miercuri, 24 aprilie 2013

Bucurestiul in taxi

Ieri,dupa cateva ore traite la temperatura de topire a  argintului(oare care este aceasta temperatura?)am plecat spre Bucuresti.Ii insoteam pe copii mei dupa cei ei m-au insotit la parastasul pentru Grig,Inca nu pot sa scriu despre parastas,dar am s-o fac in curand,
Am fost la spital la Nicolae.Ieri Nicolae,prietenul si fratele meu,a suferit o interventie chirurgicala,intr-un spital aici  la Bucuresti. Virgil,cumnatul lui l-a insotit din primul moment,a stat cu el in spital,l-a asteptat sa faca analizele, sa-si puna pijamalele noi de spital,sa intre in operatie,sa iasa de acolo. Eu am fost doar vizitatorul!Trebuia sa ajung acolo,nu pentru Nicolae,El era ingrijit impecabil de familia lui.Trebuia sa ajung ca sa ma lovesc iar de lumea de suferinta de langa noi.Spitale pline de bolnavi.
Doamne cata suferinta este in lumea Ta!
Tineri,barbati,femei,copii,Trecem pe culoare unii pe langa altii fara sa ne privim,grabiti sa ajungem la cei bolnavi si dragi noua,Impartim cu ei pachetul cu mancare, daca ei pot manca,dar nu putem imparti durerea.Durerea e doar a lor.Si mare este!Cumplit e sa -i vedem cu trupul taiat,cu furtun de dren in stomac, cu tub de oxigen,neputinciosi,pierduti in suferinta,dar mai cumplit e sa traisca ei aceasta stare.
Azi am revenit in spital,Nicolae se simte bine,maine vom pleca spre casa.Ma gandesc cat de mare e Dumnezeu,cum ne daruieste permanent bucurii!Si bucuriile sunt nu numei zile acestea cand plecam spre casa sanatosi,ci mai ales zilele cand acasa ne asteapta sanatosi  cei dragi noua si momentele cand pe drumul de intoarcere ne insotesc oameni dragi.
Nu am vazut nimic din Bucuresti,sau aproape nimic,L-am parcurs cu taxi,am trait momente speciale in care  taximetristi cu tarif triplu incercau sa ma convinga sa merg cu ei,iar eu eram atat de obosita incat nu mai intelegeam ce inseamna 3,5 lei pe km,apoi m-am prins ca nu e prea in regula si am cautat o alta statie de taxi cu 1,3lei /km si asta parea mai ieftin ,apoi am pus de o discutie lunga si frumoasa ca si drumul meu cu tanarul taximetrist care m-a sfatuit inclusiv sa fiu atenta la cei in a caror masina ma urc.Frumoase sunt intalnirile acestea intre noi,oameni care apoi nu ne mai intalnim niciodata,Uneori insa ramanem in rugaciuni unii pentru altii.
Acum doi ani,am cunoscut un tanar.El a fost raspunsul lui Dumnezeu la una din marile mele intrebari legate de moartea lui Grig,Grig a murit pe 10 decembrie 2007.Mult timp m-am gandit la famiiile celor care au pierdut in acea noapte, in acea data pe cineva drag.Oare ei cum au parcurs acel timp, cum au trait acele zie?
Acum doi ani, i-am insotit la spitalul Fundeni pe doi tineri ,in ziua in care tatal lor era operat.In lungile ore de asteptare am mers cu un taxi spre fiul meu, la celalalt capat al Bucurestiului ,Frumos a fost ca tanarul cu care eram (preot )  a oprit el din trafic un taxi, spunad:
-Mergeti cu acesta!
Si dupa obicei ...am legat repede o discutie cu tanarul care conducea taxiul,Il cheama Daniel.
Daniel mi-a spus asa:
-Doamna,nu stiu de ce va spun lucrurile acestea!Nu vorbesc niciodata despre ele.Stiu cum e moartea si vad in ochi  unora din oamenii pe care ii iau de la Fundeni,spaima si stiu cumva ca vor muri.Stiu cum e, pentru ca si eu am pierdut pe cineva drag.Am fost crescut doar de mama,tatal meu a murit cand eram foarte mic si eu cu mama am fost nedespartiti. Indiferent la ce ora ma intorceam acasa, mama mea ma astepta totdeauna, imi deschidea usa...Mama mea a murit acum trei ani...
Cand l-am intrebat a fost doar retorica:
-Cand a murit mama ta?
Am stiut raspunsul inainte sa- spuna ...
-10 decembrie 2007!
Am parcurs Bucurestiul cu Daniel si el mi-a povestit despre mama lui,Ioana.
Am primit in inima mea si in rugaciunea mea, o femeie pe care nu am cunoscut-o si am invatat intr-o ora un tanar pe care il cheama ca pe fiul meu(pe fiul meu il cheama Dan-Andrei),ceea ce copilul meu nu m-a lasat sa-l invat,tot ceea ce stiam ca trebuie facut pentru sufletul ei si mai ales pentru linistea lui. Iar eu am aflat astfel ca nu numai tragedia noastra a fost atunci in univers.
Judecatile lui Dumnezeu sunt greu de inteles, spun sfintii parinti .Iar purtarea lui de grije este imensa.Mereu ne aseaza in cale oameni care sa ne duca spre bine.Trebuie doar ca noi sa nu-i alungam cu inversunarea noastra,cu impotrivirea .  "Cel ce vindeca pe cei zdrobiti cu inima si leaga ranile lor"(Psalmul 146)  nu ne lasa. pentru ca noi,oriunde am fi, ai Lui suntem!

2 comentarii:

  1. Cercetarea bolnavilor,miluirea saracilor,comuniunea cu semenii sunt frmoasele cai de ajungere la sanul lui Dumnezeu.Felicitari pentru frumoasele articole prezentate,forme de mangaiere sufleteasca celeor ce acceseaza la ele.

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari si mai ales multumiri pentru gandurile acestea sincere si proaspete ,rasarite dintr-un suflet curat....

    RăspundețiȘtergere