Mai mult decat mine, iubea florile.Balconul nostru avea pste 130 de ghivece de flori:zeci de violete, trandafiri, cactusi...de la flori comune pana la flori rare, orhidee in multe culori. El le uda, el le inlatura frunzele ofilite...Din bucatarie printr-o usa frumoasa din stejar iesea in balcon si privea fericit florile. Oare ce il facea fericit? Frumusetea lor? Faptul ca noi singuri am reusit sa le inmultim, din lastari primiti de la altii, din frunzulite puse in apa, la facut mustati? Sau era fericit ca avea un motiv sa priveasca strada cu trecatorii ei uneori grabiti, alteori inceti? Sau era fericit pentru ca era in casa lui, casa la usa careia isi lasa problemele?Sau era fericit pentru ca era cu noi si ne iubea atat de mult incat in inima lui nu mai avea loc altcineva?
Sunt atatea lucruri pe care nu le stiu despre el! A fost un timp in care cautam orice persoana care avusese o legatura oarecare cu el, ca sa-mi spuna ceva despre el, ceva ce poate avea o legatura cu noi si eu nu stiam.Tin toate vorbele pe care le-am auzit dupa moartea lui, intr-o caseta de amintiri si oamenii care le-au spus, sunt cei mai buni oameni din lume.
Colectionez acum vise! Vise ca baloanele de sapun, plutind transparente spre ceruri si totusi pline de dungi albastre si roz si violet...
-L-am visat pe Grig! mi-a spus zilele trecute, un fost coleg de liceu al lui.
-Si de ce nu mi-ai spus? am tresarit eu
-Era vesel si parca avea parul mai lung !
Grig vesel fara noi? Lumea aceea in care este, lumea perfecta a lui Dumnezeu este o lume in care e fericirea.Ea, Fericirea, este acolo. Si Grig, ca un om exact si meticulos, masoara timpul pana cand vom fi iar impreuna, stiind ca timpul meu pamantesc e scurt. Ma invart insa in el,in acest timp, traiesc Postul Mare, merg la serviciu, fac planuri pentru bebelusii care se vor naste (o, da sunt doi, unul pe care il voi boteza si mai apoi , in iarna nepotul sau nepoata noastra)impletesc visele reale cu cele ca baloanele de sapun...uit sa ud florile lui si astept! Sa treaca timpul acesta .
Ieri am fost la el la cimitir. La capul lui, arbustul ornamental pus de maica a inflorit.Florile lui sunt identice cu acestea.Si poate cand eu nu sunt acolo,o pitulice albastra dintre florile roz, ii canta! Sau poate o privighetoare umple ea, cu trilul ei, un timp in care eu parca nu mai stiu ce sa-i spun...
Draga Elena,azi am terminat de citit blogul tau (de la A la Z)...am vrut sa te cunosc...am plans alaturi de tine ...m-am bucurat alaturi de bucuriile tale...m-am rugat alaturi de tine...
RăspundețiȘtergereGrig privea fericit florile...pentru ca le iubea...asa cum Dumnezeu ne iubeste pe toti...asa cum tu l-ai iubit pe Grig in viata si cum il iubesti si acum luptandu-te pentru mantuirea lui...
Te imbratiseaz cu toata dragostea!
Draga Adelina, am ramas fara cuvinte!Stiu ca am multe postari, chiar foarte multe si unele sunt lungi, lungi...Daca tu ti-ai petrecut timpul tau cu mine, supunandu-ti inima tristetilor mele, daca tu ai ras cu mine si ai plans, daca te-ai rugat pentru Grig...inseamna ca noi doua trebuie sa ne cunoastem si fizic! Si eu vreau sa te cunosc pe tine!Ma tot intreb ce sa fac, cum sa procedez. Probabil cel mai bine este sa-ti dau adresa de email si sa te rog sa-mi scrii un mesaj...Adresa este dumitru_2na@yahoo.com Desigur o pot folosi toti cei care imi citesc blogul si vor sa-mi spuna ceva si nu o fac pe blog.Citind cuvintele tale, am avut o mare bucurie ca nu am fost singura cand am plans si mi-ati stat alaturi si la bucurii. In toate acestea e doar mila si iubirea nesfarsita a lui Dumnezeu. Lupt acum, ca foarte multi dintre noi, cu o durere de gat si raceala.Dimineata , asezata in pat , pe locul lui Grig, ma gandeam cat de mult ma iubeste Dumnezeu stiindu-ma bolnava si fara Grig sa-mi faca un ceai. Si dintr-odata m-am simtit mai bine si m-am imbracat sa plec la serviciu...Si nu am avut nevoie de ceai!Iubirea lui Dumnezeu sa-ti incalzeasca si tie inima mare pe care o porti intr-un trup de femeie!Te imbratisez si astept un mesaj pe mail.
RăspundețiȘtergere