de bolile sufleteşti şi trupeşti.
Mai înainte de obştescul său sfârşit, Cuviosul Iosif a prevestit că vor veni tulburări mari şi răzmeriţe peste ţara Moldovei, atenţionând că satele şi mănăstirile vor fi jefuite, Mănăstirea Neamţ va rămâne un timp pustie, iar celelalte - Agapia, Secu, Sihăstria şi Văratec - vor fi arse de foc. Această profeţie a ieroschimonahului Iosif Pustnicul s-a împlinit în toamna anului 1821, în timpul răscoalei eteriste. Sfântul Cuvios Iosif a trecut la cele veşnice pe 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ de la Mănăstirea Văratec.
Sfântul Iosif de la Văratec a fost canonizat în şedinţa din 5-7 martie 2008, proclamarea oficială a canonizării având loc pe 5 iunie, de Înălţarea Domnului, la Mănăstirea Neamţ, alături de alţi sfinţi nemţeni, în prezenţa Preafericitului Patriarh Daniel şi a mai multor ierarhi ai Bisericii noastre.
sursa http://www.doxologia.ro/actualitate/arhiepiscopia-iasilor/moastele-sfantului-cuvios-iosif-asezate-spre-inchinare-la







E asa simplu sa fii fericit! Nu-ti trebuiesc decat cincizeci de ani mai putin! Si gata! Vezi florile,iarba, zambetul oamenilor! 
Am plecat apoi pe langa padurea de argint spre Agapia...Minunate sunt casele maicutelor din Agapia!Pline de flori



Iar curtea manastirii este un rai!


Iacob a ras tot timpul si a cantat!

Oriunde te uitai alte flori, alte culori, ale parfumuri...Ce frumos e raiul Tau, Doamne!
Andrei-Iacob  desi stia sa mearga, cumva cum nu pot explica, zile acestea, cu adevarat a mers !
Urcand greu drumul spre cimitir...
Cum am fi putut sa trecem mai departe fara sa ne inchinam la mormantul Parintelui Nicodim Mandita?

Si am plecat apoi spre Neamt!Sa ne inchinam sfantului Necunoscut!
Am intrat pe sub turnul clopotnita... grabiti spre Sfantul Necunoscut!Incepuse sa ploua, dar cine se sperie de ploaie, cand esti atat de aproape de adapostul sfant al bisericii?






Sfantul Paisie de la Neamt este unul din marii nevoitori si innoitori ai monahismului romanesc din veacul al XVIII-lea. Este cunoscut si sub numele de Paisie Velicicovski. Este pomenit de Biserica Ortodoxa Romana in fiecare an, la data de 15 noiembrie. S-a nascut la 21 decembrie 1722 ca fiu al protopopului Ioan din Poltava, primind la botez numele Petru. 

Luand hotararea de a se calugari, ajunge la manastirile Liubetk si Medvedovschi. Nemultumit de viata de aici, ajunge la Lavra Pecerska din Kiev, unde devine rasofor. Impreuna cu prietenul sau Alexie, decide sa plece in Tarile Romane.

Ajuns in Tara Romanesca vietuieste in schiturile Dalhauti, Traisteni, Poiana Marului si Carnu. Ii cunoaste pe schimonahii Vasile de la Poiana Marului, Onufrie de la Carnu si alti parinti cu viata aleasa. 

Dupa o vreme ajunge la Sfantul Munte Athos, unde este tuns in monahism si unde se nevoieste timp de 17 ani. Paraseste Sfantul Munte in anul 1763 si ajunge la schitul Varzaresti, din partile Buzaului. De aici se indreapta spre Moldova. Este numit staret la Manastirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca. Vietuieste aici din anul 1763 pana in 1775, cand, datorita ocupatiei austriece, se retrage cu intreaga obste la Manastirea Secu.

Paisie va primi in dar de la voievodul Constantin Moruzzi Manastirea Neamt. Astfel, va lasa la Secu pe duhovnicul Ilarion si se va muta la Neamt. Numarul vietuitorilor nemteni s-a ridicat la 700, intre care erau moldoveni, munteni, transilvaneni, rusi, ucrainieni, bielorusi, greci, bulgari, sarbi si chiar fosti necrestini trecuti la Ortodoxie. In anul 1791, Paisie a fost hirotesit arhimandrit de catre arhiepiscopul Ambrosie Serebrenikov. In ziua de 15 noiembrie 1794, Paisie a trecut la cele vesnice si a fost ingropat in biserica mare a manastirii Neamt.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat in 1988. In sedinta Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 20 iunie 1992, s-a hotarat generalizarea cultului Cuviosului Paisie de la Neamt si in Biserica noastra.
sursa http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-paisie-la-neamt-sfintii-mucenici-gurie-samona-aviv-97684.html

Era un timp in care ma intrebam, ce sfant va fi praznuit in ziua in care se va naste  prima mea nepoata. Si ea s-a nascut in ceruri in acesta zi ...15 noiembrie ! Sfantul Paisie de la Neamt! Imi amintesc toate momentele in care m-am inchinat la Neamt sfintelor sale moaste! Si cand citeam despre sfant si cand il auzeam pe parintele Leontie vorbindu-ne despre sfant!
Il iubesc pe sfant si-l voi cinsti si mai mult pentru ca ...sfantul Paisie a ocrotit-o cu iubire pe Andreea in acea zi si poate de marginea rasei sale s-a prins o fetita ca un inger! 15 noiembrie! Ce draga imi este aceasta zi si cat mi-as dori ocrotirea acestui sfant, a carui viata e o dovada de stradanie pe drumul stramt al iubirii pentru Dumnezeu!




Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt este una dintre cele mai vechi si frumoase icoane din tara, renumita ca facatoare-de-minuni. 

Cea mai veche si mai valoroasa, nu doar dintre icoanele facatoare de minuni din Moldova, ci din Romania, este considerata Maica Domnului "Lidianca", de la Manastirea Neamt. Aceasta icoana este cunoscuta cu numele de Lidianca pentru ca ar fi o copie dupa o icoana a Maicii Domnului din Lida si pentru ca are chipul Sfantului Gheorghe, originar din Lida.

Icoana de la Manastirea Neamt a fost daruita domnitorului Alexandru cel Bun al Moldovei, de catre imparatul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul, in anul 1402. Icoana este minunata atat prin maiestria cu care a fost lucrata si pentru vechimea ei, cat si pentru faptul ca este zugravita pe ambele fete, pe spatele ei fiind icoana Sfantului Mare Mucenic Gheorghe.



Am iesit greu din biserica si pentru ca e o biserica in care te simti ajuns acasa! Langa racla sfantului Paisie am lasat pomelnicele unui preot monah , parintele Serafim!Parintele si-a pierdut timpul cu mine!I-am povestit despre noi, cei din Baragan si despre frumusetea slujbelor de la Closca. Am scos aparatul foto din buzunar si i-am aratat fotografiile de la ultima priveghere. Parintele avea o bucurie atat de mare sa afle despre schitul Closca si despre Parintele Leontie pe care il cunoastea, incat as fi putut sa raman acolo sa matur manastirea! E asa frumos sa vezi iubirea pe care si-o poarta fratii monahi intre ei, incat uneori parca ai vrea doar asta sa vezi si sa auzi!
Am plecat totusi pe ploaie spre  Petru Voda. Era deja seara, dar asa nerabdare aveam sa ajungem!
Si am ajuns. Intai la manastirea de maici!

Intre brazi, intr-un peisaj mirific,o manastire frumoasa din care desi nu mai este cel care a facut posibila acesta zidire,nu  lipseste voievodul neamului nostru!
Am intrat in biserica si ne-am inchinat in liniste...


 apoi am urcat cele doua etaje spre chilia parintelui drag. Am intrat cu sfiala in casa sa. Nu am simtit ca sunt intr-un muzeu! Am simtit ca e casa in care Parintele inca mai vine si ne priveste!
 Am plecat capul pe patul lui asa cum  am facut si la sfantul Nectarie si la sfantul Porfirie!Pe patul in care parintele se odihnea atat de putin ,sau poate nici macar putin, era un epitrahil verde!
 deasupra, pe peretele alb... sfantul Ioan Maximovici si Maica Domnului Pantanasa si-n alte chipuri...






oameni dragi parintelui... carti... cateva, doar cateva, amintiri, pentru ca noi am fost viata parintelui, noi, miile de pelerini pentru care s-a jertfit, poporul acesta roman pe care atat de mult l-a iubit!
Fiecare din noi are o poveste a sa cu parintele: pe mine m-a binecuvantat cum n-a facut-o nimeni si cu binecuvantarea acesta pot trece vamile! Pe Lenuta si Marian i-a povatuit sa mai dea nastere unui copil si astazi... Andrei-Iacob sta in bratele noastre umplandu-ne inimile! Cel mai  dulce baietel din univers!Pe Mioara si Nicolae i-a incurajat dupa moartea fetitei lor, Daniela si sigur si rugaciunea parintelui le-a dat-o pe Daria, fetita care, asa cum avea sa ne spuna parintele Gavriil, seamana cu Maica Domnului!
Ne-am bucurat si ne-am intristat! Voievodul nostru s-a inaltat la ceruri! Nu mai avem decat urmele sterse ale trecerii sale aici! Dar avem rugaciunea sfintie sale catre Dumnezeu! Si iubirea lui care ne urmeaza! 








 Am plecat mai tacuti spre manastirea de calugari...si ne-am inchinat la mormantul Parintelui Iustin




 Frumos loc! Si acum cand privesc imaginile. am iar sentimentul ca... mormantul e gol! Nu, pietrele nu-l pot tine aici!
"-Femeie, pentru ce plangi?
-... ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus.."'(Evanghelia dupa Ioan cap 20)



 Pastram o amintire frumoasa bisericii. Cred ca aici am trait prima liturghie de noapte din viata mea!



 Sunt oameni pe care nimic nu-i poate inlocui pentru ca ei sunt unici, speciali...


 Cand am iesit din biserica, finii alergau dupa mine sa merg la trapeza la masa!Un calugar i-a luat din curte si i-a dus la trapeza sa manance!
Si am mancat! Vom pastra amintirea acestei mese la care am mancat cu pofta tragand cu ochiul la multimea de femei care faceau munti de ardei umpluti cu peste, pentru masa de a doua zi!





 Si am iesit in curte si am mai privit odata totul...

  biserica pictata minunat si in exterior...tempera
Nu am avut timp sa mergem la mormantul parintelui Calciu si la poetul Radu Gyr,prea mult traim in fuga, prea mult vreau sa recuperez decenii de timp risipit aiurea...

“Înfrânt nu eşti atunci când sângeri

nici ochii când în lacrimi ţi-s.

Adevăratele înfrângeri

sunt renunţările la vis.” spune Radu Gyr si ma intreb care mai sunt visele mele... si asta avea sa fie intrebarea de ziua urmatoare, intrebarea Parintelui Gavriil de la Dorna Arini...


 Si am plecat spre Dorna...Prin seara, prin ploaie, prin noapte...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu