joi, 12 septembrie 2013

Pelerinaj Grecia -a cincea a zi-dupa amiaza

Fericiti dupa intalnirea cu sfantul Nectarie, am plecat spre manastirea in care erau moastele sfintei Ecaterina,un deget de la mana dreapta a sfintei.Si tot aici ne-am inchinat cu totii la icoana sfantului Spiridon, icoana in care sfantul clipeste. Mare emotie am avut cu totii! Ne-am ingramadit sa  vedem, nu pentru ca meritam ca sfantul sa ne arate minunea, nu pentru ca nu am fi crezut ca e posibil, ci pentru ca stiind de acesta minune, din evlavie pentru sfant am vrut sa fim partasi minunii.
























Icoana sfantului Spiridon
Zeci de fotografii incercand sa surpindem momentul in care sfantul inchidea sau deschidea ochii. Dar totul era ca o indulcire inainte de intalnirea din insula Corfu cu sfantul Spiridon




Am continuat drumul spre Nea Makri, spre sfantul Efrem cel nou.

Viata Sfantului Efrem cel Nou

Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem s-a nascut la 14 septembrie 1384. A ramas orfan de tata inca de cand era mic si, cu ajutorul lui Dumnezeu, evlavioasa lui mama s-a ingrijit de cresterea lui si a celorlalti sase frati ai sai. La varsta de 14 ani, Preabunul Dumnezeu i-a calauzit pasii spre manastirea Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu – care era pe atunci infloritoare – de pe Colina Neprihanitilor din Attica. Acolo, cu mare ravna a luat pe umerii sai nepretuita Cruce a Domnului, primind ca semn al desavarsirii moartea sa cea infricosatoare si slavita intru mucenicie. O dorire sfanta si iubirea de Dumnezeu aprindeau tanara lui inima si el se supunea de bunavoie fericitei ascultari a lui Hristos. Prin vietuirea sa calugareasca a devenit asemenea ingerilor, facandu-se ucenic al marilor Nevoitori si Parinti ai pustiei si urmand vreme de aproape 27 de ani sfintei lor nevointe.

Sfantul Efrem i-a urmat lui Hristos cu o ravna dumnezeiasca, lepadand toata frumusetea cea trecatoare a acestei lumi. S-a facut pilda de vietuire prin minunata lui purtare si prin rabdarea suferintelor indurate pe Colina Neprihanitilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu si prin ostenelile sale intru aspra nevointa si-a curatit sufletul si trupul de patimile cele stricatoare de suflet si s-a facut vrednic de a fi locas al Preasfintei Treimi. De asemenea, a fost invrednicit de primirea marelui, tainicului si sfantului dar al preotiei si de chemarea sfanta de a sluji Domnului la Sfantul Altar, precum un inger, cu frica de Dumnezeu si cu mare strapungere de inima.

La 14 septembrie 1425, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, a fost luat in robie si asa a inceput mucenicia lui; aceasta s-a sfarsit la 5 mai 1426, intr-o zi de marti, pe la orele 9 dimineata. Sfantul Mare Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Rugandu-se si aflandu-se in mijlocul unor cazne atat de ingrozitoare – caci fusese spanzurat intr-un copac ce inca mai exista, cu capul in jos, cu picioarele si capul pironite, iar la sfarsit strapungandu-i-se trupul martirizat si acoperit de rani cu un lemn inrosit -, viteazul atlet al lui Hristos isi dadu sfantul suflet in mainile Stapanului sau, de la Care primi cununa de Mucenic si darul facerii de minuni. Dupa mai bine de 500 de ani, a placut lui Dumnezeu – Prieten al oamenilor – sa dezvaluie prin multime de aratari si alte intamplari minunate tot ceea ce cunoastem astazi.

Acestea toate au fost intarite prin descoperirea, pe 3 ianuarie 1950, a moastelor pline de har ale Sfantului Mucenic, moaste care nu numai ca raspandesc o buna mireasma dumnezeiasca si cereasca, ci sunt, de asemenea, si izvor de tamaduire pentru cei ce li se inchina cu credinta si care cer ajutorul Sfantului, intotdeauna grabnic ajutator.

Intrucat s-a slavit Numele lui Dumnezeu cel Intreit-Sfant prin purtarea sa neprihanita si prin mucenicia lui indurate pentru dragostea lui Hristos, Atotputernicul Dumnezeu l-a proslavit, ca rasplata a faptelor sale. Astfel, pentru cei care ii cer mijlocirea, Sfantul Efrem savarseste, cu darul lui Hristos, dintru care a primit din belsug, minuni uimitoare si mai presus de fire, pentru suflet si trup.

Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem este praznuit de doua ori pe an: pe 3 ianuarie, ziua aflarii sfintelor si nepretuitelor sale moaste, si pe 5 mai, ziua savarsirii sale intru mucenicie.

Fie ca Domnul nostru Iisus Hristos sa aiba mila de noi si cu indurarile sale sa ne izbaveasca, pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Efrem! Fie ca Preamilostivul Dumnezeu sa ne invredniceasca sa ne inchinam sfintelor moaste binemirositoare ale Cuviosului Mucenic si sa traim intru plinatate sfintele si nespusele daruri ale adevaratei noastre Credinte Ortodoxe! Si fie ca Domnul sa ne invredniceasca a marturisi din adancul sufletului ca “minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai” si ca “prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toata voia intru ei” (Psalm 67, 36; 15, 3).






 




















Imi doresc sa revin la sfantul Efrem cel Nou. Sentimentul meu e de neimplinire cand ma gandesc la acest moment cand am ajuns aici. A fost prea repede, poate prea putin pregatit de mine, poate prea curand dupa intalnirea cu sfantul Nectarie... Nu stiu, dar am sentimentul ca aici am pierdut ceva si cred ca acesta e intalnirea cu sfantul Efrem, e ca si cand am trecut pe aproape, ca si cand mai era ceva de trait, ceva de gandit, ceva de spus...
In biserica cu noi era o doamna din Romania, in varsta, care plangea si spunea ca a ajuns dimineata la sfantul Efrem si a citit de trei ori acatistul sfantului... avea mana dreapta paralizata, nu putea sa o deschida si citind acatistul si rugandu-se langa sfant... mana ei s-a tamaduit! Cred in minunea facuta. Cred in ajutorul sfintilor ! Si poate de aceea regret ca nu am avut timp si minte sa spun si mai mult... "Scoate din stricaciune viata mea, Mantuitorule si ma mantuieste..."sau "Lumineaza intunericul inimii mele..."sau mai bine "Tamaduieste-o si vindeca-o pe sora mea, Georgeta, pe Sultana, Olimpia...!"
M-am rugat, desigur, m-am rugat , dar stim cu totii ca uneori suntem atat de apasati de lucruri exterioare, incat rugaciunea nu e ceea ce ar trebui sa fie! Totusi am gandul ca sfantul Efrem cel Nou, ajutator al familie mele m-a auzit si mi-a stiut cererile. Acum doi ani, o nepoata(sotie de preot) era insarcinata in cateva luni si avea mari probleme in a duce sarcina la bun sfarsit!Era in spital si acolo, o alta mamica i-a vorbit de sfant, i-a dat ulei de la candela, i-a dat acatisul sfantului si ea s-a rugat cu credinta! Tinem acum in bratele noastre un baietel blond, frumos ca un inger si destept, perfect sanatos, cel mai mic copil din familia noastra. Il iubim si multumim sfantului pentru el! Stiti cum il cheama? Ghiciti? Efrem!
Ne astepta drum lung... spre sfantul Patapie!Loutraki, Manastirea Cuviosului Patapie






















2 comentarii:

  1. Elena, la fel am simtit si eu la Sf Efrem, ca am pierdut ceva sau ca ceva nu a fost finalizat. Oare de ce? Eu chiar asteptam cu nerabdare intalnirea cu Sfantul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si cred ca si sfantul ne-a asteptat! Dar efortul nostru a fost mare si eu, deja mai batrana de ani decat voi, poate nici nu mi-am dozat puterile prea bine. Poate trebuie sa citim ceva inainte, ca sa ni-l apropiem de inima, nu stiu... Azi noapte m-am rugat foarte mult pentru mama care plangea de durere de umar si m-am rugat la toti sfntii la care m-am inchinat acum in Grecia... Intr-un tarziu s-a linistit, iar eu cand atipeam, din atatia sfinti , tot icoana sfantului Efrem o vedeam in fata ochilor ... Si mama a dormit fara durere aproape doua ore!Eu cred ca sfantul Efrem i-a alinat durerea!De aceea zic ca sfantul ne-a asteptat! Noi am gresit ceva! Dar lasa ca mergem anul viitor iar!

    RăspundețiȘtergere