LECTURI EVANGHELICE DIN SFANTA SI MAREA MARTI

LECTURILE EVANGHELICE DIN SFÂNTA ŞI MAREA MARŢI:

LA UTRENIE ŞI LA SFÂNTA LITURGHIE

*

I. LA UTRENIE: MATEI 22, 15-46; 23, 1-39

Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu? Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el? Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Auzind aceasta, s-au minunat şi, lăsându-L, s-au dus. În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, Zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său. Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. În urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui. Şi auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă. Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat: Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?

El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii. Şi fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus,42.Zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numeşte pe El Domn? – zicând: “Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. Deci dacă David Îl numeşte pe El domn, cum este fiu al lui? Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.

Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi, zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise; Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi, Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua. 

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici!Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul? Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul? Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate, Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. Iată, casa voastră vi se lasă pustie; Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului. 

*

II. LA LITURGHIE: MATEI 24, 36-52; 25, 1-46; 26, 1-2

Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o va afla făcând aşa. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie, Şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte, Şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului. Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.

De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

Iar după ce a sfârşit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către ucenicii Săi: Ştiţi că peste două zile va fi Paştile şi Fiul Omului va fi dat să fie răstignit.

Stihiri de la utrenie (stihologia)

Iată mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iară nevrednic este iarăşi pe carele va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,miluieşte-ne pe noi.

Pe Mirele, fraţilor, să iubim, candelele noastre să le grijim, întru bunătăţi strălucind şi în dreapta credinţă; ca să intrîm împreună cu Dânsul la nuntă gătiţi, cu fecioarele cele înţelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă.

Sfat fără de lege asupra Ta, Mântuitorule, adunând din răutate cu pizmă preoţii şi cărturarii, au îndemnat pe Iuda spre vânzare. Pentru aceasta ieşind fără de ruşine, a grăit asupra Ta popoarelor celor fără de lege, zicând: Ce-mi veţi da mie şi eu voi da pe El în mâinile voastre? Mântuieşte sufletele noastre, Doamne, de osânda acestuia.

Iuda, cel cu mintea iubitoare de argint, s-a întărâtat asupra Învăţătorului, vrăjmaşul; s-a sfătuit, a gândit vânzare, a căzut din lumină, primind întunericul; a tocmit preţul şi a vândut pe Cel fără de preţ. Pentru aceasta a şi aflat răsplătire precum a făcut ticălosul: spânzurare şi moarte cu durere. Ci pe noi mântuieşte-ne, Hristoase, Dumnezeule, de soarta lui, iertare de greşale dăruind celor ce prăznuim, cu dragoste, prea curatele Tale patimi.

Stihirile de la Stihoavnă (utrenie)

Veniţi, credincioşilor, să lucrăm Stăpânului cu osârdie, că împarte slugilor bogăţie; şi fiecare din noi să înmulţim talantul darului după măsură. Unul să aducă înţelepciune prin lucruri bune; iar altul să săvârşească slujba luminării, să-şi împărtăşească credinciosului cuvântul său, celui ce nu ştie tainele, şi altul să-şi împartă bogăţia săracilor. Că aşa vom înmulţi împrumutul. Şi ca nişte economi credincioşi ai darului, ne vom învrednici bucuriei celei stăpâneşti. Căreia ne învredniceşte pe noi, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

Când vei veni întru slavă, Iisuse, cu puterile îngereşti şi vei şedea pe scaunul cel de judecată, să nu mă desparţi pe mine, Păstorule cel bun; că ştii căile cele deadreapta, iară cele deastânga sunt strâmbe. Deci să nu mă pierzi împreună cu caprele, pe mine cel înţelenit în păcat. Ci alăturându-mă cu oile cele deadreapta, să mă mântuieşti, ca un iubitor de oameni.

Mire, cela ce eşti mai frumos cu podoaba decât toţi oamenii, Carele ne-ai chemat pe noi la ospăţul cel duhovnicesc al nunţii Tale, dezbracă-mă de chipul greşalelor mele cel ticălos, prin împărtăşirea patimilor Tale. Şi împodobindu-mă cu haina slavei Tale celei înfrumuseţate, fă-mă împreună-şezător luminat la masa împărăţiei Tale, ca un milostiv.

Iată, că-şi încredinţează Stăpânul talantul Său ţie, suflete al meu. Primeşte darul cu frică, împrumută pe Cel ce ţi l-a dat, împarte la săraci şi câştigă prieten pe Domnul, ca să stai deadreapta Lui, când va veni cu slavă şi vei auzi glasul cel fericit: Intră, slugă, întru bucuria Domnului tău. Căreia mă învredniceşte pe mine cel rătăcit, Mântuitorule, pentru mare mila Ta.

Condac

La ceasul sfârşitului, suflete, gândind, şi de tăierea smochinului temându-te, talantul cel dat ţie cu iubire de osteneală lucrează-l, ticăloase, priveghind şi strigând; ca să nu rămânem afară din cămara lui Hristos.

Icos

Pentru ce te leneveşti, ticălosul meu suflet? Pentru ce ţi se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăboveşti cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este şi ne vom despărţi de la aceste de aicea. Până când ai vreme trezeşte-te strigând: greşit-am Ţie, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul cel neroditor; ci ca un îndurat milostiveşte-Te, Hristoase, spre mine, cel ce strigă cu frică: Să nu rămânem afară din cămara lui Hristos.

LECTURI EVANGHELICE DIN SFANTA SI MAREA LUNI

LECTURILE EVANGHELICE DIN SFÂNTA ŞI MAREA LUNI:
LA UTRENIE ŞI LA SFÂNTA LITURGHIE

*



***
I. LA UTRENIE: MATEI 21, 18-44

Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa. Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc.

Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus. Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el. Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: “Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”? De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.

* * *

II. LA LITURGHIE: MATEI 24, 3-35

Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui. Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă - Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi. Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Floriile

Floriile de Maria Corb

Nu-i bucurie, sufletu-mi s-aline
Mai mult ca bucuria de-acum.
De-aceea eu m-aplec in rugaciune
Si-Ti multumesc! Atata pot sa-ti spun!

Nu-i biruinta sa ma-nvioreze
Mai mult ca biruinta de-acum
Truditu-mi suflet vrea sa-ngenuncheze
In adorari. Si asta vreau sa-Ti spun!

Nu-i lacrima mai dulce ca aceasta
Din ziua de Florii. Acea de-acum.
Cu stropi de har imi lumineaza fata
Si Te iubesc !Si vesnic o sa-Ti spun!

Portita de-ndurare si iubire
Si mangaiere pentru tot imi esti!
De astazi, intristarea-n bucurie
Se va schimba. Fiindca ma iubesti!

De-acuma doar m-aplec in adorare
Si mult, imi strang al lacrimei izvor.
Iar inima de-atat alint tresare
Dupa Faptura-Ti, frematand de dor!

O, vino capul sa-mi aplec in pace,
Pe pieptul Tau. Si sa suspin de drag!
Si-n dulce somn, cand, muta firea tace
Sa ma rapesti la tronul Tau prea'nalt.
Amin

SFANTUL GHEORGHE CU LACRIMI SI BUCURIE

Am vrut sa scriu despre ...Maria Egipteanca, dar m-am oprit.Am vrut sa scriu despre sf Gheorghe si inca nu pot! Pentru ca imi e prea greu .Orice as face nu pot sa-mi mut gandul  de la...Sfantul Gheorghe si numele lui Grig.E prea greu sa zic...ziua lui.Pentru ca vin peste mine amintirile atator zile .Sunt 23 de aniversari la care adaug inca 5 si inca una aici aproape. .Desigur, nu-mi amintesc cadourile pe care i-le-am facut.Trebuie sa fi fost lucruri prea putin importante, daca le-am uitat.Sigur! Niciodata nu am petrecut aceasta zi in biserica atat timp cat el a fost aici in aceasta lume.Si niciodata nu am petrecut ziua aceasta, dupa moartea lui , decat in biserica.

 Si uite-ma acum pregatita sa sarbatoresc ziua numelui lui acum, la cinci ani si cinci luni de la plecarea lui spre Domnul.

Vag imi amintesc anii in care pregateam  o multime de feluri de mancare pentru invitati, anii in care sarbatoream ziua in restaurante, ca sa fie mai comod si pentru mine si cool pentru prieteni.Ratacirile pentru care inca plang.Si niciodata nu ma gandeam la cei care poate nu au mare lucru de pus pe mesele lor.Sau sa fi luat ceva, un buchetel de flori sa-l duc in biserica. Sau sa fi luat un ban si un pomelnic si sa-l fi dus la altar. Dar de unde sa stiu eu lucrurile acestea?Oricat as plange, nu pot sa schimb nimic pentru trecut.

Pot doar sa ma rog, ca Dumnezeu sa ma lumineze si sa ma ajute sa schimb acum lucrurile, pentru ca El imi da tot.!Anul acesta Dumnezeu m-a ajutat sa-i  fac lui Grig cel mai frumos cadoul din cate i-am facut in atatia ani.Anul acesta, Dumnezeu mi-a implinit un vis  pe care mi l-am dorit dar dorindu-l l-am lasat in seama lui Dumnezeu spunand:

-Daca Tu,Doamne crezi  ca e de folos, ajuta-mi!

 Am pregatit multe pachete cu mancare.

Am pregatit coliva!Uitati cat a iesit de frumoasa! Iar gustul ei a fost...minunat! Am pus in ea nuci, stafide, coaja de lamaie, esente fine de rom si lamaie, iubire, lacrimi si multa rugaciune!Este doar a doua oara cand fac coliva! Am pus pe ea...45 de inimioare mov si zeci de perlute! Si crucea Domnului, atat de draga!Am asezat-o in cosul primit  cadou de Grig acum multi ani, de Craciun.De unde sa visam noi ce voi duce cu acel cos plin cu ...diverse?

Si am plecat dimineata incarcata spre biserica. Am mers la o alta biserica decat cea la care merg deobicei. Pentru ca acolo, in curtea unei biserici, departe de mine, intr-un loc in care Grig nu a fost niciodata cat a trait ,dar este permanent de cand a plecat la Domnul , anul acesta  preotii au sfintit o troita ridicata de noi!
A fost darul nostru pentru Grig! Ca Dumnezeu sa-i daruiasca iertare de pacate. 

Am ajuns dimineata inainte ca soarele sa apara.Dar era atat de senin si de frumos incat parca fiecare piata se bucura!Am impodobit crucea Domnului cu o coronita cu flori si am legat de ea cu funda tricolora, un prosop de artizanat rosu...

Am participat la slujba, la sfanta liturghie incercand sa par cat mai nevazuta in biserica in care deja oamenii se intrebau ce caut!

Ce caut? Ce caut oare eu de cinci ani si cinci luni? Sa castig un pic de iertare pentru atatea lucruri prost facute o viata.Cand am iesit afara, dupa terminarea slujbei, soarele era mare in mijlocul  cerului! Daria s-a bucurat nespus de mult de troita si a ridicat manutele sus intr-un gest de mare fericire.Din gura pruncilor...

 A fost o slujba frumoasa de sfintire.Preotii s-au rugat asa cum o fac mereu, cu credinta ca Dumnezeu in  marea Lui mila  ne aude„Doamne, Dumnezeul măririi, Dumnezeule Savaot caută cu milostivire spre acest semn al crucii, pe care credincioşii servii tăi, din evlavie şi din credinţă tare şi din dragostea cea către tine au făcut-o, spre însemnarea biruinţei Fiului tău, a Domnului nostru Isus Hristos şi a răscumpărării şi mântuirii noastre. Amin"

A fost emotionant! Am plans  dar  m-am  si bucurat .Mi-e  greu sa vorbesc despre aceste momente! Dar esential este ca ... in aceasta zi in care este praznuit sfantul Gheorghe, familia mea, eu si copii mei,  am ridicat o troita din lemn de stejar, minunat sculptata de mesteri maramureseni, pentru ca toti cei care vor trece prin acel loc, sa se inchine Domnului nostru Iisus Hristos rastignit pe lemnul crucii, cerand iertare de pacate si ajutor!Si poate oamenii vor spune o rugaciune scurta si pentru sufletul celui pentru care ma rog neincetat!Si chiar daca oamenii vor uita, nu-i nimic, Domnul stie pentru ca Domnul stie toate! 

Au fost multi oameni, sute! Sfantul Gheorghe este un sfant iubit de romani si cinstit!Am impartit pachetele pregatite pe seara cu ajutorul a multor oameni.Apoi cand toti au plecat , am potolit emotia noastra si bucurosi ne-am fotografiat in fata troitei .Copii mei, finii mei!

 Prieteni...Am dorit ca evenimentul sa nu fie mediatizat si...l-am trecut sub tacere.

Prietenul nostru drag, care ne-a ajutat sa montam troita a fost cu noi ca in toate momentele importante ale acestor cinci ani si cinci luni..

Am mers apoi la cimitir la Grig...Sa impartim si acolo  cu el acest moment...Dar el nu era acolo.Pe crucea lui scria insa"A muri inseamna a te muta intr-o stea"

Steaua pe care el este,e  steaua lui David.Iar acolo, cred ca in ziua aceasta, Sfantul Gheorghe care a dat hramul troitei, petrecea cu ingerii cantandu-i lui Dumnezeu cantare de biruinta.

Lumina cea neapusa a Sfintei Treimi o vezi nemijlocit, o, Gheorghe Mucenice, si te bucuri acum de bucuria cea adevarata, nesfarsita si negraita, pentru chinurile ce ai suferit. Pentru aceasta strig tie:

Bucura-te, ca te desfatezi in viata cea fara de moarte.

Bucura-te, ca te impartasesti de lumina cea negraita.

Bucura-te, vorbitorule cu nematerialnicii ingeri.

Bucura-te, cel ce impreuna petreci cu toti sfintii.

Bucura-te, ca Impreuna ai patimit cu Hristos, Cel ce a patimit mai Inainte.

Bucura-te, ca acum te-ai marit impreuna cu Cel ce S-a preasiavit.

Bucura-te, cel ce ai dobandit imparatia cerurilor.

Bucura-te, cel ce te-ai impartasit de vesnica marire.

Bucura-te, cel ce porti cununa cea nevestejita.

Bucura-te, cel ce ai luat dupa dar indumnezeirea.

Bucura-te, neincetat-vazatorule al lui Dumnezeu.

Bucura-te, dumnezeiescule impreuna-mostenitor al lui Hristos.

Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

O, Mucenice Gheorghe, nume dulce si scump tuturor credinciosilor, aceasta scurta lauda, ce o aducem tie, cu blandete primeste-o, si de tot felul de intamplari fereste pe cei ce canta lui Dunmezeu: Aliluia!

O, Mucenice Gheorghe, roaga-te la Dumnezeu pentru iertarea pacatelor si mantuirea  dragului meu Gheorghe si a tuturor celor ce poarta acest nume!

Bucurestiul in taxi

Ieri,dupa cateva ore traite la temperatura de topire a  argintului(oare care este aceasta temperatura?)am plecat spre Bucuresti.Ii insoteam pe copii mei dupa cei ei m-au insotit la parastasul pentru Grig,Inca nu pot sa scriu despre parastas,dar am s-o fac in curand,

Am fost la spital la Nicolae.Ieri Nicolae,prietenul si fratele meu,a suferit o interventie chirurgicala,intr-un spital aici  la Bucuresti. Virgil,cumnatul lui l-a insotit din primul moment,a stat cu el in spital,l-a asteptat sa faca analizele, sa-si puna pijamalele noi de spital,sa intre in operatie,sa iasa de acolo. Eu am fost doar vizitatorul!Trebuia sa ajung acolo,nu pentru Nicolae,El era ingrijit impecabil de familia lui.Trebuia sa ajung ca sa ma lovesc iar de lumea de suferinta de langa noi.Spitale pline de bolnavi.

Doamne cata suferinta este in lumea Ta!

Tineri,barbati,femei,copii,Trecem pe culoare unii pe langa altii fara sa ne privim,grabiti sa ajungem la cei bolnavi si dragi noua,Impartim cu ei pachetul cu mancare, daca ei pot manca,dar nu putem imparti durerea.Durerea e doar a lor.Si mare este!Cumplit e sa -i vedem cu trupul taiat,cu furtun de dren in stomac, cu tub de oxigen,neputinciosi,pierduti in suferinta,dar mai cumplit e sa traisca ei aceasta stare.

Azi am revenit in spital,Nicolae se simte bine,maine vom pleca spre casa.Ma gandesc cat de mare e Dumnezeu,cum ne daruieste permanent bucurii!Si bucuriile sunt nu numei zile acestea cand plecam spre casa sanatosi,ci mai ales zilele cand acasa ne asteapta sanatosi  cei dragi noua si momentele cand pe drumul de intoarcere ne insotesc oameni dragi.

Nu am vazut nimic din Bucuresti,sau aproape nimic,L-am parcurs cu taxi,am trait momente speciale in care  taximetristi cu tarif triplu incercau sa ma convinga sa merg cu ei,iar eu eram atat de obosita incat nu mai intelegeam ce inseamna 3,5 lei pe km,apoi m-am prins ca nu e prea in regula si am cautat o alta statie de taxi cu 1,3lei /km si asta parea mai ieftin ,apoi am pus de o discutie lunga si frumoasa ca si drumul meu cu tanarul taximetrist care m-a sfatuit inclusiv sa fiu atenta la cei in a caror masina ma urc.Frumoase sunt intalnirile acestea intre noi,oameni care apoi nu ne mai intalnim niciodata,Uneori insa ramanem in rugaciuni unii pentru altii.

Acum doi ani,am cunoscut un tanar.El a fost raspunsul lui Dumnezeu la una din marile mele intrebari legate de moartea lui Grig,Grig a murit pe 10 decembrie 2007.Mult timp m-am gandit la famiiile celor care au pierdut in acea noapte, in acea data pe cineva drag.Oare ei cum au parcurs acel timp, cum au trait acele zie?

Acum doi ani, i-am insotit la spitalul Fundeni pe doi tineri ,in ziua in care tatal lor era operat.In lungile ore de asteptare am mers cu un taxi spre fiul meu, la celalalt capat al Bucurestiului ,Frumos a fost ca tanarul cu care eram (preot )  a oprit el din trafic un taxi, spunad:

-Mergeti cu acesta!

Si dupa obicei ...am legat repede o discutie cu tanarul care conducea taxiul,Il cheama Daniel.

Daniel mi-a spus asa:

-Doamna,nu stiu de ce va spun lucrurile acestea!Nu vorbesc niciodata despre ele.Stiu cum e moartea si vad in ochi  unora din oamenii pe care ii iau de la Fundeni,spaima si stiu cumva ca vor muri.Stiu cum e, pentru ca si eu am pierdut pe cineva drag.Am fost crescut doar de mama,tatal meu a murit cand eram foarte mic si eu cu mama am fost nedespartiti. Indiferent la ce ora ma intorceam acasa, mama mea ma astepta totdeauna, imi deschidea usa...Mama mea a murit acum trei ani...

Cand l-am intrebat a fost doar retorica:

-Cand a murit mama ta?

Am stiut raspunsul inainte sa- spuna ...

-10 decembrie 2007!

Am parcurs Bucurestiul cu Daniel si el mi-a povestit despre mama lui,Ioana.

Am primit in inima mea si in rugaciunea mea, o femeie pe care nu am cunoscut-o si am invatat intr-o ora un tanar pe care il cheama ca pe fiul meu(pe fiul meu il cheama Dan-Andrei),ceea ce copilul meu nu m-a lasat sa-l invat,tot ceea ce stiam ca trebuie facut pentru sufletul ei si mai ales pentru linistea lui. Iar eu am aflat astfel ca nu numai tragedia noastra a fost atunci in univers.

Judecatile lui Dumnezeu sunt greu de inteles, spun sfintii parinti .Iar purtarea lui de grije este imensa.Mereu ne aseaza in cale oameni care sa ne duca spre bine.Trebuie doar ca noi sa nu-i alungam cu inversunarea noastra,cu impotrivirea .  "Cel ce vindeca pe cei zdrobiti cu inima si leaga ranile lor"(Psalmul 146)  nu ne lasa. pentru ca noi,oriunde am fi, ai Lui suntem!

Imnul acatist al Maicii Domnului

In curand se va sfarsi si acest Post!Nu stiu daca eu voi trai Invierea, dar am parcurs deja a cincea saptamana din Postul Mare.Si in seara aceasta a fost si Denia Acatistul Bunei Vestiri

Sinaxarul atribuie originea sarbatorii Acatistului eliberarii miraculoase pe 7 august 626 a Constantinopolului de atacul conjugat al persanilor si avarilor. In timp ce imparatul Heraclie era atunci cu armata sa departe in Orient, patriarhul Serghie a facut procesiuni pe zidurile capitalei cu relicvele Crucii, cu icoana "nefacuta de mana" a lui Hristos si vesmantul Maicii Domnului. El a incurajat tot poporul in lupta si a organizat rugaciuni de implorare a Nascatoarei de Dumnezeu.

Ravna locuitorilor a fost atat de intensa, incat au reusit sa respinga inamicul, permitand astfel rasturnarea delicatei situatii in care se gaseau bizantinii si sprijinind astfel decisiv contraatacul lui Heraclie, care avea sa mearga din victorie in victorie, pana la recucerirea tuturor provinciilor luate de persi. In semn de multumire, intreg poporul capitalei si-a petrecut noaptea victoriei cantand in picioare Imnul Acatist in sanctuarul Fecioarei de la Vlaherne. Ziua de 7 august a ramas de atunci o zi de comemorare solemna a "ajutorului pe care ni l-a dat Hristos impotriva vrajmasilor ce ne impresurau pe pamant si pe mare".

Imnul nu se mai comemoreaza pe 7 august ci la utrenia din sambata saptamanii a V-a.Si in seara aceasta , in slujba   Utreniei l-am ascultat .

Cred ca multi dintre voi ati fost in biserici, dar stiu ca multi nu ati fost.Am sa va spun doar cateva cuvinte, pentru vreau sa impart cu voi bucuria mea!

Este un moment care pe mine ma topeste de fiecare data:acela in care calugarii, sau strana, merg la icoana Maicii Domnului si canta in fata Maicii:
„

Apărătoare Doamnă, mulţumiri pentru biruinţă, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te Mireasă, purururea Fecioară!“Pe mine momentul acesta ma lasa de fiecare data emotionata si indurerata ca nu pot canta si eu si exprima ca ei prin cant sentimentele pe care le am pentru Maica Domnului.

In seara insa a fost altfel!

In seara aceasta, cu totii am stat la icoana Maicii Domnului si am cantat ca sa-i multumim pentru tot ceea ce Maica Domnului  a facut si face pentru noi.Am ravazut-o in toate icoanele pe care le-am privit:in icoana copilariei mele, in care era zugravita ca o imparateasa cu coroana pe cap si pruncul sfant in brate, in icoana extraordinara de la Namaiesti, in cea de la Poceaev, icoana sfanta, vie, facatoare de minuni...a coborat pe scripte din cupola si m-a privit iar in seara acesta, cu mila si iubire, am vazut-o asa cum e la Rohia, albastra, cu mainile incrucisate pe piept si ochii sfinti plecati in durere,am vazut-o ca in icoana "Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra", cu naframa alba pe cap si pruncul cu bratele larg deschise spre noi...ca in icoana mea mostenire de familie, ca in icoanele mici, plastifiate , pe care le daruim si le primim cu totii....in sute de chipuri, dar aceeasi pentru ca indiferent cum o zugravesc oamenii, Ea este aceeasi Maica, asa cum spune acatistul'Faclie primitoare de lumina, aratata celor ce sunt in intuneric", salvarea noastra, corabia celor ce vor sa se mantuiasca...In zeci de feluri am cantat-o azi, defapt preotii si diaconii, noi mirenii topiti de emotii, cu capetele plecate miscam cu atentie buzele si rememoram toate acele momente in care ne-am incredinta Ei si Maica Domnului si Maica noastra nu ne-a abandonat niciodata.

Am impartit cu Miaca Domnului, in acesti cinci ani si jumatate toate durerile.Ei i l-am incredintat pe Grig dupa moarte.Ei cand nu ma mai puteam descurca cu copii, in momente de cumpana, ii spuneam si ii spun:

-Maica Domnului, fa Tu ceva cu ei, ca eu nu stiu cum sa procedez!

Si cu rabdare, lucrurile se schimba...

Maica Domnului!

Sfintii parinti spun sa ne rugam permanent la Maica Domnului pentru ce e bucuroasa sa ne ajute! Dar sa nu uitam sa ii si multumim pentru toata purtarea Ei de grije si mai ales pentru ca, a fost singura din neamul nostru omenesc vrednica sa puna inceput mantuiri noastre .

Seara s-a dus, la ora aceasta biserica mea e probabil goala... sfintii asteapta in cateva ore sa ne intoarcem pentru sfanta liturghie.Nu stiu cine imi spunea ca cei adormiti se bucura enorm cand preotii isi pun vesmintele pentru slujire.Ma rog Maicii Domnului sa-mi fie alaturi in momentul mortii din cele lumesti si sa mijloceasca la Dumnezeu pentru  noi toti , si sa ma ierte pentru multime de pacate.

« Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te ! Ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre »

Canonul Cel Mare

Sunt cinci ani decat asteptand Ivierea Domnului, traind Postul cel Mare, astept Canonul cel Mare  ca pe o pocainta maxima in asteptarea Invierii.

Acum 5 ani am ajuns "intamplator" la o inregistrarea a Canonului cel Mare si de acolo la text si la lecturi despre Canonul cel Mare.Am plans cum de putine ori am plans in viata mea...

Toate pacatele mele.Toate pacatele neamului meu.Nimeni nu fusese atat de vinovat ca mine...

“De unde voi incepe a plange faptele vietii mele ticaloase? Ce incepere voi pune, Hristoase, tanguirii acesteia de acum?“

Intrega viata mi-a trecut prin fata plecata spre pamant...

Cantarea Canonului cel Mare trece prin toata Scriptura, de la Adam, de la Abel, la Moise...la Maria Egipteanca si Fiul Risipitor, exemple pozitive si negative in care viata mea este asemenea vietii celor pacatosi si nicidecam celor vrednici...totul intr-un plans " Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!"

"Din tinerete, Mantuitorule, poruncile Tale le-am lepadat, si mi-am trecut toata viata cu pofte, neingrijindu-ma si lenevindu-ma; pentru aceasta strig Tie, Mantuitorule: macar la sfarsit mantuieste-ma.

Bogatia sufletului cheltuind-o intru pacate, pustiu sunt de virtuti crestinesti si, flamanzind, strig: Parinte al indurarilor, apucand inainte, miluieste-ma.

Inaintea Ta cad, Iisuse;gresit-am Tie, milostiveste-Te spre mine; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un indurat, da-mi lacrimi de umilinta.

Sa nu intri cu mine la judecata, vadind faptele mele, cercetand cuvintele si indreptand pornirile; ci cu indurarile Tale, trecand cu vederea rautatile mele, mantuieste-ma, Atotputernice."

Am citit apoi textul interal.Si il si ascultam in diverse inregistrari.

Imi amintesc ca acum surpiza de a citi si auzi cum cineva stie totul despre mine.Revin a mia oare la asemanarea mea cu Femeia samarineanca si strigatul ei...

"Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cite am facut. Nu cumva acesta este Hristosul?"

Si poate aici este si sansa mea de mantuire.Faptul ca mereu mi-se pare ca doar mie mi-se adreseaza, ca doar pacatele mele sunt cele despre care Scriptura si sfintii parinti vorbesc!

Am pastrat in suflet Canonul cel Mare. Il ascult si in timpul anului ori de cate ori imi este greu,cand pierd pe cineva drag, cand ma simt strivita de tristete. Atunci caut Canonul cel Mare si il ascult. Si ascultandu-l imi amintesc pacatele si imi amintesc de ce traiesc asa cum o fac acum. Si este in plansul meu in ascultarea Canonului un dor de Inviere si o tristete amara gandind ca poate am ratat sansa mantuirii.Dar de undeva, nu stiu de unde, suna parca clopotelul cu care dimineata, in zilele cu liturghia darurilor inainte sfintite, Parintele ne vesteste iesirea cu Sfintele Daruri! Si zambetul timid revine in inima mea.

Si tocmai de aceea traiesc Canonul cu lacrimi, cu durere, dar si cu un filon de bucurie, pentru ca am cantat si inca mai cantam "Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu."

Linistea sufleteasca

Azi am avut o zi grea.Cu multa alergatura.Cu multe discutii la diverse institutii ale statului.Peste tot, salariati ingropati in acte incercau sa rezolve"dosare", "cazuri"...

Pentru a mia oara constat ca oamenii, functionarii, sunt tot mai draguti, tot mai binedispusi si hotarati sa-ti ajute. La un moment dat m-am blocat intr-un birou, la un calculator la care un informatician incerca sa -mi arate cum sa fac o aplicatie on line pentru o cerere...Greu...In mintea mea am gandit ca e greu...ca imi voi prinde urechile in aplicatie, dar ca de undeva va veni si rezolvarea...Priveam firesc, asa cum o fac in ultimii ani, fara lupta, fara revolta...

Tanarul de langa mine a avut brusc o reactie:

-Doamna, va vad atat de calma! Va rog sa veniti maine si va fac eu aplicatia!

Linistea mea l-a impresionat mai mult decat zeci de vorbe pe care puteam sa le spun..."Pune Doamne straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele"(Psalmul 140)

Daca as fi stiut sa fiu asa in tineretile mele, de cate razboaie as fi scapat!Razboaie pierdute!Pentru ca totdeauna furtuna pe care o faci, te prinde si pe tine si poate tu iesi cel mai ravasit din ea!

Am fost acum o jumatate de ora la o alta institutie...actul pe care il aveam cu mine, avea o mica greseala...mi-l-au primit asa cum era, urmand ca lucrurile sa fie demarate si eu sa revin maine cu actul corectat...

-Constat ca, tot mai mult, functionarii lucreaza spre binele nostru-am zis, pastrand amintirea tanarului de dimineata si adaugand-o celui de la amiaza!

-Ei, sunteti, dumneavoastra,  un om care va pliati pe situatie si atunci cu totii cautam rezolvare. 

Nu! Sunt un om in care luptele s-au sfarsit.Un om care incerca pentru toate sa-l strige pe Dumnezeu asa:

1. Cu glasul meu catre Domnul am strigat, cu glasul meu catre Domnul m-am rugat.

2. Varsa-voi inaintea Lui rugaciunea mea, necazul meu inaintea Lui voi spune.

3. Cand lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cararile mele. In calea aceasta in care am umblat, ascuns-au cursa mie.

4. Luat-am seama de-a dreapta si am privit si nu era cine sa ma cunoasca. Pierit-a fuga de la mine si nu este cel ce cauta sufletul meu.

5. Strigat-am catre Tine, Doamne, zis-am : " Tu esti nadejdea mea, partea mea esti in pamantul celor vii ".

6. Ia aminte la rugaciunea mea, ca m-am smerit foarte. Izbaveste-ma de cei ce ma prigonesc, ca s-au intarit mai mult decat mine.

7. Scoate din temnita sufletul meu, ca sa laude numele Tau, Doamne. Pe mine ma asteapta dreptii, pana ce-mi vei rasplati mie.(Psalmul 141)

Si uneori, Dumnezeu mi-o ia inainte si face el cu putinta ceea ce pare de nefacut!Alteori, Dumnezeu ma lasa sa astept, pentru ca...acolo unde astept, sigur cineva are nevoie de o vorba, un semn si uneori eu sunt omul acela, alteori e cel de langa mine...

Si adevarul e ca oamenii sunt tot mai buni, tot mai civilizati...tara crestin-ortodoxa!

Sau poate eu am imbatranit si ...uite un mare avantaj!

De la institutia de dimineata, o inginera de acolo mi-a zis mai tarziu la telefon, ca si dupa ce am plecat, tanarul era uimit,impresionat,de linistea mea.Maine cand ma voi duce, am sa-i spun ca linistea mea pleaca din convingerea ca totul este in mana lui Dumnezeu si nimic nu e fara voia Lui.

Dar in asta nu trebuie sa fie de niciun fel renuntarea la lupta cu patimile mele, ci chiar mai mult,  in a ma vedea ceea ce sunt: un om plin de neputinte,dar un om cautator premanent al linistii sufletestii  Si mai stiu  ca darul linistii, despre care vorbesc Parintii, este rar si greu de dobandit, insa cel ce a ajuns la liniste, "a cunoscut adand (abis) de taine. Dar n-a ajuns la aceasta - spune  Sfantul Ioan Scararul - daca n-a vazut si n-a auzit mai inainte zgomotele valurilor si ale vanturilor si n-a fost poate stropit de ele".

Florile lui Grig

Mai mult decat mine, iubea florile.Balconul nostru avea pste 130 de ghivece de flori:zeci de violete, trandafiri, cactusi...de la flori comune pana la flori rare, orhidee in multe culori. El le uda, el le inlatura frunzele ofilite...Din bucatarie printr-o usa frumoasa din stejar  iesea in balcon si  privea fericit florile. Oare ce il facea fericit? Frumusetea lor? Faptul ca noi singuri am reusit sa le inmultim, din lastari primiti de la altii, din frunzulite puse in apa, la facut mustati? Sau era fericit ca avea un motiv sa priveasca strada cu trecatorii ei uneori grabiti, alteori inceti? Sau era fericit pentru ca era in casa lui, casa la usa careia  isi lasa problemele?Sau era fericit pentru ca era cu noi si ne iubea atat de mult incat in inima lui nu mai avea loc altcineva?

Sunt atatea lucruri pe care nu le stiu despre el! A fost un timp in care cautam orice persoana care avusese o legatura oarecare cu el, ca sa-mi spuna ceva despre el, ceva ce poate avea o legatura cu noi si eu nu stiam.Tin toate vorbele pe care le-am auzit dupa moartea lui, intr-o caseta de amintiri si oamenii care le-au spus, sunt cei mai buni oameni din lume.

Colectionez acum vise! Vise ca baloanele de sapun, plutind transparente spre ceruri si totusi pline de dungi albastre si roz si violet...

-L-am visat pe Grig! mi-a spus zilele trecute, un fost coleg de liceu al lui.

-Si de ce nu mi-ai spus? am tresarit eu

-Era vesel si parca avea parul mai lung !

Grig vesel fara noi? Lumea aceea in care este, lumea perfecta a lui Dumnezeu este o lume in care e fericirea.Ea, Fericirea, este acolo. Si Grig, ca un om exact si meticulos, masoara timpul pana cand vom fi iar impreuna, stiind ca timpul meu pamantesc e scurt. Ma invart insa in el,in acest timp, traiesc Postul Mare, merg la serviciu, fac planuri pentru  bebelusii care se vor naste (o, da sunt doi, unul pe care il voi boteza si mai apoi , in iarna nepotul sau nepoata noastra)impletesc visele reale cu cele ca baloanele de sapun...uit sa ud florile lui si astept! Sa treaca timpul acesta .

Ieri am fost la el la cimitir. La capul lui, arbustul ornamental pus de maica a inflorit.Florile lui sunt identice cu acestea.Si poate cand eu nu sunt acolo,o pitulice albastra dintre florile roz, ii canta! 














Sau poate o privighetoare  umple ea, cu trilul ei, un timp in care eu parca nu mai stiu ce sa-i spun...


Si tac si vorba poetulului  iau cuvintele si le arunc in marea tacere a acestor ani care au trecut, acestui timp care, uneori,prea incet se scurge...

Zile de primavara.

De cateva zile ma lupt cu o vreme pe care greu o inteleg.Dimineata cand am plecat spre serviciu era senin, soarele se arata undeva spre marginea orasului.Acum s-a ascuns.Peste oras un cer posac, plin de gri. Si vantul scutura pomii infloriti.E frig. Unde e primavara?

A inceput a cincea saptamana din Postul Mare. De fapt eu le numar asa: mai sunt trei saptamani! Aproape imi pare rau ca timpul trece asa repede, ca prea putin reusesc sa fac din ceea ce imi doream in acest Post.Aseara cineva, un domn plin de grija pentru altii inventaria cazurile grave nerezolvate.Cu totii suntem bolnavi, suntem nevindecati de boala care ne macina: de rautate, de pisma, de clevetire, de nepasare...Ce sa-l rugam mai degraba pe Dumnezeu: sa ne vindece, sau stiind ca desi vindecati vom dobandi o alta boala, sa cerem doar iertare?

Miluieste-ma Doamne ca neputincios sunt, vindeca-ma Doamne ca s-au tulburat oasele mele...

Psalmul 6

"Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu urgia Ta sa ma certi. Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt; vindeca-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele. Si sufletul meu s-a tulburat foarte, si Tu, Doamne, pana cand... Intoarce-Te, Doamne; izbaveste sufletul meu, mantuieste-ma, pentru mila Ta. Ca nu este intru moarte cel ce Te pomeneste pe Tine. Si in iad cine Te va lauda pe Tine... Ostenit-am intru suspinul meu, spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de intristare ochiul meu, imbatranit-am intre toti vrajmasii mei. Departati-va de la mine toti cei ce lucrati faradelegea, ca a auzit Domnul glasul plangerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugaciunea mea a primit. Sa se rusineze si sa se tulbure foarte toti vrajmasii mei; sa se intoarca si sa se rusineze foarte degraba."

Privesc in urma...am parcurs o saptamana, plina de bucurii duhovnicesti.Intr-o zi l-am praznuit pe Sfantul Calinic de la Cernica.

Am marele regret ca nu ne cinstim suficient sfintii romani pe care ii avem.Am fost prima data la Manastirea Cernica, intr-o noapte de Inviere, cred ca in anul 1983...Cu mine erau niste oameni cu care credeam ca voi petrece restul de viata. Nu a fost sa fie! Dumnezeu randuise pentru mine un alt drum si nu numai pentru mine, pentru toti cei care eram acolo, in grupul nostru stransi pe pajiste in curtea manastirii... 

Aveam sa revin peste multi ani. In 2009.

Citisem deja despre sfantul Calinic, eram oarecum familiarizata cu icoana sfantului...m-am aplecat sa-i sarut sfintele moaste si ridicandu-ma...a fost ca si cand sfantul m-a urmat...Trecutul tot, acea noapte de Paste a venit peste mine, cu amintirea tuturor acelor lucruri gresite facute de noi toti...Si mi-am amintit pacate, pe care nici macar nu le constientizasesm pana atunci ca fiind pacate.Ii port de atunci pe sfantul Calinic si pe sfantul Gheorghe cu mare iubire in suflet.

Manastirea de calugari,cunoscuta sub numele de Manastirea Cernica, este ctitorie a vornicului Cernica Izvoranul, zis Stirbei, si e atestata documentar la 1608, prin hrisovul domnesc al lui Radu Voda Serban. In acel an, vornicul a refacut un vechi schit, caruia i-a dat numele sau si l-a inzestrat cu pamanturi, paduri si sate, spre vesnica pomenire a neamului sau. Manastirea este zidita in mijlocul unui lac inconjurat de paduri, prezentand in orice anotimp aceeasi fascinatie, atat pentru ochi, cat si pentru inima. 

De la Gheorghe la Calinic

In anul 1781 vine ca staret al manastirii parintele arhimandrit  Gheorghe, unul dintre ucenicii Sfantului Paisie de la Neamt. Acesta reface obstea de monahi (care se risipise din pricina razboaielor si a ciumei) si ridica din ruina biserica.  In locul vechii biserici e construita, la 1815, Biserica Sf. Nicolae din Ostrov, a carei pictura interioara a fost realizata de zugravul Fotache, unul dintre ultimii mesteri ai picturii medievale. Lacasul l-a avut ca staret, intre 1818 si 1850, pe cel mai luminos si reprezentativ om al timpului: Sf.Ierarh Calinic de la Cernica, ctitor de manastiri si biserici, de spitale, scoli si case pentru orfani. In vremea sa au fost ridicate zidurile imprejmuitoare si Biserica Sf. Gheorghe, cladirea staretiei si aproape toate casele de pe insula care poarta numele aceluiasi Sfant Mare Mucenic. Iubitor de cultura, Calinic a pus bazele unei valoroase biblioteci si a deschis aici o scoala de pictura bisericeasca. O institutie de o reala importanta a fost Seminarul Monahal, care a functionat aici si a dat oameni de seama ai Bisericii, printre care si Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist. Corpul de chilii in care vietuiesc astazi calugarii este ocrotit de ziduri ca de cetate, cu o arhitectura tipica zonelor de campie, adica nu prea inalta, spre a se putea repara usor.

Sfantul Ierarh Calinic era de loc din Bucuresti nascut la 7 octombrie 1787 in mahalaua Sfantul Visarion. A fost botezat cu numele de Constantin de catre Luxandra Vacarascu,Sotia banului Barbu Vacarascu si  mama poetului Ienachita Vacarascu.La varsta de 20 de ani adica in anul 1807, a intrat ca frate la Manastirea Cernica, sub vrednicul staret, cuviosul Timotei. Dupa un an de ucenicie la marele duhovnic Pimen fratele Constantin, cum se nume in acea vreme , este calugarit, iar la 3 decembrie 1808 este hirotonit ierodiacon.

Dupa 5 ani, adica la 13 decembrie 1813, este hirotonit preot, datorita vietii lui cu totul alese. Postea zilnic, se ruga neincetat, facea sfanta ascultare cu desavarsita supunere, la biserica era nelipsit si in chilie foarte sarguitor, caci dormea pe un scaunel doar trei ore. Dupa doi ani, la 20 septembrie 1815, Cuviosul Calinic a fost facut duhovnic de mitropolitul Nectarie al Ungro-Vlahiei, care mai tarziu se spovedea la sfintia sa. Si a devenit asa de bun duhovnic, incat il cauta toata lumea, de la mitropolit pana la cel din urma mirean.

In anul 1816, la 3 martie, marele staret Timotei si-a dat obstescul sfarsit, iar la 13 decembrie 1818 Cuviosul Calinic este ales staret de obstea Manastirii Cernica. Timp de 33 de ani, adica pana la 14 septembrie 1851, cand este ales episcop la Ramnicu Valcea, Cuviosul arhimandrit si staret Calinic a fost povatuitorul si parintele duhovnicesc al Manastirii Cernica. Ba supraveghea si conducea si manastirile dimprejur: Pasarea, Caldarusani, schitul Icoana, Ghighiu, Poiana Marului, Ratesti, Tiganesti Si Ciorogarla. Cu alte cuvinte, marele staret devenise un al doilea Paisie, un mare organizator al vieti monahale din Tara Romaneasca. Avea o obste la Cernica foarte bine inchegata, care numara peste o suta de calugari, cu duhovnici renumiti si cu randuiala de viata calugareasca model in tara noastra. Sub Cuviosul Calinic, monahismul romanesc a trait o noua etapa de inflorire duhovniceasca.

Ca episcop la Ramnicu Valcea, Sfantul Calinic s-a dovedit la fel de devotat pentru Biserica lui Hristos, la fel de iscusit in pastorirea sufletelor omenesti. El a fost un predicator neintrecut, un slujitor plin de Duhul Sfant, un calugar smerit si cuvios si un episcop cu viata sfanta si facator de minuni. Timp de 17 ani a pastorit eparhia Ramnicului, invatand cuvantul Evangheliei, slujind Biserica, sfintind preoti, pastorind bine turma cea cuvantatoare, vindecand numerosi bolnavi si organizand manastirile din eparhie. In anul 1863 a intemeiat renumita Manastire Frasinei cu randuiala atonita, in care nu intra femei.

Impovarat de ani si obosit de grija eparhiei sale, Sfantul Ierarh Calinic se retrage din scaunul de episcop la 24 mai 1867, dupa 17 ani de binecuvantata pastorire. Dorind sa fie inmormantat la manastirea de metanie, revine la Cernica, unde il asteptau ucenicii cu mare dragoste. Aici a mai trait inca un an in boala si pregatire pentru vesnicie. Iar la 11 aprilie 1868, in zorii zilei, Sfantul Ierarh Calinic, rezemandu-si capul pe pieptul ucenicului sau Ghermano, si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, la varsta de 81 de ani

Plans de tot soborul calugarilor, al preotilor si ierarhilor, ca si de mii de credinciosi, trupul Sfantului Calinic a fost ingropat in pridvorul bisericii Sfantul Gheorghe din ostrovul mare, potrivit cu testamentul lasat de el.Nu a lasat dupa moartea sa nimic, nici bani de ingropare si nici de pomenire, pentru ca tot ce a avut a impartit celor saraci sau ii oferise pentru refacerea chiliilor.In felul acesta a inteles sa implineasca votul calugaresc al saraciei de bunavoie

Dupa 87 de ani, adica in primavara anului 1955, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea Sfantului Calinic. Slujba canonizarii s-a savarsit la 23 octombrie 1955, cu zeci de arhierei, cu sute de calugari si mii de credinciosi adunati din toata tara. A fost o sarbatoare a intregii Biserici romanesti, o marturie a Ortodoxiei noastre vii si lucratoare si un act de recunostinta adus primului sfant canonizat al neamului nostru, care a fost si ramane Sfantul Calinic de la Cernica.

 Printre cele mai cunoscute profetii ale sale se numara prezicerea mortii Mitropolitului Nifon, a izgonirii lui Cuza, a celor doua Razboaie Mondiale si chiar a „izbavirii“ Romaniei, ce-ar fi trebuit sa inceapa (si poate a si inceput ) in anul 1996. Vechea chilie in care a trait e situata in insula Sfantului Gheorghe de pe lacul Cernica si a devenit cu timpul casa memoriala. Acolo se pastreaza obiecte care i-au apartinut marelui staret. Un fapt cel putin curios e acela ca in jurul chiliei broastele nu canta niciodata. Legenda spune ca intr-o seara, pe cand sfantul era cufundat in rugaciune, linistea i-a fost tulburata de oracaitul broastelor. Atunci el s-a dus pe malul apei si, delimitand cu privirea o portiune din lac, atat cat „zgomotul“ sa nu ajunga la chilie, a binecuvantat broastele si le-a spus: „Duceti-va in stanga si in dreapta, de cantati cat vreti! Dar aici voi sa nu-mi mai cantati!“. Din acea zi, in zona binecuvantata de Sf. Calinic broastele au incetat sa mai oracaie.

Am multe amintiri frumoase legate de manastirea Cernica din anii din urma.Am revenit aici cu parintele Ambrozie...ne-am plimbat prin Manastire, am mers la cimitir...am tamaiat mormantul atat de simplu si drag al unui om caruia ii datoram cu totii enorm, parintele Dumitru Staniloe.Am ingenunchiat iar la moastele sfantului Calinic si ale sfantului Gheorghe , cu convingerea ca sfantii ne stiu si se bucura ca ne apropiem.

Din pacate noi, romanii nu stim sa-i cinstim atat cat ar trebui.Ziua de 11 aprilie ar trebui sa fie zi  de sarbatoare pentru noi toti...Pe masa rotunda din catedrala mea, femeile pusesera coliva, si impodobisera frumos vase cu fructe...In cinstea sfantului Calinic, iar parintele cu iubire s-a rugat :

Doamne, Cel ce ai plinit toate cu cuvântul Tău şi ai poruncit pământului să scoată multe feluri de roade spre desfătarea şi hrana noastră; Care pe cei trei tineri şi pe Daniil, care erau în Babilon, fiind hrăniţi cu seminţe, i‑ai arătat mai frumoşi decât pe cei hrăniţi cu multe desfătări; Însuţi, întru tot: bunule Împărate, şi aceste seminţe cu multe feluri de roade le binecuvintează (acum le binecuvintează cu mâna dreaptă) şi sfinţeşte pe cei ce vor gusta dintr‑însele, căci acestea spre slava Ta şi spre cinstirea sfântului Calinic s‑au pus înaintea Ta de robii Tăi, încă şi spre pomenirea celor ce s‑au săvârşit întru dreapta credinţă. Şi dăruieşte, Bunule, celor ce au înfrumuseţat acestea şi celor ce săvârşesc pomenirea, toate cererile cele către mântuire şi desfătarea bunătăţilor Tale cele veşnice. Pentru rugăciunile Preacuratei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria, şi cu ale sfântului Calinic, a cărui pomenire săvârşim, şi cu ale tuturor sfinţilor Tăi. Că Tu eşti Cel ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Si anul acesta pentru mine, ziua de 11 aprilie a fost o zi deosebita!Chiar nu a contat ca a fost frig, sau intunecat, sau a fost soare...tot ce imi amintesc e ca a fost joi si a fost ziua in care l-am praznuit pe Sfantul Calinic!Pentru ale carui rugaciuni, Doamne, miluieste-ne!

Caseta cu amintiri de familie-Andreea

Este o fata frumoasa.Deosebit de frumoasa si mai ales...dulce, senina, pozitiva.Era un timp in care fiul meu, Andrei, suporta greu schimbarea mea.O mama impartindu-se intre biserica, serviciu, responsabilitati sociale si copii, dar intr-o impartire inegala, pentru ca 90% era biserica si restul ce mai ramanea, nu mai semana cu mama pe care o cunostea el.Si atunci, ca orice copil disperat dupa mama, incerca sa-si impuna punctul de vedere: adica, intai ei, lumea pe care o stia  si apoi restul.Dar eu, ca ei sa fie inainte, il asezasem central pe Dumnezeu si rugaciunea pentru tatal lor.Restul? Stia, Domnul cum sa le randuiasca.Dar pentru asta, traiam un razboi pe care eram hotarata sa nu-l pierd, asa ca nu cedam nici macar un milimetru din rugaciune, prezenta la biserica si ceea ce invatam acolo.Iar el era furios!

Cand am vazut in masina fiului meu o iconita atarnata  de bord am inlemnit.Stiam ca are o prietena noua, nu o cunoscusem...si am intrebat cu speranta:

-Ati cumparat-o impreuna?

-Da, am luat-o din Cluj!

-Inseamna ca este o fata credincioasa!-am concluzionat

-Mama, Andreea este mai credincioasa decat tine! a venit raspunsul lui cu mandrie dar si cu dorinta de a ma rani!

-Mami, inseamna ca Andreea e raspunsul Maicii Domnului la rugaciunile mele!

Si discutia s-a incheiat.Dar in inima mea,inainte sa o cunosc, fata acesta a capatat un loc pe care avea sa nu-l mai piarda.Am cunoscut-o mai apoi, dupa un drum pe undeva prin Europa, parca Londra, de unde m-am intors aducand cadouri si pentru ea.Intalnirea a fost emotionanta, pentru ca ea a facut-o asa. Era atat de moarta de frica  si isi dorea atat de mult sa o plac incat...cum puteam sa nu o fac?

Ea, l-a facut fericit pe fiul meu!Ea a readus lumina in ochii fiului meu.Ea a readus in el, culoarea vietii si a iubirii. Devenise de la 22 de ani un tanar in culori cenusii, trist, incruntat si insingurat. Cand l-am vazut prima data purtand peste camasa alba cu dungute albastre o vesta albastra, vesela...am inebunit de bucurie!Andreea mi-a readus copilul pe care eu il pierdusem in noaptea in care tatal lui a murit.

A intrat in famila noastra cu iubire si cu dorinta de a fi a noastra.Iar noi am primit-o iubind-o pentru toti anii cand a crescut fara s-o stim. Am vrut sa-mi arate fotografii din copilaria ei fericita, din primii ani de viata, de la gradinita, de la scoala, de la pomul de Craciun...sa completam un timp in care ea crestea gandindu-se poate ca intr-o zi va fi intr-o alta familie si crestea pentru noi! Si uite-o acum, fata mea, cuibarindu-se in patul meu la povesti, impartind cu noi bucuriile si problemele firesti.Uite-o acum, purtand numele meu, fiind de aproape doi ani, tanara doamna Dumitru...impartind cu mine numele lui Grig, nume pe care el ni-l-a dat.A devenit din momentul in care iubirea ei  pentru Andrei a fost deja declarata, sora doar un pic mai mare a ...fiicei mele!

 Formand toti patru un cerc perfect, cerc care e marea mea bucurie!

Acum doi ani s-au casatorit!

Au impartit ziua cununiei civile cu mine dar si mai mult cu mama mea,Constanta, de Sfintii Imparati   Constantin si Elena, zi in care mama  isi sarbatorea si numele dar si implinirea a 84 de ani.I-au daruit ei tortul lor si au fost fericiti, ca bunica, marea iubire a lui Andrei, sa fie sarbatorita ca si ea! 

Am imbracat pentru ea si pentru fiul meu rochie albastra, culoarea Maicii Domnului, ca ziua nuntii lor sa fie o zi senina si ei sa nu banuiasca nicio lacrima.Grig, asa ar fi vrut!

Au avut cei mai draguti nasi din univers.

Mama a fost ...o adevarata boieroaica prin nastere si educatie.Priviti-o cum arata la 84 de ani! Ea singura a comentat ca:

-Am eclipsat pe intreaga lume la biserica!

Si aproape a fost adevarat!

Casatoria religioasa a fost la biserica Domnita Balasa!Biserica a fost aproape neincapatoare. Au fost cu noi aproape toti nuntasii.Intr-o liniste desarvarsita ne-am rugat ca Dumnezeu sa le binecuvanteze nunta.Au fost si lacrimi.Da, au fost si lacrimi si am simtit cu totii lipsa lui Grig si durerea cumplita ca el fizic nu e cu noi.Dar, poate Dumnezeu a incuvintat si nevazut ...a fost cu noi.

Iar apoi petrecerea  a fost intr-un restaurant deosebit de elegant langa Opera Romana.

Si au dansat!

Andrei a dansat si cu bunica!In sinea ei l-a iertat ca a dansat fara sa aibe pe el si haina!

Sunt azi doi tineri impliniti.Fericiti! Si fericirea lor vine din rabdarea si bunatatea ei, a fetei acestea care mi-a odihnit totdeauna inima.

Acum doua zile,Andreea a ascultata pentru prima data bataile unei inimii.Sunt bataile incete ale unei inimi mici! O inima care se potriveste perfect cu inima ei si inima fiului meu.Ele, cele trei inimi bat  in acelasi ritm si spun acelasi lucru. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc.

Parca intrega noastra viata se schimba.In ea isi face loc deja ...un omulet pe care il iubim mult si pe care il asteptam cu mare bucurie.Nu va umple nici un gol.El vine spre implinirea vietilor noastre. Dar vine  mai ales spre implinirea vietii lui si noi suntem hotarati sa stam aici si sa-l ajutam.

Stiu ca sunt gata sa-l ridic spre icoana Maicii Domnului si sa i-o aratat! Stiu ca abia astept sa-i vorbesc.Sa-i povestesc despre noi.Sa-i incredintez lui sa duca mai departe neamul nostru cu cei vii si adormiti.Abia astept sa-l duc la Gloriette si sa mananc cu el prajituri...Am propiile mele planuri pentru el si stiu, da, stiu , ca acest copil ma va iubi pentru ca...el vine nu numai pentru a o cunoaste pe mama lui si tatal lui si pe ceilalti , dar vine si pentru ca vrea sa ma cunoasca si pe mine, iar bratele mele sunt gata sa-l prinda!

Maica Domnului sa-l ocroteasca si sa-l ajute sa se nasca si  sa creasca mare , sa fie un bun crestin .Spre slava lui Dumnezeu, caruia ii datoram totul!