Oridecateori voi urca dealul pe care e asezata manastirea Nicula voi auzi in mintea mea, venind de departe, din ce in ce mai puternic, cantarea "Am venit Maicuta, sa ne mai vedem, sa-ti spunem necazul care-l mai avem".
Cred ca este in sufletul fiecarui pelerin care merge la Nicula, lacrima copilului care vine acasa, la mama, obosit, intristat, cu genunchii juliti, cu coatele rupte , flamand, insetat dar stiind ca acolo il asteapta sarutul si pacea si promisiunea ca o sa fie bine. Mie asta imi spune Maica Domnului la Nicula. Anul trecut am mers primadata la Manastirea Nicula. Intalnirea mea cu Maica Domnului acolo a fost pur si simplu devastatoare. As fi vrut sa raman acolo. Sa nu ma mai ridic din genunchi si sa raman cu capul lipit de rama icoanei.Acolo era ceva, un magnet, un fior, un flux de putere care ma tinea incremenita. Jenata de prezenta celorlalti pelerini pe care ii stiam logic, in asteptare, a trebuit sa ma ridic, dar cu prima ocazie am ingenunchiat iar si Maica Domnului ma privea bland si trist aratandu-mi-L pe fiul Ei, speranta si salvarea noastra.
Marturisesc ca nu mai traisem niciodata o apropiere cutremuratoare ca aceia si mi-am dorit sa revin. Nicula este pentru mine, locul in care Maica Domnului din icoana zugravita de pictorul Luca in anul 1681 ne asteapta pentru pocainta si indreptare, dar si locul in care Inalt Prea Sfintia Sa Bartolomeu Anania a lucrat, a ctitorit, a ingenunchiat ca si mine la Maica Domnului, a slujit. Pasii lui sunt peste tot. Si prezenta lui de Leu al Ardealului.Stiu ca nu e acolo mormantului lui, dar pentru mine,Manastirea Nicula este locul in care vrednicul de pomenire Bartolomeu Anania-ierarhul, a ramas cu noi, veghindu-ne peste timp si spatiu.
Am revenit in acest pelerinaj la Manastirea Nicula. In parcare , ca si la poarta manastirii, femei in varsta vindeau flori de gradina si busuioc.
-Luati sa le duceti la Maica Domnului-mi-au zis bland, sfatuindu-ma nu atat pentru 5 lei cat costa un buchet care aduna toata frumusetea gradinilor lor, cat pentru a ma invata sa daruiesc si eu ceva Maicii Domnului.
Am gasit-o pe Maica Domnului asteptandu-ma.I-am spus iar soptit ca si anul trecut ceea ce aveam a-i spune.Tacerea Ei a fost ca un sarut pe tampla mea si m-am surprins inainte de plecare mergand iar, ingenunchind si intreband-o:
-Si eu cand mai revin? Cand ma mai intorc?
Si Maica Doamnului mi-a raspuns...
Am asezat in mana calugarului care facea ascultare in biserica, pomelnicul meu pentru cei vii si cei adormiti si am ramas cu totii in rugaciunea calugarilor de acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu