Canonul Cel Mare

Sunt cinci ani decat asteptand Ivierea Domnului, traind Postul cel Mare, astept Canonul cel Mare  ca pe o pocainta maxima in asteptarea Invierii.

Acum 5 ani am ajuns "intamplator" la o inregistrarea a Canonului cel Mare si de acolo la text si la lecturi despre Canonul cel Mare.Am plans cum de putine ori am plans in viata mea...

Toate pacatele mele.Toate pacatele neamului meu.Nimeni nu fusese atat de vinovat ca mine...

“De unde voi incepe a plange faptele vietii mele ticaloase? Ce incepere voi pune, Hristoase, tanguirii acesteia de acum?“

Intrega viata mi-a trecut prin fata plecata spre pamant...

Cantarea Canonului cel Mare trece prin toata Scriptura, de la Adam, de la Abel, la Moise...la Maria Egipteanca si Fiul Risipitor, exemple pozitive si negative in care viata mea este asemenea vietii celor pacatosi si nicidecam celor vrednici...totul intr-un plans " Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!"

"Din tinerete, Mantuitorule, poruncile Tale le-am lepadat, si mi-am trecut toata viata cu pofte, neingrijindu-ma si lenevindu-ma; pentru aceasta strig Tie, Mantuitorule: macar la sfarsit mantuieste-ma.

Bogatia sufletului cheltuind-o intru pacate, pustiu sunt de virtuti crestinesti si, flamanzind, strig: Parinte al indurarilor, apucand inainte, miluieste-ma.

Inaintea Ta cad, Iisuse;gresit-am Tie, milostiveste-Te spre mine; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un indurat, da-mi lacrimi de umilinta.

Sa nu intri cu mine la judecata, vadind faptele mele, cercetand cuvintele si indreptand pornirile; ci cu indurarile Tale, trecand cu vederea rautatile mele, mantuieste-ma, Atotputernice."

Am citit apoi textul interal.Si il si ascultam in diverse inregistrari.

Imi amintesc ca acum surpiza de a citi si auzi cum cineva stie totul despre mine.Revin a mia oare la asemanarea mea cu Femeia samarineanca si strigatul ei...

"Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cite am facut. Nu cumva acesta este Hristosul?"

Si poate aici este si sansa mea de mantuire.Faptul ca mereu mi-se pare ca doar mie mi-se adreseaza, ca doar pacatele mele sunt cele despre care Scriptura si sfintii parinti vorbesc!

Am pastrat in suflet Canonul cel Mare. Il ascult si in timpul anului ori de cate ori imi este greu,cand pierd pe cineva drag, cand ma simt strivita de tristete. Atunci caut Canonul cel Mare si il ascult. Si ascultandu-l imi amintesc pacatele si imi amintesc de ce traiesc asa cum o fac acum. Si este in plansul meu in ascultarea Canonului un dor de Inviere si o tristete amara gandind ca poate am ratat sansa mantuirii.Dar de undeva, nu stiu de unde, suna parca clopotelul cu care dimineata, in zilele cu liturghia darurilor inainte sfintite, Parintele ne vesteste iesirea cu Sfintele Daruri! Si zambetul timid revine in inima mea.

Si tocmai de aceea traiesc Canonul cu lacrimi, cu durere, dar si cu un filon de bucurie, pentru ca am cantat si inca mai cantam "Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu."