Caseta cu amintiri de familie-Andreea

Este o fata frumoasa.Deosebit de frumoasa si mai ales...dulce, senina, pozitiva.Era un timp in care fiul meu, Andrei, suporta greu schimbarea mea.O mama impartindu-se intre biserica, serviciu, responsabilitati sociale si copii, dar intr-o impartire inegala, pentru ca 90% era biserica si restul ce mai ramanea, nu mai semana cu mama pe care o cunostea el.Si atunci, ca orice copil disperat dupa mama, incerca sa-si impuna punctul de vedere: adica, intai ei, lumea pe care o stia  si apoi restul.Dar eu, ca ei sa fie inainte, il asezasem central pe Dumnezeu si rugaciunea pentru tatal lor.Restul? Stia, Domnul cum sa le randuiasca.Dar pentru asta, traiam un razboi pe care eram hotarata sa nu-l pierd, asa ca nu cedam nici macar un milimetru din rugaciune, prezenta la biserica si ceea ce invatam acolo.Iar el era furios!

Cand am vazut in masina fiului meu o iconita atarnata  de bord am inlemnit.Stiam ca are o prietena noua, nu o cunoscusem...si am intrebat cu speranta:

-Ati cumparat-o impreuna?

-Da, am luat-o din Cluj!

-Inseamna ca este o fata credincioasa!-am concluzionat

-Mama, Andreea este mai credincioasa decat tine! a venit raspunsul lui cu mandrie dar si cu dorinta de a ma rani!

-Mami, inseamna ca Andreea e raspunsul Maicii Domnului la rugaciunile mele!

Si discutia s-a incheiat.Dar in inima mea,inainte sa o cunosc, fata acesta a capatat un loc pe care avea sa nu-l mai piarda.Am cunoscut-o mai apoi, dupa un drum pe undeva prin Europa, parca Londra, de unde m-am intors aducand cadouri si pentru ea.Intalnirea a fost emotionanta, pentru ca ea a facut-o asa. Era atat de moarta de frica  si isi dorea atat de mult sa o plac incat...cum puteam sa nu o fac?

Ea, l-a facut fericit pe fiul meu!Ea a readus lumina in ochii fiului meu.Ea a readus in el, culoarea vietii si a iubirii. Devenise de la 22 de ani un tanar in culori cenusii, trist, incruntat si insingurat. Cand l-am vazut prima data purtand peste camasa alba cu dungute albastre o vesta albastra, vesela...am inebunit de bucurie!Andreea mi-a readus copilul pe care eu il pierdusem in noaptea in care tatal lui a murit.

A intrat in famila noastra cu iubire si cu dorinta de a fi a noastra.Iar noi am primit-o iubind-o pentru toti anii cand a crescut fara s-o stim. Am vrut sa-mi arate fotografii din copilaria ei fericita, din primii ani de viata, de la gradinita, de la scoala, de la pomul de Craciun...sa completam un timp in care ea crestea gandindu-se poate ca intr-o zi va fi intr-o alta familie si crestea pentru noi! Si uite-o acum, fata mea, cuibarindu-se in patul meu la povesti, impartind cu noi bucuriile si problemele firesti.Uite-o acum, purtand numele meu, fiind de aproape doi ani, tanara doamna Dumitru...impartind cu mine numele lui Grig, nume pe care el ni-l-a dat.A devenit din momentul in care iubirea ei  pentru Andrei a fost deja declarata, sora doar un pic mai mare a ...fiicei mele!

 Formand toti patru un cerc perfect, cerc care e marea mea bucurie!

Acum doi ani s-au casatorit!

Au impartit ziua cununiei civile cu mine dar si mai mult cu mama mea,Constanta, de Sfintii Imparati   Constantin si Elena, zi in care mama  isi sarbatorea si numele dar si implinirea a 84 de ani.I-au daruit ei tortul lor si au fost fericiti, ca bunica, marea iubire a lui Andrei, sa fie sarbatorita ca si ea! 

Am imbracat pentru ea si pentru fiul meu rochie albastra, culoarea Maicii Domnului, ca ziua nuntii lor sa fie o zi senina si ei sa nu banuiasca nicio lacrima.Grig, asa ar fi vrut!

Au avut cei mai draguti nasi din univers.

Mama a fost ...o adevarata boieroaica prin nastere si educatie.Priviti-o cum arata la 84 de ani! Ea singura a comentat ca:

-Am eclipsat pe intreaga lume la biserica!

Si aproape a fost adevarat!

Casatoria religioasa a fost la biserica Domnita Balasa!Biserica a fost aproape neincapatoare. Au fost cu noi aproape toti nuntasii.Intr-o liniste desarvarsita ne-am rugat ca Dumnezeu sa le binecuvanteze nunta.Au fost si lacrimi.Da, au fost si lacrimi si am simtit cu totii lipsa lui Grig si durerea cumplita ca el fizic nu e cu noi.Dar, poate Dumnezeu a incuvintat si nevazut ...a fost cu noi.

Iar apoi petrecerea  a fost intr-un restaurant deosebit de elegant langa Opera Romana.

Si au dansat!

Andrei a dansat si cu bunica!In sinea ei l-a iertat ca a dansat fara sa aibe pe el si haina!

Sunt azi doi tineri impliniti.Fericiti! Si fericirea lor vine din rabdarea si bunatatea ei, a fetei acestea care mi-a odihnit totdeauna inima.

Acum doua zile,Andreea a ascultata pentru prima data bataile unei inimii.Sunt bataile incete ale unei inimi mici! O inima care se potriveste perfect cu inima ei si inima fiului meu.Ele, cele trei inimi bat  in acelasi ritm si spun acelasi lucru. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc.

Parca intrega noastra viata se schimba.In ea isi face loc deja ...un omulet pe care il iubim mult si pe care il asteptam cu mare bucurie.Nu va umple nici un gol.El vine spre implinirea vietilor noastre. Dar vine  mai ales spre implinirea vietii lui si noi suntem hotarati sa stam aici si sa-l ajutam.

Stiu ca sunt gata sa-l ridic spre icoana Maicii Domnului si sa i-o aratat! Stiu ca abia astept sa-i vorbesc.Sa-i povestesc despre noi.Sa-i incredintez lui sa duca mai departe neamul nostru cu cei vii si adormiti.Abia astept sa-l duc la Gloriette si sa mananc cu el prajituri...Am propiile mele planuri pentru el si stiu, da, stiu , ca acest copil ma va iubi pentru ca...el vine nu numai pentru a o cunoaste pe mama lui si tatal lui si pe ceilalti , dar vine si pentru ca vrea sa ma cunoasca si pe mine, iar bratele mele sunt gata sa-l prinda!

Maica Domnului sa-l ocroteasca si sa-l ajute sa se nasca si  sa creasca mare , sa fie un bun crestin .Spre slava lui Dumnezeu, caruia ii datoram totul!