Sfintele femei(I)

Am adormit gandindu-ma sa scriu despre ele.Despre sfintele femei.
M-am trezit la ora 3 gandindu-ma sa scriu despre ele.

La ora 6, inainte sa plec la biserica, am deschis calculatorul si am inceput sa scriu...Aveam sa las insa sa termin  seara tarziu.
Evanghelia dupa Ioan.

"Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine 15 aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oi. 16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor. 17 De aceea mă iubeşte Tatăl, pentru că îmi dau viaţa pentru ca s-o iau din nou. 18 Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu".(Evanghelia dupa Ioan cap 10)

Eu sunt oaia care nu era dupa nastere din staulul acela. De generatii multe, din totdeauna,  neamul meu s-a nascut  si a trait pe acest pamant, in acest spatiu in care oamenii au crescut oi, au facut agricultura, au facut mici mestesuguri...Din neamul acesta din care m-am zamislit, au fost  asemenea levitilor, preoti. Noi am fost neamul dupa care Iisus a plecat, pentru ca noi auzindu-l sa  iubim glasul Lui si sa fim o singura turma si un pastor.

Si ele, sfintele femeile la care m-am gandit in noapte, nici ele nu erau din staulul acela, si ele erau nascute departe de locul in care se nastea Iisus. In pamantul Rusiei. In pamant bun  pentru ca desi impanzit de vrajitoare si magie, un cneaz plin de Duh Sfant i-a bagat in Nipru si la anul 988 dupa Hristos, i-a botezat.



Sfântul prinţ Vladimir, era inainte de convertire un păgân copleşit de păcate, care aducea chiar şi jertfe umane zeilor.
Nici măcar bunica sa, Sfânta Olga (cu dată de pomenire la 11 iulie), nu l-a putut influenţa pe nepotul ei, deşi a încercat să-i înfăţişeze frumuseţea Ortodoxiei.
Instalat ca prinţ în Kiev, în anul 980, Vladimir s-a dedicat ridicării de temple zeului viking al tunetului, ducând o viaţă imorală. Un eveniment i-a mişcat, totuşi, inima: în 983, la vremea sacrificiului uman pentru zei, în urma unei victorii militare, sorţii au căzut pe negustorul Teodor şi pe fiul său, Ioan, care au fost ucişi cu cruzime, la 12 iulie.
Cei doi erau creştini, iar tăria credinţei lor a lăsat o amprentă în sufletul prinţului, mai mult decât orice altceva acesta cunoscuse până atunci.
Răscolit, a început să se intereseze de credinţele monoteiste, începând să se îndoiască de adevărul idolilor.
Cu dorinţa de a-l influenţa pe prinţ, au sosit atunci La Kiev, în grabă, emisari musulmani din Bulgaria, evrei, germani catolici şi greci ortodocşi. Prinţul a fost receptiv numai la cuvintele celor din Bizanţul ortodox. Dar nu s-a mulţumit cu atât. El însuşi a trimis ambasadori in Bizanţ, care să se convingă despre religia grecilor. Aceia au participat la o Sfântă Liturghie oficiată cu mare fast în Catedrala Sfânta Sofia, mărturisind după aceea:
„Nu mai ştiam dacă ne aflam în cer sau pe pământ. Căci n-am găsit în altă parte o altă ceremonie, de o asa frumuseţe negrăită. Ştim doar că, acolo, Dumnezeu rămâne împreună cu oamenii... iar cultul ortodox depăşeşte pe oricare altul. Nu putem uita acea frumuseţe şi, suntem siguri, ne-ar fi cu totul imposibil să trăim în Rusia altfel decât ei!"
Convins pe deplin de mărturia ambasadorilor săi, Vladimir s-a hotărât să se boteze. Au urmat câţiva paşi, până să obţină mâna Annei Porfirogeneta, sora împăratului bizantin Vasile al II-lea, dar în 988, la Kiev (sau, după alte surse, în 989, la Cherson), s-a creştinat, cu numele de „Vasile".
A urmat creştinarea întregului popor aflat sub stăpânirea prinţului kievian, dărâmarea idolilor şi zidirea de biserici în locul templelor păgâne. Schimbarea totală a prinţului, care a devenit fidel soţiei, milostiv şi împodobit cu toate virtuţile creştine, l-a făcut sa devina model pentru poporul său.
O grijă deosebită a sa a fost aceea a ctitoririi unei splendide biserici închinate Adormirii Maicii Domnului, chiar pe locul martiriului primilor mucenici de pe pământ rus: Teodor şi Ioan (pomeniţi la 12 iulie).
Deşi trecut prin suferinţe, prin invidii si trădări, prinţul Vladimir (Vasile) a trecut în pace la Domnul, fiind condus de mulţime de popor, în 15 iulie 1015, pe ultimul său drum, la Catedrala din Kiev.
Sfintele sale moaşte au fost împărţite între mai multe biserici (la Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova, la Biserica Lavrei Peşterilor din Kiev etc...).
Iată cum, o slujbă săvârşită după toată rânduiala, într-o CATEDRALA somptuoasă - nu pentru fală, ci pentru a reflecta o parte din frumuseţea Ortodoxiei - a putut convinge... un prinţ şi, odată cu el, un popor!

Si credinta ortodoxa a fost urmata sute de ani,de femei sfinte la care m-am gandit intreaga noapte:Sfanta Dositeea la care m-am inchinat la Kitaev.Uitati pestera in care s-a nevoit, locul ei de rugaciune si mai ales viata pentru rugaciune, locul unde l-a primit pe cel care urma sa fie Sfantul Serafim de Sarov, pentru cuvant de folos.Si i-a spus:

-Mergi in Padurile Sarovului si acolo te vei mantui!

Sfanta Dositeea se tragea dintr- familie foarte bogata, din neamului lui Dimitrie Donskoi, unul din cnezii, rusi, acesta fiind la randul lui, urmasul de suflet al lui Serghie de Radonej.Din copilarie, Dositeea si-a dedicat viata lui Dumnezeu, s-a retras la manastire cand era mica si s-a ascuns sub nume barbatesc si 

s-a prezentat drept un tanar fiu de taran serb. 

In acele vremuri taranii serbi nu se puteau calugari.

Din aceasta cauza, Dositeea nefiind calugarita, a sapat aceasta grota si s-a rugat aici lui Dumnezeu timp de 12 ani.

Calugarii din manastire ii aduceau o data pe saptamana paine si apa.

Despre calugarul care se ruga in aceasta grota, a mers vestea in lume, si aici au inceput sa vina multi oameni in cautarea unui ajutor.

La un moment dat, aflandu-se la Kiev si afland despre minunile savarsite de calugarul din grota, Elisabeta Petrovna, fiica lui Petru I, a venit aici sa-l cunoasca,si chiar sa intervina, pentru ca biserica sa permita calugarirea lui Dositei.

Cuvantul ei a fost decisiv si tanarul taran serb care era de fapt tanara,de vita nobila, a devenit calugarul Dositei.

Calugarul Dositei era vazator cu duhul. Tot el l-a indrumat si pe calugarul Teofan sa plece pe insulele Solovet.

Numai dupa moartea Dositeei au aflat ca ascetul era femeie.

Mare bucurie sa fii oaspetele unei sfinte!Intalnirea cu sfanta ramane pentru totdeauna prilej de amintiri frumoase.

Ma gandesc apoi la Printesa Alexandra a carei viata desi putea sa fie o viata de liniste si rasfat, a fost o viata jertfita celor suferinzi si saraci.

Uitati cum arata Cuvioasa Anastasia din Kiev!Am intalnit-o la manastirea Pocrovski.Era seara tarziu.Biserica era plina.Sute de oameni, unii in altii, in liniste se inchinau la sfintele ei moaste si la icoana.Cu credinta si cu iubire sfanta raspunde tuturor.Uitati actul prin care se stabileste de catre Sfantul Sinod Ortodox Ucrainian proslavirea sfintei 

Cuvioasa nevoitoare monahia Anastasia (Marea Prinţesă Aleksandra Petrovna Romanova) (+13/26 aprilie 1900).

Examinând viaţa, faptele, nevoinţele şi minunile şi luând în considerare cinstirea pe care poporul o aduce Cuvioasei nevoitoare monahia Anastasia (Romanova),

DISPUNEM:

1. Se binecuvintează proslăvirea pe plan local şi cinstirea monahiei Anastasia (Marea Prinţesă Aleksandra Petrovna Romanova).

2. Se aprobă reprezentarea iconografică a sfintei.

3. Se aprobă proiectele prezentate pentru Troparul şi Condacul Sfintei Cuvioase Anastasia din Kiev.

4. Rămăşiţele Sfintei Cuvioase Anastasia de la Kiev să fie considerate sfinte moaşte.

5. Pomenirea Sfintei Cuvioase Anastasia să se facă Joi în Săptămâna Luminată şi în ziua aflării moaştelor ei 20 octombrie/2 noiembrie.

6. Se aduce mulţumire Atotmilostivului Dumnezeu, minunat întru sfinţii Săi, că ne-a arătat o nouă rugătoare pentru Sfânta noastră Biserică şi pentru poporul nostru.

Si uite cum arata inainte! Dar ea intelese se cat de temporara este fericirea acesta, cat de usoara, cat de efemera... Si a dorit desavarsirea in inchinarea vietii ei celor pe care lumea ii uita, cei bolnavi, cei flamanzi.

Cum de a stiut  sa aleaga?

Ma gandeam in noapte trecuta la sfanta Dimitria, care imi este foarte draga, poate si pentru ca numele sfintei e apropiat de numele pe care Grig mi l-a lasat.

Nici ea nu era din neamul acela, si nici macar rusoaica nu era.

Sfanta Cuvioasa Dimitra este bulgaroaica, s-a nascut la Silistra. Sotul acesteia a fost ucis in timpul razboiului Crimeii de la mijlocul secolului al XIX-lea si, dupa aceasta, ea si-a dedicat intreaga viata Bisericii si a mers pe urmele Sfantului Andrei - cel dintai chemat dintre Apostoli- catre Kiev si acolo a pus temelia unei manastiri.

A fost, de asemenea si la Sankt Petersburg. Acolo a simtit ca ii sosise ceasul din urma, s-a calugarit, a primit numele de Dimitra si apoi a fost inmormantata la Kiev. 

Uitati aici imagini de la canonizarea sfintei Dimitria si a sfintei Olimpia.

Au slujit Mitropolitul Ilarion de Dorostol (delegat al Bisericii Ortodoxe din Bulgaria), arhiepiscopii Mikolai de Bilogorodsk, Visarion de Ovruci şi Korosten, episcopii Serafim de Iahotin, Ioasaf de Nova Kakhovka, Alexandru, de Pereiaslav-Khmelnitski (Secretar al Primatului UOC), Panteleimon de Vasilkiv.

În cursul Sfintei Liturghii a fost oficiată o slujbă de canonizare a sfintelor Dimitra şi Olimpia. Au fost facute ultimele slujbe ale panihidei (parastas) pentru cele doua femei pioase, după care episcopii Ioasaf de Nova Kakhovka şi Berislav, şi Panteleimon deVasilkiv au citit decizia Sfântului Sinod al UOC (act oficial nr 32, din 18 aprilie şi actul oficial nr 34 din 8 mai 2008) de canonizare şi trecere în rândurile Sfinţilor, la nivel local: Sfânta monahia Dimitra (Egorova) şi schimonahia Olimpia (Strigaliova).

Si ca un magnet gandul meu era la Sfanta Elena Behteeva.Praznuita dupa calendarul noastru, ieri, 5 aprilie.Uitati icoana ei!

Frumusetea ei este extraordinara.Era ca si celelalte o femeie dintr-o familie instarita.Avea slugi care sa o hraneasca, sa-i faca toate poftele, sa o rasfete...Parinti, frati...Si a ales ...

Si ea ca si celelalte au ales sa auda chemarea, glasul bland al Pastorului.Si odata ce s-au intors cu fata spre El, au lepadat cele pamantesti si precum spune sfantul Ioan Gura de Aur despre sfinti mucenici " 

priveau cu ochii credinţei împărăţia cerurilor şi pe îngerii ce stăteau de faţă şi îşi aduceau în minte acele negrăite bunătăţi.

Şi, mutându-şi cugetul acolo, nu s-au mai întors către nimic din cele văzute. Şi privind la mâinile călăilor sfâşiindu-le trupurile, şi la focul acesta material, şi la cărbunii fremătând aprinşi, ei îşi zugrăveau focul gheenei, şi aşa întărindu-şi gândul, se avântau spre acele grozăvii, neluând în seamă durerea de aici ce se cuibăreşte în trup, ci râvnind doar veşnica odihnă. Şi cugetând cele de sus, după îndemnul fericitului acestuia, au străbătut până unde Hristos şade de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi nu s-au încurcat cu nimic din cele văzute, ci pe toate le-au trecut cu vederea, socotindu-le ca pe un vis şi umbră, din pricină că gândul lor era întraripat de dorirea celor ce vor veni."

Ma gandeam cu admiratie si iubire la modelul acestor sfinte femei si la cat de greu ne este noua, celor care nici macar nu am beneficiat de educatia, bunastarea si  rasfatul acestor femei pana la  momentul plecarii lor pe drumul implinirii evangheliei,celor crescuti in gradinite de stat, inregimentati in uniforme identice, in  sabloane, sa rupem din confortul nostru pentru a ajuta pe altii.Cat de usor ma indreptatesc pentru linistea acestei seri in care nu am facut nimic pentru altul si doar pentru mine!

Cu ce curaj sa indrept rugaciunea mea spre ele, cerandu-le ajutorul?

Dimineata, la slujba de pomenire a sfintilor zilei, cineva, asezase pe masa alaturi de prinoase , icoana sfintei Elena si strana a cantat troparul sfintei Elena

. "Intru tine, Maica, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, ca luand Crucea, ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucru cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Cuvioasa Maica Elena, duhul tau"

Si troparul a fost cumva raspunsul la toate gandurile mele care ore in sir s-au invartit in jurul sfintelor.

Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile sfintelor: Elena, Sfintei Anastasia, sfantei Dimitria, Sfantei Dositeea, Sfantei  Olimpia si ale tuturor sfintelor Tale, miluieste -ne si ne mantuieste si pe noi ! Si ajuta-ne sa le avem ca model de implinire a Evangheliei Tale.