Zile de primavara.

De cateva zile ma lupt cu o vreme pe care greu o inteleg.Dimineata cand am plecat spre serviciu era senin, soarele se arata undeva spre marginea orasului.Acum s-a ascuns.Peste oras un cer posac, plin de gri. Si vantul scutura pomii infloriti.E frig. Unde e primavara?

A inceput a cincea saptamana din Postul Mare. De fapt eu le numar asa: mai sunt trei saptamani! Aproape imi pare rau ca timpul trece asa repede, ca prea putin reusesc sa fac din ceea ce imi doream in acest Post.Aseara cineva, un domn plin de grija pentru altii inventaria cazurile grave nerezolvate.Cu totii suntem bolnavi, suntem nevindecati de boala care ne macina: de rautate, de pisma, de clevetire, de nepasare...Ce sa-l rugam mai degraba pe Dumnezeu: sa ne vindece, sau stiind ca desi vindecati vom dobandi o alta boala, sa cerem doar iertare?

Miluieste-ma Doamne ca neputincios sunt, vindeca-ma Doamne ca s-au tulburat oasele mele...

Psalmul 6

"Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu urgia Ta sa ma certi. Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt; vindeca-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele. Si sufletul meu s-a tulburat foarte, si Tu, Doamne, pana cand... Intoarce-Te, Doamne; izbaveste sufletul meu, mantuieste-ma, pentru mila Ta. Ca nu este intru moarte cel ce Te pomeneste pe Tine. Si in iad cine Te va lauda pe Tine... Ostenit-am intru suspinul meu, spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de intristare ochiul meu, imbatranit-am intre toti vrajmasii mei. Departati-va de la mine toti cei ce lucrati faradelegea, ca a auzit Domnul glasul plangerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugaciunea mea a primit. Sa se rusineze si sa se tulbure foarte toti vrajmasii mei; sa se intoarca si sa se rusineze foarte degraba."

Privesc in urma...am parcurs o saptamana, plina de bucurii duhovnicesti.Intr-o zi l-am praznuit pe Sfantul Calinic de la Cernica.

Am marele regret ca nu ne cinstim suficient sfintii romani pe care ii avem.Am fost prima data la Manastirea Cernica, intr-o noapte de Inviere, cred ca in anul 1983...Cu mine erau niste oameni cu care credeam ca voi petrece restul de viata. Nu a fost sa fie! Dumnezeu randuise pentru mine un alt drum si nu numai pentru mine, pentru toti cei care eram acolo, in grupul nostru stransi pe pajiste in curtea manastirii... 

Aveam sa revin peste multi ani. In 2009.

Citisem deja despre sfantul Calinic, eram oarecum familiarizata cu icoana sfantului...m-am aplecat sa-i sarut sfintele moaste si ridicandu-ma...a fost ca si cand sfantul m-a urmat...Trecutul tot, acea noapte de Paste a venit peste mine, cu amintirea tuturor acelor lucruri gresite facute de noi toti...Si mi-am amintit pacate, pe care nici macar nu le constientizasesm pana atunci ca fiind pacate.Ii port de atunci pe sfantul Calinic si pe sfantul Gheorghe cu mare iubire in suflet.

Manastirea de calugari,cunoscuta sub numele de Manastirea Cernica, este ctitorie a vornicului Cernica Izvoranul, zis Stirbei, si e atestata documentar la 1608, prin hrisovul domnesc al lui Radu Voda Serban. In acel an, vornicul a refacut un vechi schit, caruia i-a dat numele sau si l-a inzestrat cu pamanturi, paduri si sate, spre vesnica pomenire a neamului sau. Manastirea este zidita in mijlocul unui lac inconjurat de paduri, prezentand in orice anotimp aceeasi fascinatie, atat pentru ochi, cat si pentru inima. 

De la Gheorghe la Calinic

In anul 1781 vine ca staret al manastirii parintele arhimandrit  Gheorghe, unul dintre ucenicii Sfantului Paisie de la Neamt. Acesta reface obstea de monahi (care se risipise din pricina razboaielor si a ciumei) si ridica din ruina biserica.  In locul vechii biserici e construita, la 1815, Biserica Sf. Nicolae din Ostrov, a carei pictura interioara a fost realizata de zugravul Fotache, unul dintre ultimii mesteri ai picturii medievale. Lacasul l-a avut ca staret, intre 1818 si 1850, pe cel mai luminos si reprezentativ om al timpului: Sf.Ierarh Calinic de la Cernica, ctitor de manastiri si biserici, de spitale, scoli si case pentru orfani. In vremea sa au fost ridicate zidurile imprejmuitoare si Biserica Sf. Gheorghe, cladirea staretiei si aproape toate casele de pe insula care poarta numele aceluiasi Sfant Mare Mucenic. Iubitor de cultura, Calinic a pus bazele unei valoroase biblioteci si a deschis aici o scoala de pictura bisericeasca. O institutie de o reala importanta a fost Seminarul Monahal, care a functionat aici si a dat oameni de seama ai Bisericii, printre care si Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist. Corpul de chilii in care vietuiesc astazi calugarii este ocrotit de ziduri ca de cetate, cu o arhitectura tipica zonelor de campie, adica nu prea inalta, spre a se putea repara usor.

Sfantul Ierarh Calinic era de loc din Bucuresti nascut la 7 octombrie 1787 in mahalaua Sfantul Visarion. A fost botezat cu numele de Constantin de catre Luxandra Vacarascu,Sotia banului Barbu Vacarascu si  mama poetului Ienachita Vacarascu.La varsta de 20 de ani adica in anul 1807, a intrat ca frate la Manastirea Cernica, sub vrednicul staret, cuviosul Timotei. Dupa un an de ucenicie la marele duhovnic Pimen fratele Constantin, cum se nume in acea vreme , este calugarit, iar la 3 decembrie 1808 este hirotonit ierodiacon.

Dupa 5 ani, adica la 13 decembrie 1813, este hirotonit preot, datorita vietii lui cu totul alese. Postea zilnic, se ruga neincetat, facea sfanta ascultare cu desavarsita supunere, la biserica era nelipsit si in chilie foarte sarguitor, caci dormea pe un scaunel doar trei ore. Dupa doi ani, la 20 septembrie 1815, Cuviosul Calinic a fost facut duhovnic de mitropolitul Nectarie al Ungro-Vlahiei, care mai tarziu se spovedea la sfintia sa. Si a devenit asa de bun duhovnic, incat il cauta toata lumea, de la mitropolit pana la cel din urma mirean.

In anul 1816, la 3 martie, marele staret Timotei si-a dat obstescul sfarsit, iar la 13 decembrie 1818 Cuviosul Calinic este ales staret de obstea Manastirii Cernica. Timp de 33 de ani, adica pana la 14 septembrie 1851, cand este ales episcop la Ramnicu Valcea, Cuviosul arhimandrit si staret Calinic a fost povatuitorul si parintele duhovnicesc al Manastirii Cernica. Ba supraveghea si conducea si manastirile dimprejur: Pasarea, Caldarusani, schitul Icoana, Ghighiu, Poiana Marului, Ratesti, Tiganesti Si Ciorogarla. Cu alte cuvinte, marele staret devenise un al doilea Paisie, un mare organizator al vieti monahale din Tara Romaneasca. Avea o obste la Cernica foarte bine inchegata, care numara peste o suta de calugari, cu duhovnici renumiti si cu randuiala de viata calugareasca model in tara noastra. Sub Cuviosul Calinic, monahismul romanesc a trait o noua etapa de inflorire duhovniceasca.

Ca episcop la Ramnicu Valcea, Sfantul Calinic s-a dovedit la fel de devotat pentru Biserica lui Hristos, la fel de iscusit in pastorirea sufletelor omenesti. El a fost un predicator neintrecut, un slujitor plin de Duhul Sfant, un calugar smerit si cuvios si un episcop cu viata sfanta si facator de minuni. Timp de 17 ani a pastorit eparhia Ramnicului, invatand cuvantul Evangheliei, slujind Biserica, sfintind preoti, pastorind bine turma cea cuvantatoare, vindecand numerosi bolnavi si organizand manastirile din eparhie. In anul 1863 a intemeiat renumita Manastire Frasinei cu randuiala atonita, in care nu intra femei.

Impovarat de ani si obosit de grija eparhiei sale, Sfantul Ierarh Calinic se retrage din scaunul de episcop la 24 mai 1867, dupa 17 ani de binecuvantata pastorire. Dorind sa fie inmormantat la manastirea de metanie, revine la Cernica, unde il asteptau ucenicii cu mare dragoste. Aici a mai trait inca un an in boala si pregatire pentru vesnicie. Iar la 11 aprilie 1868, in zorii zilei, Sfantul Ierarh Calinic, rezemandu-si capul pe pieptul ucenicului sau Ghermano, si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, la varsta de 81 de ani

Plans de tot soborul calugarilor, al preotilor si ierarhilor, ca si de mii de credinciosi, trupul Sfantului Calinic a fost ingropat in pridvorul bisericii Sfantul Gheorghe din ostrovul mare, potrivit cu testamentul lasat de el.Nu a lasat dupa moartea sa nimic, nici bani de ingropare si nici de pomenire, pentru ca tot ce a avut a impartit celor saraci sau ii oferise pentru refacerea chiliilor.In felul acesta a inteles sa implineasca votul calugaresc al saraciei de bunavoie

Dupa 87 de ani, adica in primavara anului 1955, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea Sfantului Calinic. Slujba canonizarii s-a savarsit la 23 octombrie 1955, cu zeci de arhierei, cu sute de calugari si mii de credinciosi adunati din toata tara. A fost o sarbatoare a intregii Biserici romanesti, o marturie a Ortodoxiei noastre vii si lucratoare si un act de recunostinta adus primului sfant canonizat al neamului nostru, care a fost si ramane Sfantul Calinic de la Cernica.

 Printre cele mai cunoscute profetii ale sale se numara prezicerea mortii Mitropolitului Nifon, a izgonirii lui Cuza, a celor doua Razboaie Mondiale si chiar a „izbavirii“ Romaniei, ce-ar fi trebuit sa inceapa (si poate a si inceput ) in anul 1996. Vechea chilie in care a trait e situata in insula Sfantului Gheorghe de pe lacul Cernica si a devenit cu timpul casa memoriala. Acolo se pastreaza obiecte care i-au apartinut marelui staret. Un fapt cel putin curios e acela ca in jurul chiliei broastele nu canta niciodata. Legenda spune ca intr-o seara, pe cand sfantul era cufundat in rugaciune, linistea i-a fost tulburata de oracaitul broastelor. Atunci el s-a dus pe malul apei si, delimitand cu privirea o portiune din lac, atat cat „zgomotul“ sa nu ajunga la chilie, a binecuvantat broastele si le-a spus: „Duceti-va in stanga si in dreapta, de cantati cat vreti! Dar aici voi sa nu-mi mai cantati!“. Din acea zi, in zona binecuvantata de Sf. Calinic broastele au incetat sa mai oracaie.

Am multe amintiri frumoase legate de manastirea Cernica din anii din urma.Am revenit aici cu parintele Ambrozie...ne-am plimbat prin Manastire, am mers la cimitir...am tamaiat mormantul atat de simplu si drag al unui om caruia ii datoram cu totii enorm, parintele Dumitru Staniloe.Am ingenunchiat iar la moastele sfantului Calinic si ale sfantului Gheorghe , cu convingerea ca sfantii ne stiu si se bucura ca ne apropiem.

Din pacate noi, romanii nu stim sa-i cinstim atat cat ar trebui.Ziua de 11 aprilie ar trebui sa fie zi  de sarbatoare pentru noi toti...Pe masa rotunda din catedrala mea, femeile pusesera coliva, si impodobisera frumos vase cu fructe...In cinstea sfantului Calinic, iar parintele cu iubire s-a rugat :

Doamne, Cel ce ai plinit toate cu cuvântul Tău şi ai poruncit pământului să scoată multe feluri de roade spre desfătarea şi hrana noastră; Care pe cei trei tineri şi pe Daniil, care erau în Babilon, fiind hrăniţi cu seminţe, i‑ai arătat mai frumoşi decât pe cei hrăniţi cu multe desfătări; Însuţi, întru tot: bunule Împărate, şi aceste seminţe cu multe feluri de roade le binecuvintează (acum le binecuvintează cu mâna dreaptă) şi sfinţeşte pe cei ce vor gusta dintr‑însele, căci acestea spre slava Ta şi spre cinstirea sfântului Calinic s‑au pus înaintea Ta de robii Tăi, încă şi spre pomenirea celor ce s‑au săvârşit întru dreapta credinţă. Şi dăruieşte, Bunule, celor ce au înfrumuseţat acestea şi celor ce săvârşesc pomenirea, toate cererile cele către mântuire şi desfătarea bunătăţilor Tale cele veşnice. Pentru rugăciunile Preacuratei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria, şi cu ale sfântului Calinic, a cărui pomenire săvârşim, şi cu ale tuturor sfinţilor Tăi. Că Tu eşti Cel ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Si anul acesta pentru mine, ziua de 11 aprilie a fost o zi deosebita!Chiar nu a contat ca a fost frig, sau intunecat, sau a fost soare...tot ce imi amintesc e ca a fost joi si a fost ziua in care l-am praznuit pe Sfantul Calinic!Pentru ale carui rugaciuni, Doamne, miluieste-ne!